Viața după naștere
Se spune ca doi copilași vorbeau unul cu celălalt, în burta mamei.
– Tu crezi în viața de după naștere?
– Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici, tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
– Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Și, de altfel, cum ar putea să arate?
– Nu știu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină, decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom mânca cu propria gură…
– Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îți spun eu ceva: putem exclude viața de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi, aici.
– Păi de acolo nu s-a întors nimeni.. Odată cu nașterea, viața se termină, pur și simplu. De altfel, viața nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
– Eu nu știu exact cum va fi, dacă ne vom naște, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
– Pe mama? Tu crezi în mama? Și după tine, unde ar putea ea să fie?
– Păi oriunde în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, așa că e evident că nu există!
– Dar, uneori, când suntem în liniște, o auzim cum cântă, simțim cum mângâie lumea din jurul nostru. Știi, eu cred ca viața adevarată ne așteaptă abia de acum încolo!
Autor: necunoscut
Comentarii (8)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Absolut exceptional! Asa facem si acum! Parca-l aud pe bebe-limitat :,,vai, daca nu ne creste nasul, dar daca o sa ne creasca doar o ureche…” M-am gandit de cateva ori ca acolo, cele 9 luni, viata s-a ingrijit sa avem de toate fara ingrijorarile, fricile, judecatile noastre… inocenta si doar strarea de a fi… cate cuvinte inutile si ,,lupte intre concepte si credinte moarte… pentru mine, cu siguranta, exista doar iubire divina cu ceea ce aduce ea: zambet, multumire, liniste, implinire, bucurie… o inima sus, indiferent de conditiile exterioare, cat si situatii in care in care dovedesc cele enumerate… Sanatatea si Bucuria de a trai este starea naturala de a Fi… Fac ce fac cu bucurie si usurinta, fara a avea nicio asteptare… Multumesc, Razvan!
Felicitari….Multumesc….
CONTINUAREA Povestirii
Pentru fiecare RASARIT….urmeaza un APUS….CICLURILE VIETII……din punct de vedere astrologic….Fiecare Ciclu are 7 ani ….0-7 ,7–14 ,……….28-35……..Primele5 perioade …guvernate de planetele personale …care dezvolta atat corpul fizic…cat si cerintele …pt viata noastra exterioara …In .ultimul Ciclu devenim mai constienti de CINE SUNTEM?..si …CE DORIM DE LA VIATA ?….Dupa 35 de ani ….suntem pregatiti pt a intra in CICLURILE SPIRITUALE de viata ……. ,,..Cercetatorul francez Paul Arnold a comunicat specialistilor si apoi a publicat o carte prin care demonstra ca a reusit, sa descifreze grupul de cea 200 de pictograme folosite la scrierea manuscrisului „Codex Peresianus”, scris de catre civilizatia mayasa si detinut de Biblioteca Nationala din Paris.
Va imbratisez cu MULTA IUBIRE ……numai IUBIREA ADEVARATA …ne v-a arata Drumul spre ACASA …MATRICEA DIVINA ….de unde …CICLUL VIETII …isi va spune …povestea ….
Descifrand si traducand astfel suficient de apropiat vechiul manuscris mayas, cercetatorul francez s-a aflat in fata unui text ce descria un ritual al modului in care trebuie ajutat sufletul oricarui om decedat, pentru a trece cu bine prin diferitele etape ale continuarii existentei in „lumea de dincolo” a sufletelor. Mai mult decat atat, ajutorul se extindea pana la insasi stimularea si sustinerea fiecarui suflet in reincarnarea sa intr-un micut trup aflat in abdomenul unei femei care ii va fi mama.
