In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru – iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata – Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: TE IUBESC.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.
Un mare maestru Zen deschide ochii la sfarsitul unei meditatii si vede in fata sa…
Comentarii (3)
Numai mintea umana harasita in judecati,draga de ea,crede mereu ca omul e pedepsit.Il face pe om sa se victimizeze si sa astepte sentinta.Experienta aleasa in uitarea de a sti cine este si de a cunoaste viata in acest fel,este un punct in plus in Cunoasterea Universala si „Domnul” stie acest lucru si-l apreciaza peste masura (vezi stergerea piciorelor de catre El,adresata oricarui om !).Lasati toate bazaconiile cu care dogmele religioase au stiut cum sa va sperie ca sa va poata stoarce de vlaga,astfel putand lesne sa va manipuleze si sa profite !Nu ati gresit niciodata cu nimic,ati EXPERIMENTAT viata in uitare,o experienta extrem de curajoasa.
Sa-l privesti pe Dumnezeul din tine nu este usor.
Cate bariere, cate oprelisti de trecut! Cata viata de trait!Cate greseli de infaptuit si cata dragoste de daruit!
Nimeni n-a stiut vreodata sa faca altfel, sa parcurga alt drum.
Singura diferenta este ca pentru unii drumul este mai greu si pentru altii mai usor.
Greseala noastra in uitare cum spune atat de frumos Lucica , este ca nu putem crede , ca noi, atat de inlantuiti de greutatea materiei , atat de inradacinati in simturile noastre , ne putem elibera.
Nu ne consideram vrednici.Jugul ni-l punem singuri.
Pentru unii, ridicarea privirii spre Dumnezeu se face incet, prin munca, prin suferinta , prin cunoastere , prin credinta.
Acestia sunt aceia care atunci cand au reusit sa ajunga sa-l priveasca pe Dumnezeu in fata il cunosc deja, il inteleg pe deplin , stiu sa se identifice cu El pana la ultimul cuant.Si acestia stiu acum de ce plangeau uneori privind , iubind, daruind.
Apoi mai sunt acei foarte putini , care fortati de o anumita imprejurare sau alesi de Univers , il privesc pe Dumnezeu in fata fara nici o cautare . fara nici o dorinta.
“Si atunci , am iesit afara si am inceput sa plang.”
Plang pentru ca acum stiu ca nu sunt singur, pentru ca acum stiu ca pot atinge acel ceva fara nume. Pentru ca eu n-am nici cea mai vaga idée la ce m-am uitat. Dar am simtit ceva ce nu se poate simti si am inteles ca este mai presus de mine , mai presus de noi, mai frumos decat tot ce se poate trai.
Acum , vreau sa-i gasesc un nume si plec spre aceasta intelegere cu Dumnezeu alaturi, stiind ca eu nu caut sa simt, ci sa inteleg ce-am simtit.
Pentru acestia drumul este mult mai usor, iar destinatia lor este de a deveni indrumatorii celorlalti.
Pentru ca ei nu mai opun rezistenta. Ei primesc ceea ce Dumnezeu vrea sa reverse prin ei si nu se lupta cu nimic. Ajung doar sa inteleaga cine ii tine de mana , cine le-a daruit atata libertate si frumusete.
Si plang , alaturi de voi toti, cei care ati avut curajul , sa-L priviti in fata
Oglinda mea, esti TU .
Faptul ca am uitat cine suntem cu adevarat, ne face sa nu putem privi in ochi pe „Fratele” nostru care sta in Lumina, iar
lacrimile, plansul, ne vin de la vibratia de Acasa, Iubirea/Lumina pe care o simtim si care ne este transmisa.
Razvan, Lucica, Carmen, primiti aprecierile mele! Namaste !
Având în vedere noile reglementări cu privire la protecția datelor cu caracter personal, introduse prin Regulamentul UE 2016/679, ce reprezintă baza legislației privind prelucrarea datelor cu caracter personal și a protecției acestor date, pentru statele membre UE și care sunt aplicabile începând cu 25 mai 2018, dorim să reconfirmăm angajamentul nostru pentru transparența și legalitatea cu care operăm datele personale ce ni le încredințezi.
Acest lucru înseamna că, pentru a vizita site-ul nostru, trebuie să avem acordul tău explicit.
În acest scop, apăsând butonul de mai jos vei găsi elementele principale pe care considerăm că este util să le cunoști pe această temă, în calitate de „persoană vizată”.
Informarea completă privind prelucrarea datelor cu caracter personal
În informare vei găsi răspunsuri la întrebările:
1. Ce înseamnă prelucrarea datelor?
2. Ce date cu caracter personal prelucrăm?
3. În ce scopuri prelucram datele personale?
