Misterele unei civilizatii stravechi
Tara dogonilor se afla in Mali, intr-un decor maiestuos de pereti abrupti, de gigantice blocuri de piatra si grohotisuri. O faleza spectaculoasa, presarata cu sate, care se intinde pe 200 de kilometri si se ridica la o inaltime de 300 de metri. Acest teritoriu este clasat drept patrimoniu mondial de catre UNESCO, inca din 1981, pentru cultura si siturile sale arheologice
Putina istorie si geografie
Dogonii si faleza pe marginea careia locuiesc reprezinta o lume aparte. Un univers vertical. Originari din Manding (regiunea Bamako) si refuzand islamizarea, acest popor, unul dintre cele mai vechi din Africa neagra, a sosit intre secolele XI si XII in ceea ce numim astazi Tara dogonilor. Locul nu era gol. Zona era ocupata de triburi pasnice de vanatori si culegatori de fructe, foarte priceputi in magie: poporul tellem. In limba dogona, „tellem” inseamna „cei pe care i-am gasit”, localnici. Fuziunea a fost cat se poate de pasnica. Legenda spune ca riturile magice si cantecele pe care le intonau bastinasii le permiteau acestora sa urce pe peretii falezelor verticale, fara nici un fel de dificultate. Mainile lor se lipeau, pur si simplu, de stanca.
Pesterile sapate in falezele din Bandiagara adaposteau numeroase oseminte ale tellemilor, servind drept necropole. De asemenea, in aceste grote au fost gasite si multe alimente uscate, cavernele fiind si un fel de depozite pentru fructe si cereale. In prezent, chiar si cu un echipament ultra-modern, ascensiunea catre aceste lacasuri inviolabile este aproape imposibila. Antropologii olandezi Johan Huizinga si Roger Bedaux au procedat la o datare a „mansardelor tellem”, dupa cum au numit ei scobiturile din faleza. Au gasit acolo si vestigiile unui sistem de ridicare cu funii, dar, pana in prezent, felul in care au fost infipti primii tarusi pe un zid de piatra fara urme de sprijin ramane un mister.
Pasionata de enigmele Africii, antropoloaga americana Claire Olivier calatoreste de doua-trei ori pe an, inca din 1996, la Mali. In timpul unei astfel de calatorii, ea a asistat la un festival de arta africana si de dansuri cu masti, unul dintre ritualurile cele mai importante ale dogonilor.
Fascinata de expresivitatea lor, cercetatoarea a stabilit atunci un contact cu unii dintre dansatori, pe care i-a invitat la New York. Mai tarziu, in februarie 2003, ea a fost invitata la randul ei si gazduita de catre dogoni. Timp de 15 zile nu s-a intamplat aproape nimic. Din cand in cand, vizita sanctuarele inaccesibile strainilor, insotita de-un ghid batran ce purta permanent pe fata o masca. Sef al comunitatii, preot, vraci si judecator, batranul locuia in afara satului, pe o faleza, hranindu-se numai cu ierburi si buruieni. Constrans la pustnicie totala, pentru toata viata, sarcina lui era sa tina legatura cu spiritul mortilor, pentru a afla ce se va intampla in viitor. Si sa poarte perpetuu o masca, pe care o scotea numai la marile sarbatori.
Unul dintre aceste evenimente s-a petrecut pe 5 martie, la ceremonia „cea mare”, in care antropoloaga americana a fost acceptata in comunitatea dogonilor si care s-a celebrat in partea cea mai de sus a platoului montan. Claire Olivier a cumparat un cocos, o gaina, un berbec, bere de mei, si s-a prezentat imbracata intr-o haina albastru-inchis, in fata a 32 de intelepti ai satului. Printre cuvinte, binecuvantari, sacrificii de animale si libatiuni, i s-a inaltat si un „fetis”, o piatra mare in forma de om, care a fost ridicata pe verticala, inconjurata de un prag de pamant, numit „gobos”, ce era menit sa atraga binefacerile cosmice. Odata ceremonia terminata, Claire Olivier a devenit „Yassagui”, „sora mastilor”, primind numele de Sosselem („cea in fata careia nu mai este nimic de adaugat”). Ea a fost invitata sa revina doua luni mai tarziu, la ritualul „Grand Dama”.
