skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

3 reguli pentru a aprinde flacăra învățării

 


Predau chimie.

Bine, bine. E mai mult decât explozii, chimia e peste tot. V-ați surprins vreodată într-un restaurant luând o pauză, făcând asta repetitiv? Unii dau din cap. Nu demult, le-am arătat asta elevilor mei cerându-le să încerce să explice fenomenul. Întrebările și conversația ce au urmat au fost fascinante. Vedeți acest video pe care mi l-a trimis Maddie din perioada când predam a treia oară, în acea seară.

Desigur, Maddie, fiind și ea profesoară de chimie, mi-a plăcut că acasă a continuat să experimenteze cu această ridicolă demonstrație pe care am făcut-o la ore. Dar și mai mult m-a fascinat curiozitatea lui Maddie care a dus-o la un alt experiment. Dacă vă uitați în acel vas gradat, vedeți o lumânare. Maddie se folosește de temperatură pentru a extinde fenomenul la un nou scenariu.

Întrebările și curiozitatea similare cu ale lui Maddie sunt magneți care ne atrag spre profesorii noștri, magneți care sunt dincolo de orice tehnologie sau lozinci educaționale. Dacă punem tehnologia înaintea interesului elevilor, ne putem văduvi de cele mai importante unelte ca profesori: întrebările elevilor noștri. De exemplu, transferul unei prelegeri plicticoase, din clasă pe un dispozitiv mobil, s-ar putea să fie o economie de timp pentru instrucțiuni, dar din punctul de vedere al focalizării pe experiența elevilor, e același discurs dezumanizant doar îmbrăcat în haine de gală. În schimb, dacă avem curajul să provocăm confuzie, să-i lăsăm perplecși și să trezim întrebările elevilor noștri, prin acestea, noi, profesorii primim informații pe care le putem folosi pentru a croi metode durabile și moderne de instruire complexă.

Lăsând la o parte jargonul de hocus-pocus, adevărul e că predau de 13 ani și a trebuit să trec printr-o situație de viață-și-moarte pentru a ieși din 10 ani de pseudo-predare. M-a ajutat să-mi dau seama că întrebările elevilor sunt semințele adevăratei învățări și nu o curriculă scrisă ce dă sfaturi și informații aleatorii.

În mai 2010, la 35 de ani, cu un copil de doi ani și al doilea pe drum, mi-au găsit un anevrism mare la baza aortei toracice. A necesitat intervenție pe cord deschis. Acesta e e-mailul de la doctor, acolo în dreapta. Când l-am primit, am fost – cu majuscule – absolut terifiat, OK? Dar, spre surprinderea mea, m-a reconfortat oarecum siguranța chirurgului. De unde atâta încredere, îndrăzneală?

L-am întrebat și mi-a zis trei lucruri. A spus că în primul rând curiozitatea l-a determinat să pună întrebări dificile despre procedură, despre ce merge și ce nu. Al doilea, a adoptat fără frică procesul murdar dar inevitabil al încercărilor. Și al treilea, prin reflecție intensă, și-a adunat informațiile necesare pentru a pune la punct și a revizui procedura, iar apoi, cu o mână sigură, mi-a salvat viața.

Mi-am însușit mult din aceste cuvinte înțelepte și înainte de-a mă întoarce la catedră în toamnă, mi-am stabilit trei legi pe care le respect până azi la elaborarea orelor. Regula unu: Prima este curiozitatea. Întrebările pot duce la explicații extraordinare, nu invers. Regula doi: Folosiți-vă de greșeli. Toți suntem profesori. Știm că e nasol să înveți. Și cu toate că metoda științifică apare la pagina 5 din secțiunea 1.2 a capitolului 1, cea pe care o sărim cu toții, OK, încercarea poate fi o parte neoficială a ceea ce facem în fiecare zi la Sacred Heart Cathedral, în camera 206. Și regula trei: Practicați reflecția. E important ceea ce facem. Merită să avem grijă de asta, dar merită să ne și revizuim practica. Putem fi chirurgi în clasele noastre? Să acționăm ca și cum tot ce facem poate salva vieți. Elevii noștri merită. Și fiecare e diferit.