Tema continuarii vietii „decedatului” intr-un alt spatiu si a revenirii sufletului sau dupa un anumit timp la o alta intrupare, fiind repetata cu totala convingere de-a lungul intregului text pictografic, l-a facut pe cercetatorul francez sa se exprime la fel de ferm dupa finalizarea remarcabilei sale descifrari:
„Credinta in reintoarcerea ciclica a celor disparuti – careia cercetatorii nu i-au acordat decat un interes foarte scazut si care nu este cunoscuta decat prin rare si scurte aluzii – era pivotul gandirii mayase, era preocuparea primordiala a acestui popor al carui univers se sprijinea pe interdependenta dintre cei vii si cei morti.”
Cercetatorul francez a remarcat apreciativ felul in care au fost prezentate in mod clar cele trei faze specifice ale fiecarui ciclu de reincarnare:
– dupa „marea trecere” in Lumea de Dincolo prin moartea trupului si dupa un anumit timp de stat in „letargie”, sufletul decedatului isi pierde vorbirea, dar isi revine la nivelul de constiinta avut in finalul vietii intrupate; beneficiind in intervalul respectiv de influente divine si pamantene favorabile, in „universul sublunar” unde se afla, urmeaza treptat perioada de „purificare”;
– faza urmatoare consta in patrunderea in Limb, unde se produce transformarea aspectului exterior (pierderea formei trupului omenesc), cu metamorfozarea intr-o „inima spirituala”; aceasta etapa este renasterea in Limb;
– cea de a treia faza, supusa si ea influentelor benefice ale unor fiinte divine, cat si ale chilanului pamantean, are drept scop dirijarea treptata a sufletului – care la un moment dat si-a pierdut memoria – spre revenirea la reincarnare, cu intrarea in organul genitor al unei femei.
De fapt, dupa cum accentua traducatorul, in intregul continut al textului pictografic se evidentia o cunoastere foarte stranie: in Limb, principala preocupare a sufletelor, dorinta lor permanenta, era revenirea la viata intrupata. Acest simtamant era redat printr-o hieroglifa foarte interesanta prin simbolismul ei: un vas continand cenusa (sau tarana) si cateva oase mici a permis ca din acestea sa se ridice niste frunze cu o nervura centrala. Din ceea ce a murit si s-a dezagregat, se naste o alta viata… O admirabila sugerare pictografica, foarte sugestiva, care stimula intelectul, imaginatia, comprimand un sir de cuvinte doar intr-o hieroglifa… sursa :www.almeea.com… ……si uite asa POVESTEA CONTINUA ….la nesfarsit …… Sper ca v-a placut …..
pentru ei mama e viata,e Dumnezeu……nu trebue sa ne fie frica de trecerea n cealalta parte……
Totul e intors pe dos…. Ce idee minunata a avut autorul…..Acuma ne intrebam „Tu crezi in viata de dupa moarte?” Unul dintre copii crede ca dupa nastere este viata, altul nu, ca si noi. E mai bine sa crezi si, astfel, ti se deschid noi perspective. Evolutia merge inainte, crezi sau nu, dar e mai distractiv daca stim ca nu murim …de tot…. Multumsc pt. poveste.
Simbolistic as spune asa :
Mama este Divinitatea care Pulseaza in Tot si Toate ,
Copilasul negativist este Sinele Fals ,
Copilasul Dornic sa iasa la Lumina este Sinele Adevarat (Spiritul ).
Va imbratisez cu Iubire .