El le permite sufletelor oamenilor alesi, membri ai comunitatii pretuiti si admirati, care au avut parte de inmormantari somptuoase, sa se intoarca la stramosii lor, a caror veneratie constituie unul dintre fundamentele traditiei dogone. Claire Olivier povesteste: „Senini la fata, inteleptii satului s-au asezat la umbra unor colibe, atat de joase, incat nu puteai sa stai inauntru decat intins. Tinutele lor traditionale erau facute din bogolan, cuvant ce inseamna namol in limba dogona, pentru ca aceasta tesatura, care este un ansamblu de benzi lungi, de bumbac, cusute intre ele, necesita niste bai de namol savante, in care se amesteca frunze si radacini. Ceremonia dureaza mai multe zile. In principal, cultul mortilor e legat de prepararea unei bauturi facute din mei si care seamana la gust cu berea. Meiul este pisat cu ajutorul unor mori de piatra, in vreme ce femeile, ingenuncheate, repeta niste gesturi milenare de adorare a stramosilor. Mai tarziu, ele vor turna bautura in „canarise”, niste vase mari, facute din pamant, care pastreaza lichidul la o temperatura ideala pentru a fermenta. Dar punctul maxim de emotie a sarbatorii a fost cand toti participantii la ceremonie au inceput sa-si strige cu voce puternica mortii, invartindu-se in cerc. Poate din cauza acelor miscari circulare si a incantatiilor insotite de clopote, mi s-a parut ca cerul se deschide, intr-adevar, pentru a-i lasa pe cei vii sa se imbratiseze cu mortii.”
La inceput a fost cuvantul
Si la dogoni, universul a aparut ca un verb de origine divina.
Zeul Amma a creat lumea si a organizat-o prin cuvintele sale. Dogonii spun ca la oameni, organele vorbirii sunt comparabile cu o masina de tesut, suveica fiind reprezentata de catre limba. Discursul care iese din gura este ca o banda de tesatura care se desfasoara, cu desene si culori. Aceasta este neintrerupta, din generatie in generatie. Ansamblul informatiilor legate de traditie si transmise pe cale orala este indispensabil supravietuirii grupului. Ruperea traditiei inseamna, in mod simbolic, renegarea de sine, condamnarea la moarte.
Pentru acest popor cu traditie orala, cuvantul este „fabricat” in interiorul corpului omului, de unde isi trage substanta, in acelasi timp, din principii spirituale, dar si din cele patru elemente care il compun: foc, apa, aer, metal. Natura cuvantului emis depinde de dozare. De exemplu, prea mult foc duce la manie si il arde pe auditor. Pentru ca nu cunosc scrierea, dogonii isi transmit istoria si traditia in mod vorbit, prin initiere. Un ritual consumat colectiv, prin serbari, dar si individual, in fiecare familie, de la individ la individ.
Bizarele harti ceresti
Sus, in podisul dogonilor, exista o grota pe peretii careia se gasesc desene de o maxima ciudatenie.
La intrare se afla in permanenta un gardian, un om sfant, ales pe viata de catre tribul sau, care il hraneste si are grija de nevoile sale, dar pe care nimeni nu il poate atinge si nici nu se poate apropia de el. Aceasta grota contine obiecte si informatii incredibile, care sfideaza imaginatia omului contemporan. Cel mai important din desene este, de fapt, o schema astronomica, ce se refera la cel mai stralucitor corp celest, cunoscut sub numele de Sirius A. Intr-o noapte cu cer senin, daca localizam centura lui Orion, cu cele trei stele ale sale asezate in linie dreapta, putem distinge aceasta stea foarte stralucitoare. Toate aceste configuratii ceresti se afla desenate in grota dogonilor, dar, surpriza, alaturi de ele mai exista un corp ceresc care se invarte in jurul lui Sirius. Dogonii sunt chiar foarte precisi in privinta sa. Ei spun ca este foarte vechi, foarte mic si ca este facut din ceea ce ei numesc „materia cea mai grea din intreg universul”. Tot dupa spusele lor, ii trebuie aproape 50 de ani acestei mici stele, pentru a face un tur complet in jurul lui Sirius.
Faptul ca un trib din Africa detine niste cunostinte care, in mare parte, au fost confirmate abia de astronomia recenta este absolut uluitor.