Bine. Îmi pare rău. Profu’ de chimie din mine vroia doar să scoată asta înainte de a continua.

Acestea sunt fiicele mele. La dreapta e micuța Emmalou – familie din Sud. La stânga, Riley. Riley va fi fetiță mare în câteva săptămâni. Va împlini patru ani și toți știm că celor de patru ani le place să întrebe „De ce?” Da. De ce. Aș putea să-l învăț pe un astfel de copil orice pentru că e curioasă de toate. Cu toții am fost la acea vârstă. Dar întrebarea se pune în legătură cu profesorii lui Riley, cei pe care îi va avea. Cum vor cultiva ei această curiozitate?

Știți, aș zice că Riley e metafora oricărui copil și renunțarea vine sub diferite forme – de la liceanul din cl. a 12-a care s-a retras înainte de începerea anului, sau ultima bancă goală dintr-o clasă a unei școli medii urbane. Dar dacă noi, ca educatori, ne lepădăm de simplul rol de diseminatori ai unui conținut și ne însușim o nouă paradigmă de cultivatori ai curiozității și căutării, am putea aduce ceva mai mult sens zilelor de școală, prin încurajarea a imaginației lor.

Vă mulțumesc mult.

de Ramsey Musallam

Comentarii (15)
  1. REGULILE ELEVILOR :
    1-Elevul nu copiaza, el se documenteaza.
    2-Elevul nu citeste bilete, se informeaza.
    3-Elevul nu este neatent la ore, ci studiaza mediul inconjurator.
    4-Elevul nu greseste, el isi pune la incercare profesorul.
    5-Elevul nu chiuleste, e nevoie de el in alta parte.
    6-Elevul nu fumeaza, el isi caleste plamanii.
    7-Elevul nu doarme, ci reflecteaza.
    8-Elevul nu vorbeste, el gandeste cu voce tare.
    9-Elevul nu mesteca guma, el isi intareste dantura.
    10-Elevul nu injura, se descarca.
    11-Elevul iubeste scoala, dar in timpul vacantei. :) In atentia D-lui Ramsey Musallam… Numai impreuna vom fi UNUL !.. :) :)

     
      1. Razvan…Cand ne spune cineva un banc ..de prin lume ..adunat…Oare trebuie sa devenim tristi ? … A fost …metoda mea de a evita ..sa vorbesc ..despre …profesorii din anii de studiu .. Este normal sa-ti aduci aminte doar..de 3.-4 …in 16 ..petrecuti…alaturi de ei ?.Matematica este frumoasa…am avut noroc ..de un profesor ..care-si merita ..pe deplin ..postul…O seara minunata ….va doresc ! :)

         
        1. Cica Stefan cel Mare a cunoscut-o pe Vrancioaia la Bamboo (raspuns dat la „competentele” de la bac.)

           
        2. Te-am inteles… tristetea provine din substratul bancului. Din pacate, multe din aceste apucaturi sunt comune elevilor…
          Gluma este buna, nu neg, pentru ca si mie imi place umorul.
          O seara placuta!

           
  2. Am crescut intr-o familie de profesori …de matematica !!! Poate cea mai dificila si urata materie …
    Dar…
    Oricat de grea si complicata era o problema, cand ma duceam cu ea la tatal meu, problema devenea nu numai usoara ci si interesanta !!!
    Asta pentru ca acel profesor era daruit, el iubea profesia lui si o facea cu pasiune .
    Cand mama mea s-a dus la Domnul, la inmormantarea ei au venit sute de fosti elevi, cu familiile, si cu ochii umflati de plans !
    Profesori de matematica amandoi !