E numai VIATA pretutindeni.Cei care nu au ajuns la aceasta cunoastere,fie de aici de pe Pamant,fie de dincolo,cred ca exista moarte.Absolut la fel „plang” si cei de dincolo dupa sufletele ce pornesc spre experienta Pamant,cum fac si cei de pe pamant pentru cei ce ies de aici.Si vorbesc despre cei de aici care nu au ajuns inca la cunoastere si,ducandu-se dincolo,duc cu ei frica de pierdere.Numai necunoasterea trage o cortina groasa intre AICI si DINCOLO.Pentru a trai VIATA omul are a se ILUMINA,aici.Odata ILUMINAT,poate „face excursii” de aici acolo si indarat,in corp fiind si in mod constient.Abia atunci realizeaza,constientizeaza ca NU EXISTA MOARTE,e doar o schimbare de dimensiune (este ca o trecere „in camera cealalta” pe care insa nu o vad ochii fizici).ILUMINAREA deschide VEDEREA pentru ca ceea ce experimenteaza omul obisnuit,format de frici,nu e vedere e …o zarire printr-un geam foarte, foarte murdar,opac,murdarit de minciunile in care a crezut.Imaginati-va ce viata vor avea oamenii cand vor VEDEA !Va pieri frica de moarte (mama absolut tuturor fricilor,dobandite in aceasta experienta de viata,sau in multe,multe altele anterioare).Odata cu aceasta ,nimeni nu-l mai poate folosi pe om,manipula,profita de el…Va pieri si tagma celor care vor sa-i invete ei ce si cum,pentru ca omul va fi singur in stare sa-si ia orice informatie de oriunde.Dar ce sa mai vorbim !?Nimeni nici nu va mai cuteza sa creada ca stie mai multe decat altul pentru ca totul fiind „la vedere”,ar fi o absurditate.Omul deja devenit STAPANUL LUI INSUSI,e liber,e omnidotat,poate totul,e creator total.Pur si simplu omul a fost hipnotizat,voit,dar si consimtit.Nu e nimic de criticat in privinta hipnozei.Daca n-ar fi fost hipnotizat sa creada ca e doar bucata aceasta de carne,care odata ce nu mai e insufletita ,se dezintegreaza,crezandu-se ca se dezintegreaza si ceea ce o tine in viata,nu ar fi ramas atitea milioane de ani pe Pamant si experienta n-ar fi avut ragazul sa fie dusa la desavarsire.Daca omul ar fi fost constient ca si el e Dumnezeu si are toate atributele la indemana,nebun sa fi fost sa se chinuie aici,o zbughea inapoi (din fizicalitate) si nu mai calca pe aici.Deci,am fost de acord cu hipnoza,noi am creat-o pentru a experimenta aceasta cea mai lenta vibratie a energiei (specifica lumii fizice) si a-i cunoaste toate limitarile.Omul este Dumnezeu purtand un costum pentru „teatru” Pamant,sau Dumnezeu care a visat,imaginat (imaginatia fiind indispensabila creatiei) traiul in interiorul fizicalitatii,uitand cine este si luand visul ca fiind real.Altfel spus,Dumnezeu care se preface ca e Om,luandu-se in serios (acuma,stiti ca seriozitate aduce crispare,deci suferinta)Mareti Creatori Suntem si Am Fost:sa plonjam intr-un vis si sa-l luam drept real,jucandu-l pana la epuizare !Dar…omul cand ajunge la epuizare,la insuportabil striga:”ajuuuuuuungeeeee !!!!!)Se scutura de toata uitarea si-si aminteste ca el a imaginat jocul,el este autorul,scenaristul,regizorul si actorul si …rade si…rade ,felicitandu-se in acelasi timp pentru ingeniozitatea lui.Din acel moment e LIBER si „calatoreste” in voie in TOATA CREATIA.Asta-i ceea ce inseamna „sfarsitul timpurilor” pentru ca din acest moment omul nu mai e sub iluzia timpului;el traieste in nontimp si nonspatiu,in ACUM,in PREZENTA,in corp fiind ,iar plecarea de pe Pamant (cea definitiva) este aleasa de el,nu in moarte care nu exista ,ci in Viata creativa ,urmand sa creeze alte si alte dimensiuni,asa cum a facut si cu dimensiunea Pamant si cu altele anterioare.Creatorii care suntem („o mana” de suflete in comparatie cu miliardele si miliardele existente), nu suntem niste ageamii,suntem SPECIALISTI MULTIDIMENSIONALI !
Nu stiu cine a ticluit aceasta povestioara ,dar mi_a plcut mult !Am sa_mi indemn toti prietenii s_o citeasca, ii va pune pe ganduri frumoase!