Loc sacru la dogoni
Ei stiu totul despre o stea care nu poate fi vazuta cu ochiul liber si care nu a fost descoperita in lumea occidentala decat in 1862. In anul acela a fost descoperit un corp ceresc care a fost botezat „Sirius B”. Este vorba despre o stea mica si alba, care se invarte in jurul lui Sirius. Savantii au masurat apoi greutatea sa, pentru a afla daca este „facuta din materia cea mai grea din univers”. Primele lor calcule au determinat ca ea cantarea un pic peste 9 tone pentru fiecare cub de materie, cu latura de 2 centimetri si jumatate. Se putea, asadar, afirma ca era vorba despre o materie extrem de grea, exact cum spuneau dogonii. In plus, cand savantii au calculat timpul de rotatie al lui Sirius B in jurul lui Sirius A, au descoperit ca era vorba de 50,1 ani. Cunostintele dogonilor in legatura cu acest subiect nu erau, asadar, o simpla coincidenta.
Dar aceasta nu este decat o parte a informatiilor pe care ei le poseda. Cosmogonia dogonilor pomeneste si despre o a treia stea, numita „Enuna Ya”, mult mai usoara decat Sirius B, si care se invarte in acelasi sens ca el, pe o orbita mai mare. Se pare ca o alta planeta graviteaza in jurul acestei stele. De aici a venit „Nommo”, marele stramos al dogonilor.
Un univers in spirala
In afara de Sirius, dogonii stiu despre existenta tuturor celorlalte planete din sistemul nostru solar, inclusiv Neptun, Pluto si Uranus. Cunostintele lor ancestrale vizeaza si diferitele faze ale lui Venus, despre care stiu ca sunt aproape la fel cu cele ale Lunii si carora le-au dat sase nume diferite.
Intrarea in grota sacra …
Ei mai spun ca Venus are „un prieten”, care ar putea fi asteroidul Toro, descoperit in apropierea sa. In plus, ei impart cerul in 22 de parti egale, cat si in 266 de constelatii diferite. In ceea ce il priveste pe Saturn, ei ii cunosc toti cei patru sateliti, cu toate ca acestia nu pot fi vazuti cu ochiul liber. Pentru dogoni, universul se invarte intr-o spirala conica si a fost creat pornind de la un sambure central, prin vocea lui Amma, zeul suprem. Universul este, de asemeni, infinit, dar cu toate acestea, masurabil. In sfarsit, dogonii mai spun ca toate astrele se indeparteaza unele de altele cu o viteza foarte mare, intr-o combinatie de miscari rotative si de translatie, care se regasesc in toate zonele universului. Ei spun ca undeva, in cer, mai exista si alte planete locuite.
Dar cunostintele acestui popor nu se opresc la cosmologie, ele mai vizeaza, de asemenea, si apa, despre care spun ca este prezenta peste tot, „chiar si in pietre”. De curand, inginerii de la NASA au emis ipoteza de a utiliza pietrele de pe Luna sau de pe Marte, pentru a recrea apa pe baza de hidrogen si de oxigen, compusii pretiosului lichid. In plus, dogonii cunosc si existenta globulelor rosii si albe in sange, precum si alte informatii asupra fiziologiei corpului omenesc, pe care noi le-am aflat de foarte putin timp. Nu e rau, pentru un trib considerat primitiv…
Similitudini cu sumerienii si aztecii
… si pazitorul ei, ascuns dupa o stanca
Dogonii spun ca marele lor stramos Nommo, originar de pe una dintre planetele care orbiteaza in jurul lui Sirius, a coborat pe Pamant la bordul arcei sale venite din cer si le-a oferit oamenilor cunostinte despre univers. Dar asta nu e tot. Marele stramos este in realitate un om-peste, venind de pe o planeta acoperita cu apa si, prin urmare, traind in apa. Insusi nava sa stelara era plina cu apa. El le-a spus ca mai venise o data, cu mult inainte, pentru a crea Pamantul si pentru a-l insamanta cu plantele care cresteau deja pe „campurile cerului”. Dar nu numai dogonii au intalnit zei-pesti. Miturile spun ca, de-a lungul istoriei lor, sumerienii au primit, si ei, vizita „oanilor”, oameni-pesti, pe plajele golfului Persic, care venisera din ceruri pentru a-i educa, civiliza si a-i invata scrisul. Niste delfini stelari i-ar fi vizitat chiar si pe azteci, in lacul Titicaca, acum cateva mii de ani.