    Din pacate insa, aceste exemple sunt rare.
    Fiecare copil, fara nici o exceptie, se naste u o nestavilita foame de a sti, de a invata. Si ce fac profesorii nostri ? Ei omoara in mod constant acest dar.
    Sunt trei profesii in care cei care la practica nu pot fi doar simpli angajati care practica un job, ei trebuie sa fie implicati cu trup si suflet in ceia ce fac :
    Doctorii, preotii si profesorii ; si daca de doctori si de preoti ai nevoie doar ocazional, profesorii sunt necesari tuturor copiilor.
    Sunt ei daruiti pentru ceia ce fac ? Nu prea…
    Numai ei sunt de vina ? Nu.
    Asteptam ca guvernul, ministerul invatamantului, poate niscai extraterestri sa rezolve problema…Dar noi parintii ne-am asumat responsabilitatea, am vizitat scoala si am discutat cu profesorii aceste probleme ? Adevarul crud este ca lenea si dezinteresul parintilor, acoperite de o groaza de scuze, distrug viitorul si formarea copiilor nostri.
    Noi, parintii, care nu avem timp sa ne ocupam de copiii nostri atat cat ar trebui, suntem cei mai vinovati.
    Scuze pot fi gasite destule, dar adevarul asta este.
    Poate ar trebui sa ne gandim mai mult la aceasta problema si atunci solutii or apare cu siguranta.

     
  3. Aproape tot sistemul de invatamant omenesc se bazeaza pe imitatie,repetitie,impunere,pretentii si…ceea ce se va vedea in curand ca fiind total needucational,notare.Indiferent ce varsta are elevul din banca,el trebuie tratat cu acelasi respect pe care profesorii il cer de la el,pentru ca.de fapt,in spatele aparentei fizice,este Fiinta,care nu este diferita de la unul la altul.Scoala actuala,intr-o proportie uimitoare mutileaza constiinte,in loc sa le ajute sa se deschida catre viata.Este imposibil ca un profesor,oricat de bine intentionat si pregatit,sa contribuie la cladirea omului creativ si responsabil,daca il forteaza pe acesta sa invete pe de rost,sa memoreze ceea ce au gandit alte minti.Nici nu si-au dat seama de-a lungul timpului cum au contribuit la limitarea creativitatii ,care tine de fiecare in parte,de inventivitatea proprie care e innabusita prin metoda repetarii si a memorarii,fara experienta respectiva.Prinsi in sistem,fiind obligati sa respecte programele invechite elaborate de minti statute in scaune ministeriale,nici n-au avut intuitia (cu mici exceptii) ca avalansa de informatii aberant de diversificata si greoaie nu face decat aglomereaza inutil mintea copiilor,nelasandu-le loc de creativitate.Caderea acestui sistem este iminenta,mai ales ca ,oameni constienti de deserviciul pe care-l face sistemul acesta retrograd generatiilor tinere,au adoptat,intai experimental,apoi extins (cat au avut acceptul parintilor),un alt gen de scoala bazata numai pe sprijinirea Pasiunii personale a elevului.E dificil si din cauza neantelegerii parintilor,dar de obicei in aceste scoli ajung copii ai caror parinti sunt pe drumul trezirii,sau care n-au tinut cont de impunerile parintesti.Rezultatele au fost uimitoare pentru pedagogi,psihologi,profesori,medici…si mai ales pentru …retrograzi.Intr-o astfel de scoala nu exista notare.Conform ideii geniale a initiatorilor,nimeni nu poate sa aprecieze pe altcineva,decat din punctul lui de vedere,dar care,oricum nu e real;e o parere,el neluand in calcul din motive de neputinta reala,simtamintele elevului.Mai mult decat atat,nimenui nu-i este permis sa intrerupa „drumul” in viata altcuiva prin a-l tine pe loc (recte,repetent).Daca el considera (asta se mai poate intampla in scolile de sub controlul unui minister retrograd) ca elevul e de nota 6,2,9,3,1…etc,poate sa o faca,dar copilul va trece mai departe ,avand astfel de foaie matricola.Oricum,pus in fata unui angajator,acesta nu va tine cont de note,ci de ceea ce poate face efectiv si daca el si-a urmat pasiunea,poate face ceea ce simte ca-i canta inima …la superlativ.Oricine va ajunge sa stie ca parerea cuiva exprimata prin note ,este neelocventa,nerealista,necuprinzatoare …despre ceea ce este omul notat.Va ajunge chiar ridicol sa se mai vorbeasca despre notare.O lume fomata din oameni ce si-au urmat pasiunea este o lume de genii,spre deosebire de lumea mediocra creata prin inmagazinarea in memoria lor a multor informatii nefolositoare,iar in ceea ce priveste inventinitatea celor ce si-au urmat pasiunea,rezultatele sunt uluitoare (a se vedea situatia scolara a marilor genii ale omenirii,care ,daca oamenii acestia ar fi evaluati dupa note,ar fi considerati niste nulitati).
    E in desfasurare bacalaureatul.Rezultate ,desi intristeaza pe retrograzi,mie-mi vorbesc despre:”ajuuuunge!,ne-am saturat de astfel de sistem!;nu-i al nostru!,nu ne caracterizeaza!”