4. Ce se întamplă dacă nu dorești ca datele cu caracter personal să fie prelucrate?
5. Către cine pot fi transmise datele cu caracter personal?
6. Se pot transmite datele în afara țării?
7. Care sunt drepturile tale privind protecția datelor personale?
8. Cât timp sunt prelucrate datele personale de către Mediafax Group?
Pentru orice cerere, solicitare de informare sau sesizare cu privire la exercitarea drepturilor tale, inclusiv în eventualitatea în care dorești să îți retragi acordul cu privire la prelucrarea datelor în scop de marketing sau cu privire la interogarea bazei de date, poți să ne contactezi folosind următoarele metode de comunicare:
Menționăm ca informațiile prezentate mai sus vor fi permanent la dispozitia ta, în format actualizat, pe website-ul filedelumina.ro.
Echipa File de Lumina
NOTE: These settings will only apply to the browser and device you are currently using.
Acest site utilizează cookie-uri
Folosim cookie-uri doar pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră, pentru a analiza traficul și pentru a evita atacurile informatice.
Nu oferim nici partenerilor noștri, nici altor rețele de socializare datele dumneavoastră cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.
De asemenea, newsletterul nostru se bazeaza pe grupul Yahoo File de Lumina. Abonarea, dezabonarea sau modificarea datelor dumneavoastra pot fi gestionate de dumneavoastra direct din cadrul Grupului. Va rugam sa va conectati la Grupul Yahoo FileDeLumina pentru cazul in care doriti sa va stergeti din lista celor care primesc Newsletterul.
Numai mintea umana harasita in judecati,draga de ea,crede mereu ca omul e pedepsit.Il face pe om sa se victimizeze si sa astepte sentinta.Experienta aleasa in uitarea de a sti cine este si de a cunoaste viata in acest fel,este un punct in plus in Cunoasterea Universala si „Domnul” stie acest lucru si-l apreciaza peste masura (vezi stergerea piciorelor de catre El,adresata oricarui om !).Lasati toate bazaconiile cu care dogmele religioase au stiut cum sa va sperie ca sa va poata stoarce de vlaga,astfel putand lesne sa va manipuleze si sa profite !Nu ati gresit niciodata cu nimic,ati EXPERIMENTAT viata in uitare,o experienta extrem de curajoasa.
Sa-l privesti pe Dumnezeul din tine nu este usor.
Cate bariere, cate oprelisti de trecut! Cata viata de trait!Cate greseli de infaptuit si cata dragoste de daruit!
Nimeni n-a stiut vreodata sa faca altfel, sa parcurga alt drum.
Singura diferenta este ca pentru unii drumul este mai greu si pentru altii mai usor.
Greseala noastra in uitare cum spune atat de frumos Lucica , este ca nu putem crede , ca noi, atat de inlantuiti de greutatea materiei , atat de inradacinati in simturile noastre , ne putem elibera.
Nu ne consideram vrednici.Jugul ni-l punem singuri.
Pentru unii, ridicarea privirii spre Dumnezeu se face incet, prin munca, prin suferinta , prin cunoastere , prin credinta.
Acestia sunt aceia care atunci cand au reusit sa ajunga sa-l priveasca pe Dumnezeu in fata il cunosc deja, il inteleg pe deplin , stiu sa se identifice cu El pana la ultimul cuant.Si acestia stiu acum de ce plangeau uneori privind , iubind, daruind.
Apoi mai sunt acei foarte putini , care fortati de o anumita imprejurare sau alesi de Univers , il privesc pe Dumnezeu in fata fara nici o cautare . fara nici o dorinta.
“Si atunci , am iesit afara si am inceput sa plang.”
Plang pentru ca acum stiu ca nu sunt singur, pentru ca acum stiu ca pot atinge acel ceva fara nume. Pentru ca eu n-am nici cea mai vaga idée la ce m-am uitat. Dar am simtit ceva ce nu se poate simti si am inteles ca este mai presus de mine , mai presus de noi, mai frumos decat tot ce se poate trai.
Acum , vreau sa-i gasesc un nume si plec spre aceasta intelegere cu Dumnezeu alaturi, stiind ca eu nu caut sa simt, ci sa inteleg ce-am simtit.
Pentru acestia drumul este mult mai usor, iar destinatia lor este de a deveni indrumatorii celorlalti.
Pentru ca ei nu mai opun rezistenta. Ei primesc ceea ce Dumnezeu vrea sa reverse prin ei si nu se lupta cu nimic. Ajung doar sa inteleaga cine ii tine de mana , cine le-a daruit atata libertate si frumusete.
Si plang , alaturi de voi toti, cei care ati avut curajul , sa-L priviti in fata
Oglinda mea, esti TU .
Faptul ca am uitat cine suntem cu adevarat, ne face sa nu putem privi in ochi pe „Fratele” nostru care sta in Lumina, iar
lacrimile, plansul, ne vin de la vibratia de Acasa, Iubirea/Lumina pe care o simtim si care ne este transmisa.
Razvan, Lucica, Carmen, primiti aprecierile mele! Namaste !