Sursa: Formula AS
Comentarii (4)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Vechile popoare isi transmit traditiile sub forma orala nu scrisa deoarece numai asa ajung la cine trebuie sa le stie. Nimeni altcineva. Deoarece mesajul nu este pentru o afacere si folosinta personala, este pentru oameni, constiinta, viata. Stiinta se preda in ani si se testeaza. Si pentru asta se face o ucenicie si doar cei ce dezvolta natural aptitudini afla mai multe. Legile pamantului se respecta exact cum au fost primite si doar cei ce merita prin aptitudini native primesc mai departe stiinta spre a o transmite. Ceea ce religiile au incercat si au impus a fost masculinizarea spiritualitatii care nu doar ca concept si cuvant in sine in orice limba este feminin. Dar si orice este feminin din spiritualitate a fost considerat intr-un plan secundar. In realitate masculinul si femininul au aceeasi forta si valoare dar au puteri diferite, complementare. Este adevarat ca o forta de acelasi tip provenita din mai multe surse o capaciteaza mai mult ca putere si efecte. Din stramosi erau cele doua grupari spirituale care actionau in comun pentru aparare, dar diferit pentru treburile si activitatile zilnice ale comunitatii. Din toate timpurile barbatii razboinici s-au temut de femeile care isi aparau familiile si vatra. De aceea popoarele au rezistat in timp, deoarece femeile au pastrat traditiile si specificul locului. Barbatii razboinici au venit, au distrus, au furat bogatiile pamntului dar nu au invins niciodata femeile. Daca vedeti si acum ce se intampla cu gruparile musulmane, ei ataca si distrug in special femeile si copiii – au inteles ca daca distrug femininul distrug din temelie sistemul de valori care se invata si se transmite prin mama. Nu intamplator la evrei conteaza mama si chiar la musulmani – mama are un statut aparte in familie. Viata insasi prin modul cum se manifesta indiferent de specie cu exceptia organismelor primare al caror mecanism de divizare desi simplu nu il intelegem integral inca – absolut toate formele nu pot ajunge la forma finala decat printr-o etapa trecuta prin organismul feminin. Educatia speciilor se face o perioada de catre mama. Actualii lideri au cautat sa implementeze vaccinari, moda si obiceiuri care sa afecteze femininul in mod special pentru a nu mai acorda atentie functiilor sale naturale. Rolul femei in educatie si societate sa fie diminuat la papusi de unica folosinta, obiecte de placere sau animale de munca si povara. De-a lungul timpului in multe domenii si in cercetare lucrarile lor au fost furate sau au fost marginalizate pentru ca societatile nu au dorit sa lase manifestarea feminitatii si recunosterea acesteia – multe femei pentru a reusii in ceea ce si-au dorit, au fost singure sau au publicat sub nume masculine sau au acceptat sa isi cedeze munca sotilor sub numele carora au putut sa isi faca cunoscuta opera. Din cele mai vechi timpuri se stie ca in spatele unui barbat puternic se alfa o femeie si mai puternica. Acesta este motivul pentru care este greu de invins un cuplu – asa ca civilizatia moderna stimuleaza egocentrismul si individualismul. In orice manifestare a vietii cuplul masculin femin poate face orice. De asemenea in spiritualitate ca forte diferite complementare. De ceva timp ma intreb – lumea incotro ? De ce se distrug atat de inversunat in ultima perioada popoare si valori prin indoctrinare aberanta religiosa mai ceva ca in Evul Mediu. De ce se stimuleaza consumul exagerat si se distrug biologic prin interventii in orice domeniu in special uman si tot ceea ce tine de acesta. Suntem parca intr-o cursa a autodistrugerii prin orice metoda care mai de care mai sofisticata dar frumos ambala si prezentata ca ne usureaza viata – eu cred ca ne usureaza si de viata distrugandu-ne o parte din sistemele proprii