     
    1. Scoala pe care o descrii nu poate exista intr-ucat orice copil normal merge pe linia minimei rezistente. Prin urmare, daca i se permite sa nu faca nimic, sa nu invete nimic si totusi sa treaca clasa, ne vom trezi ca vom avea absolventi de scoli, facultati, etc care nu stiu sa socoteasca sau sa scrie.
      Cel mai apropiat sistem de invatamant de ceea ce spui tu este cel american. S-a dovedit a fi cel mai mare fiasco generalizat. Doar facultatile americane sunt institute de top, in rest e haos.
      Multumesc!

       
      1. Poate sa existe si exista deja.Daca e vorba de facultati,programa se schimba in functie de pregatirea elevului,urmand sa-l sustina pe „linia” lui si…deseori ei o depasesc cu mult.Este vorba despre o adevarata Revolutie.Cred ca ati auzit de copii care au absolvit facultati pe la varsta de 14-15 ani,pentru ca cei ce-si urmeaza pasiunea ,sunt ajutati din partea nevazuta ochilor fizici,avand rezultate pe care inca nu le pricep dascalii traditionali.Si nu sunt putine exemple.SUNT MULTE SCOLI REVOLUTIONARE,DAR NU LI S-A FACUT PUBLICITATE PENTRU CA …NU DA BINE LA OASTEA DE PROFESORI CU DIPLOME ACADEMICE BAZATE PE IMITARE SI REPETITIE.E adevarat ca sunt printre ei si cei care „se prind” de noutate si…invata odata cu eminentii elevi „multidimensionali” care vor crea (si creaza deja) tehnologia viitorului,a Noii Ere.

         
    2. De acord cu tine Lucica, cu deosebirea ca tu vorbesti de copii si dascali de o vibratie medie de la C4 in sus (dimensiunea D4), deci viitoarea lume, in timp ce Razvan vorbeste de lumea de acum de C3 chakra 3 (dimensiunea a 3-a). Diferenta de vibratie intre doua dimensiuni adiacente este mare si schimba complet atitudinea celor aflati in ea si ca atare au nevoie si de scoli complet diferite.

       
  4. Vrand, nevrand trebuie sa recunoastem ca totul se schimba. Punem mereu intrebarea: „asta cum se rezolva cu iubire?” In filmul de fata foarte interesant descrie cum se preda acolo unde exista iubire. Colaborand cu copii.. Gresesti ca elevii sa te corecteze , mai introduci si un pic de umor. Nu vor uita nici profesorul, nici tema, nici experienta, iar atentia lor va fi captata mai usor. Multumim pt. film.

