Povestea celor două broscuțe
Într-o zi de vară, un grup de broscuțe se plimbau vesele printr-o pădure. La un moment dat, două dintre ele au căzut într-o groapă foarte adâncă.
Toate celelalte, strânse în jurul gropii, erau convinse că suratele lor sunt condamnate.
– Sunteți ca și moarte, nici nu are rost să vă chinuiți. Groapa este prea adâncă. Opriți-vă, că săriți degeaba. O să vă epuizați, comentau cele de pe margine.
Broscuțele din groapă au continuat să sară, până când una din ele, dând crezare comentariilor, căzu de oboseală și muri.
Cealaltă însă, continuă să sară cu și mai multă înverșunare. Suratele strigau la ea să se oprească, să-și curme suferința. Mai bine să moară.
Ea dimpotrivă, sărea mai sus și mai cu putere și, dintr-o dată, reuși.
Broscuțele s-au adunat în jurul ei.
– Cum ai reușit? Noi te-am îndemnat să renunți – și tu, totuși, ai reușit.
Broscuța cea vitează doar zâmbea. Tot timpul, ea a crezut că prietenele ei o încurajau. Sărăcuța, era surdă și nu auzea nimic.
Fii atent, deci, la ceea ce vorbești! Nu toți sunt surzi.
O vorbă nechibzuită poate fi o lovitură de grație, pentru cineva aflat deja la pământ.
Sursa: Audioz.ro
Fii atent la ce vorbești ! – (Povestea celor două broscuțe)
Chiar daca auzi, e bine cate odata sa fi surd la unele vorbe ce-ti sunt adresate de „binevoitori” ! Sunt, din pacate , destui care se ofera sa te ajute , dar fac tocmai invers, din rea-vointa sau din nestiinta! Oricare din ei, e periculos si atunci fiiiiiii surd, dragul meu !
Cred ca cel mai bine ar fi sa nu te intereseze ceea ce spun ceilalti; sa-ti urmezi cursul tau, dar fara sa deranjezi pe nimeni, nici sa il superi pe Dumnezeu.
Sunt oameni pe care un esec ii ambitioneaza, altii renunta repede, mai ales daca sunt si „indemnati”. Altii au noroc sa se afle mereu cineva in spatele lor care-i sopteste” Am incredere in tine”. Deschid din cand in cand mesajul primit de la File Lumina in 13.11.12 „Primesti raspuns la orice intrebare” Asta a fost raspunsul pt. ziua de astazi (totalizat 10 17.05.2013). Multumesc !
Daca-ti urmezi crezul interior , nu gresesti
Oamenii de stiinta au studiat timp de secole felul in care instinctul si intelectul sunt implicate in procesul decizional si au ajuns la concluzia ca increderea in propriile insticte este benefica, intrucat deciziile luate pe baza lor se dovedesc corecte in 90% din cazuri….Asa ca …in viata este bine sa ne bazam pe propriile noastre….instincte…mai mult decat ,,ajutorul ,,de la ceilalti …nu se stie niciodata care este intentia lor …… .Morala …acestei povestiri …este bine s-o introducem in fisierul mintii…si atunci cand e cazul …s-o folosim ……
Consider ca broscuta decedata a ascultat doar soaptele Mintii Sale ,influentata de sfaturile „binevoitorilor” iar Supravietuitoarea surda si-a ascultat Indrumarea Spiritului , ” avand in Minte Iluzia ca Toti sunt …Bine Voitori .Personal , nu-mi fac iluzii …pentru a nu mai avea deziiluzii , ca cei ce vorbesc , si dau tot felul de sfaturi ,isi Asuma in Totalitate Responsabilitatea Continutului Vorbelor Lor . Asa ca …….Namaste .
buna ziua , aveti dreptate – macar daca gresesc , si se poate intampla – nu imi pare rau pentru ca a fost hotarirea mea ; atunci o iau de la inceput si procedez corect sau fac altceva ! toate cele bune !
Atat timp cat nu stiu cine sunt si ce pot, toate vorbele ma vor afecta, in sensul ca vor produce furtuni mentale din care te poti alege cu suferinta. Este esential sa ma cunosc pe mine insumi, cu toate ale mele, astfel incat sa am ureche doar pentru vocea interioara. Dupa ce am rezolvat situatia temporara a increderii in sine, constat ca toti cei care dau sfaturi sunt precum cucii… se recomanda singuri… cateodata e distractiv dar, in acelesi timp, de domeniul compasiunii sa auzi cu ce masoara unii oameni. Am avut tentatia de a intreba ,,de unde stii tu asa sigur ce e mai bine pentru mine, sau ce ma mana-n ,,lupta” ?” Cele mai triste raspunsuri au fost ca au comunicari cu ceva superior mie sau ei/lui insasi/insusi. Am intalnit comportamente pline de egoism si nu mi-a venit nici prin comunicarea ratiunii mele pur omenesti sa atrag atentia la modum personal, cu atat mai mult prin ,,comunicare”. Mi-am format o credinta ferma: orice fel de comunicare care scoate in evidenta neputinta sau separarea prin afirmarea superioritatii comunicatorului, vine dintr-o infatuare mascata de bune intentii si din strafundurile celui mai feroce egoism. De aceea ,,cunoaste-te pe tine insuti” este esential… restul e film mut :Ssshh:
O simpla poveste similara, pe scurt:
Matematicieni s-au zbatut secole de-a randul sa gaseasca formulele de rezolvare are ecuatiilor de grad superior, intr-un final reusind pana la gradul 4. Era evident pentru toata lumea matematicii ca ecuatia de gradul 5 era imposibil de rezolvat. Pana cand…
Evariste Galois, un tanar genial dar atat de sarac incat si-a facut cursurile intr-o scoala mizera cu profesori slabi, nu a stiut niciodata ca aceasta ecuatie nu poate fi rezolvata, intrucat nu i-a spus nimeni. Asa ca… a rezolvat-o! In timp ce toti ceilalti tineri matematicieni erau bombardati de seniori cu „nu se poate” si deci, nici nu incercau.
Imi cer scuze daca iar v-am adus pe taramul stiintei, insa concluzia mi se pare aceeasi ca si a povestii cu broscute. Doar ca e realitate, nu parabola.
Cine are curaj, are viitor !!!!! Cand pornesc la drum , am in fata finalitatea lui nu incurajarile de pe margine !!!! Surda- telegunsa si-a urmat instinctul !!!!Si bine a facut !!!! Hristos A Inviat !!!!