de aparare naturala. Probabil ca viata si conservarea ei va ramane asa cum este in articolul de mai sus in seama unor oameni ce traiesc pe legile foarte vechi in zone izolate care au capacitatea de autoprotectie si nu de autodistrugere si rautate si intoleranta pe care o manifestam noi cei ce ne consideram civilizati si care prin ceea ce facem zilnic mai mult poluam si distrugem zilnic decat creem favorabil vietii noastre si a celorlalti locuitori ai planetei. Ei nu fac si nu consuma mai mult decat le este necesar traind in armonie cu locurile. Nu spun sa ne intoarcem in Comuna Primitiva si la viata tribala sau la matriarhat. Spun doar ca ceea ce intampla azi abuziv distruge accelerat calitatea vietii pe intrega planeta ca efecte si ar trebui incetinite si implementate solutii naturale de refacere a ecosistemelor si de constientizare a consumurilor si necesitatilor firesti fara a produce mai multe daune atat speciei noastre cat si intregii planete. Stiinta este in noi si suntem responsabili de ceea ce facem, nu cineva din spatiu – nu divinitatea care este doar spirit – ci noi cei care suntem aici si facem ceea ce facem zilnic influentand calitatea vietii noastre si nu numai. Pentru oameni banii sunt tot, dar ei raman pe pamant si omul pleca in pamant fara nimic – dar consecintele faptelor sale raman si le platesc si generatiile urmatoare. Sper sa avem intelepciunea de a invata de la antici cum sa traim, nu cum sa distrugem. Cand ne nastem avem tot, primim tot si cand plecam lasam tot. Venim pentru a experimenta viata si de a ne aduce lumii stiinta noastra- darul si aptitudinile cu care ne nastem si de care lumea are nevoie exact sub forma pe care doar noi o „stim”. De aceea ne cautam rostul desi tot ceea ce facem zilnic este o implinire a acelui rost indiferent cum ni se pare noua. Tot ceea ce facem zilnic conteaza. Si plecam cand … nimeni nu stie … dar cat suntem, inseamna ca mai avem ceva de facut. De aceea fiecare suntem importanti pentru prezent si ar trebui sa avem constiinta propriei valori si responsabilitatea gandurilor si faptelor noastre traind plenar viata impreuna cu toata magia, realitatea, diversitatea acestei planete mama. Cu respect.
Cum ai putea avea idee cu privire la Dumnezeu?
***
„Nu l-ai cunoscut. Pătrunde doar cu o mare dorinţă de a afla, dar fără să ai nici o idee privitoare la ceea ce vei afla; cu o dorinţă intensă de a cunoaşte, cu o mare pasiune de a cunoaşte ce se află acolo, dar fără să duci cu tine nici o idee primită de la alţii. Lasă-le pe toate afară, căci ele reprezintă cea mai mare barieră pentru cel aflat în căutarea adevărului.
Dumnezeu e acolo, dar tu nu-l poţi vedea din cauză că ochii-ţi sunt orbiţi de conceptele care ţi s-au dat. Dumnezeu nu e evreu, aşa că dacă ai o idee evreiască privitoare la Dumnezeu, nu-l vei găsi. Am auzit o poveste frumoasă despre un mistic sufist, Farid:
***
Intr-o noapte, el visează că prin graţia lui Allah a ajuns în paradis. Şi întreg paradisul e împodobit, peste tot milioane de lumini şi de flori – se serbează ceva – şi cântă muzica.
„Ce se întâmplă?”, întreabă el.
„E ziua de naştere a lui Dumnezeu”, i se răspunde, „şi îl sărbătorim. Ai venit la momentul potrivit”.
Aşa că se aşază el sub un pom, ca să privească la ce se petrece, tocmai când o mare procesiune începe să se pună în mişcare pe drum. Un bărbat stă pe un cal. „Cine e bărbatul acesta?”, se interesează Farid. „Nu-l cunoşti? E Hazrat Mahomed”, i se răspunde. In spatele lui merg milioane şi milioane de oameni, iar el întreabă: „Oamenii aceştia cine sunt?” „Aceştia sunt musulmanii, adepţii lui Mahomed”, vine răspunsul. Apoi trece Iisus, iar în urma lui sunt milioane de oameni. Apoi trece Krishna în caleaşca lui de aur, urmat şi el de milioane de oameni. Şi tot aşa mai departe… procesiunea continuă, continuă, continuă.