     
  5. Consider , pe scurt o transpunere a celor 3 reguli , valabile si la Scoala Vietii :
    1. Sa-ti faci Timp pentru A-ti pune intrebari si …a cauta Raspunsuri
    2.A-ti asuma Responsabilitate Incercarilor (Experientelor ) Vietii
    3.Constientizarea Invataturilor si …. Aplicarea lor.
    Rezultatul ….il poate Simti , Fiecare ….

     
  6. Exceptional ( din punctual meu de vedere) comentariul facut de Dorina! Aproape ca nu as avea ce sa mai spun. Imi aduc aminte ca imediat dupa 1989, am fost la o sedinta cu parintii la liceul copiilor mei, ei fiind in ultimul an. Nici nu s-a terminat deschiderea sedintei de catre diriginta clasei, ca s-a si ridicat o mama , foarte eleganta si machiata strident, care a inceput sa reproseze dirigintei si noua celorlalti parinti ca nu avem grija de copiii nostril !! Intr-un limbaj,, care m-a facut sa cred ca ea nu trecuse prin liceu in viata ei , ca eleva binenteles, a reclamat ca fetei sale I s-au murdarit bluzele si fustitele cu care a venit la scoala! Practic despre ce a fost vorba: fetita venea si ea la scoala foarte elegant si scump imbracata ( ca si mama sa , de altfel…), iar ceilalti elevi care nu aveau , probabil posibilitati, sau a caror parinti mai aveau respect pentru scoala, au reactionat in stilul specific varstei…au stropit bluzele si fustitele cu cerneala din stilouri, sau cerneala turnata pe scaunul bancii, au taiat usor cu lama , etc. Evident ca faptele nu erau normale, dar nici fatuca nu ar fi trebuit ( mai bine zis mama ei) sa vina asa ostentativ imbracata. Era de fapt consecinta anularii uniformelor scolare… Eu am ridicat atunci aceasta problema, cu amendamentul ca ar fi frumos sa se stabileasca o uniforma frumoasa, eleganta in culori placute, care sa fie specifica liceului respectiv. Se putea face un contract cu o firma specializata, aleasa o croiala placuta , lejera, frumos colorata , repartizata evident pe sexe . Asta ar fi anulat acele invidii copilaresti si razbunarile respective. Plus ca dadea o nota frumoasa mandriei leceului respectiv si ocazia unei unumite discipline ceera impusa de aceasta uniforma. Plata se putea face in rate …deci o serie de avantaje. Multi au fost de acord, dar si foarte multi, in special mamele fetelor dar si a unor baieti au refuzat categoric…. Opulenta celor imbogatiti dupa razboi ( ma rog revolutie, sau ce-o fi fost…)se manifesta si mai acut in zilele noastre. Vedeti copii de bani gata cum vin adusi la scoala, de masini luxoase , sau conduse chiar de ei , elevi imbracati cat mai strident si chiar vulgar s.a.m.d Nu cred ca trebuie sa va dau prea multe exemple pentru ca le stiti si dumneavoastra. De aici slabirea autoritatii profesorilor, limitarea posibilitatilor de a lua masuri disciplinare, amenintari deschise la siguranta lor facute chiar de elevi , de parinti , sau gorilele lor. Fumatul si nu de tutun…, bauturi alcoolice, telefonul cat mai la moda folosit permanent si in clasa…Gata ca ma inervez prea tare. Pai atunci de unde vrem rezultate la Bac, sau la alte examene. Noroc cu facultatile private care scot „specialisti pe banda ( adica pe banii…) fara nicio pregatire. Unii dintre ei vin chiar la catedrele scolilor noastre…Halal scoala dragilor… Personal nu prea am mari sperante , la nivel macro evident, pentru ca inca mai sunt dascali care isi fac cu cinste menirea lor ! Si totusi poate, poate….. Speranta nu moare !!Numai de bine tuturor !!!

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top