Jaguarul și cărămida
Un tânăr director executiv conducea pe stradă, puțin cam prea repede, noul său Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate și a încetinit, atunci când a crezut că a văzut ceva.
Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. În schimb, o cărămidă a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul, la locul unde fusese lovit de cărămidă. A sărit furios din mașină, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcată, țipând:
„Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?”
Copilul era speriat. „Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida, pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.”
Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului: „Mă ajutați, vă rog, să-l pun înapoi în scaunul cu rotile? Este rănit și e prea greu pentru mine.”
Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună.
„Mulțumesc și Domnul să te binecuvanteze”, i-a spus copilul recunoscator, străinului.
Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea scaunul cu rotile a fratelui său în josul drumului, spre casa lor.
Jaguarul a facut un drum lung și încet, înapoi.
Stricăciunea era foarte vizibilă, dar șoferul nu a reparat-o niciodată. El a păstrat urma de pe portieră, astfel încât să-și amintească oricând de mesajul primit:
„Nu trece prin viață prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ți capteze atenția!”
Dumnezeu le șoptește sufletelor noastre și le vorbește inimilor noastre. Câteodată când nu avem timp să ascultăm, El aruncă o cărămidă în noi. Este alegerea noastră, dacă ascultăm sau nu.
Autor text: necunoscut
Text pus la dispoziția dumneavoastră de Editura For You
Comentarii (16)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
excelent articolul :Congratulations:
Cred ca suntem multi, printre care bineinteles si eu, cei care trecem prin viata alergand fara sa putem gusta clipa. Mereu ma intreb dupa ce alergam? Angrenati in viata sociala, uitam sa traim, deci uitam sa ne bucuram. Pacat , mare pacat. Suntem repetenti la viata, iar viata nu poate fi repetata.
…Un om , PRUDENT , caruia „aburii” creati de POSESIUNEA unei „bijuterii pe patru roti” nu l-au ametit complet , asa cum se intampla in multe cazuri – ” ….era atent la copiii ce ar fi putut tasni ….” Un om , caruia „lovitura ” primita „de bijuteria cu patru roti” ii declanseaza pe moment, MANIA si FURIA – ” ….. A sarit furios din masina ….”Un OM caruia imaginea copilui infirm , cazut i-a declansat starea de MILA -„….miscat de cuvintele coppilului ,soferul a inghitit CU GREU , nodul pe care il simtea in gat …” ( consider ca NODUL era creat de EGO-ul „ranit” -o parere) . Un OM la care s-a declansat COMPASIUNEA – „…, apoi a luat o batista si i-a bandajat zgarieturile si taieturile …” Un OM care a reusit RECONECTAREA cu DIVINITATEA – „….. sa-si reaminteasca ORICAND de MESAJUL PRIMIT ” … Sper ca nu v-am plictisit cu simtamintele mele …..Si pentru ca deunazi discutasem de MILA si COMPASIUNE , consider ca MILA „vine ” din MINTE iar COMPASIUNEA „vine ” din INIMA ……Pace armonie si bucurie
Multumesc pentru comentariul dvs. bine punctat, ca de obicei, si intr-adevar, o tabla oricat ar fi ea de scumpa chiar si facand parte dintr-o bijuterie pe 4 roti, nu este niciodata mai pretioasa ca lacrima unui copil. Ferice acel OM, care a inteles acest lucru si mai mult decat atat a ales sa-i ramana acea stricaciune pe portiera ca semn de aducere aminte a mesajului primit. Crede in mesaj, l-a inteles, doreste sa-l pastreze si binenteles sa-si gaseasca si pe viitor calauzire in mesajele divine.
Oricare lucru care se strica si in viata noastra e un semn de atentionare, un mesaj de „öpreste-te si observa ce nu faci bine!” de la divinitate. Iar toate aceste aparente stricaciuni vin sa ne repare ceea ce nu observam noi ca este defect. Uluitor, incurajator, minunat! Pace, armonie si bucurii nemargnite si dvs.
NAMASTE !!!!!
Da, impresionant, dar cam putin . Cineva care are o masina atat de scumpa si mai si da dovada de oarecare sensibilitate si compasiune, ar fi putut sa incerce sa vada cu ce poate ajuta acei copii amarati, sa mearga cu ei acasa la ei, sa afle cam ce probleme au, sa faca ceva mai mult pentru ei . Compasiune, mila, regrete…ma rog, dar de ce nu si un ajutor concret ?
De multe ori , MINTEA considera ca cineva care „este un pic altfel de cat noi ” , trebuie sa fie neaparat ajutat si financiar ca sa se poata manifesta MILA PERSONALA ……V-ati gandit ca poate ….acei copii erau copii de milionari ? . Nimic nu este imposibil.Sa auzim de bine .
Povesti…povesti,povesti!!!vot-1
Dar ce povesti frumoase si pline de invataminte.
:Who-s-the-man:
Emotionant si frustrant mesajul transmis , zilnic in fuga noastra uitam sa fim OAMENI cu semenii nostri , ne lasam incatusati de grijile personale !
Tot timpul ar trebui sa fim treji,sa inmultim talantul dragostei fata de aproapele nostru. Amin.
Of, Doamne ,,,cat ne-am indepartat de tine ,,,fiecare din noi ar putea fi in situatia acelui copil , la un moment dat .
Povesti…………. cum spunea cineva inainte ,dar daca zilnic aceste povesti ni le-ar spune cineva,si noi am avea urechi de auzit!!!!! ,,,,,,,
o sa vedeti ,,,,,ca nu mai mergem pe strada ,sau oriune ,,,fara sa vedem pe cei cu care ne intersectam …
Minunata poveste, si eu am alergat mult si am fost vrajita de lucrurile materiale intalnite, dar o ,, caramida,, m-a lovit zdravan acum 3 ani si de atunci am incetinit ritmul, ma opresc si privesc, ma opresc si simt, ma grabesc incet, o seara linistita va dresc!
foarte frumoasa intamplare ! de multe ori trecem pe linga cineva care are nevoie de noi , fara sa ii vedem , sau sa realizam ca au nevoie de ajutorul nostru . Este adevarat , ca de multe ori este prea tarziu – asa cum s-a intamplat in frumoasa povestioara – multumim , astfel ne ajuti sa ne uitam si in jurul nostru . Ceace este interesant este felul cum ii multumeste copilul : ” multumesc si Domnul sa va binecuvanteze ” . Va doresc o saptamana plina de reusite si impliniri !
Cat de mult adevar exista in aceasta povestioara si este trist ca lasam totul sa treaca pe linga noi fara sa acordam atentie la nimic. Chiar si cand ne loveste caramina, de multe ori nu stim de ce si nici macar ATUNCI nu cautam un raspuns, mergem mai departe dusi de val.
Parca suntem mai receptivi acuma la atentionari, coincidentele sunt mai dese pentru ca le observam. De ce , pentru ca cineva are grija sa ne invete, iar altii sa faca posibil sa ajunga la mai multi oameni. Acuma se traduc informatiile asa repede, dar fara cineva care simte reponsabilitate de a da mai departe, n-ar ajunge si pe micul nostru ecran. Iar noi ii multumim, cateodata cu lacrimi in ochi pentru cate o poveste sau intamplare care merge la inima…..Multumesc.