Apoi, într-un final, călare pe un măgar bătrân trece un bărbat bătrân. In urma lui nu e nimeni, e singur. Uitându-se la acest om, Farid începe să râdă – e hilar, aşa cum merge el fără să fie urmat de nimeni. Şi de ce e călare pe măgar?
îl întreabă: „Dumneata cine eşti, domnule? I-am văzut pe Mahomed, pe Iisus, pe Krishna, pe Mahavira, pe Buddha – dumneata cine eşti? Pari un fel de glumă! Şi nu te urmează nimeni.
***
Foarte trist, bătrânul îi răspunde: „Da, sunt Dumnezeu. Azi e ziua mea. Dar oamenii au devenit ba musulmani, ba creştini, ba evrei, ba hinduşi, iar cu mine n-a mai rămas nimeni”.
***
Din cauza şocului, Farid s-a trezit. Le-a spus a doua zi discipolilor: „De acum nu mai sunt musulman. Visul acesta a fost o mare revelaţie. De-acum nu mai fac parte din nici o religie organizată, ci voi fi pur şi simplu eu însumi. Vreau să fiu cu Dumnezeu, cel puţin un om să îl urmeze pe el”.
***
O seara minunata, oameni minunati!
Exact de mitul cosmologic al dogonilor vorbeste si Drunvalo Melchizedek in cartea lui „Floarea Vietii” si face corelatie cu vizitele celor de pe Sirius aici pe Terra in ultimele cateva mii de ani. Ceea ce se stie mai putin este ca Drunvalo recunoaste ca el insusi de fapt este parte dintr-un plan al celor de pe Sirius de influentare a destinului umanitatii. El spune ca atunci cand a venit ca suflet in galaxia noastra a stat ani de zile pe o planeta ce se roteste in jurul uneia din stelele de pe Sirius unde a invatat o gramada despre realitatea curenta si apoi, avand acum corp de siriusian, a venit cu o nava de-a lor aici in acest sistem solar, mai intai pe Venus si apoi aici pe Terra unde a preluat in a doua viata corpul actual uman de la un alt suflet.
Cum dogonii au fost si ei vizitati de siriuseni acum foarte mult timp de unde au si informatiile descrise mai sus, si Drunvalo este o sursa foarte buna de informatii despre cei de pe Sirius ce tot stau aici pe Terra cu noi de foarte mult timp. Cei de pe Sirius sunt in general pe dimensiunile 4 si intr-o masura mai mica si pe 5.
Mie siriusieni nu-mi plac prea mult tinand seama de cum ne-au infliuentat istoria, dar fiecare cu gusturile sale…
Nici mie, dar e mai greu de aflat care civilizatie extraterestra a „tras focul” mai mult sau mai putin la „oala” sa!
Ce se stie e ca acesti siriusieni au lasat o sumedenie de „profetii” si faptul ca nu toate s-au adeverit e semn ca mai sunt si alte „forte” care au alte „planuri” cu noi!
In orice caz ce trebuie de retinut e ca nu numai o civilizatie sau alta s-a manifestat aici sau in portiuni vaste din acest sistem sau galaxie!
Asta inseamna ca nu va fi doar un „extraterestru” care ne va „salva” sau care se va „arata”, sau care ne-a „manipulat” ci totul e de o complexitate deosebita!
Sigur ca nu ne va condamna nimeni daca de aici din plan terestru nu putem „privi” prin stufisul de interventii si intentii ale zecilor de civilizatii extraterestre care „insurubeaza” la noi de o vesnicie si nici nu e asta misiunea noastra principala!
Desi ne sta in putere sa mai sortam graul de neghina si sa nu sarim din lac in put!
Ce putem face e sa privim circumspect orice tentativa vadita de a ne acapara atentia si mai ales puterea cu orice pret fiindca cu cat e mai insistent cu atat e mai dubios!
Cel mai bine e sa ne facem treaba cat mai curat si inimos, raspandind dragoste si bunatate in tot ce facem constienti ca o forta suprema numita Dumnezezu vegheaza la „randuiala” cereasca si destinele noastre!
La fel de nepotrivit e insa sa ramanem pasivi si sa asteptam sa se faca toate fara aportul nostru!
Se fac ele si asa insa si la „ziua recoltei” vom ramane pe dinafara fara pretentii la „cosul cu fructe”!