Franghia alpinistului
Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte. S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si omul nu a mai vazut nimic.Totul era negru.Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu : „Ajuta-ma Doamne”.
Deodata auzi o voce venita din departari: „Ce doresti fiule?” „Salveaza-ma, Doamne!” striga alpinistul cuprins de frica mortii.
„Chiar crezi ca eu te pot salva?”
„Da Doamne, cred in Tine”
„Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni” spuse Dumnezeu
Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata…asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
Cat de atasati de franghie suntem noi ?
Sursa: Editura For You
Comentarii (12)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Naratiune foarte impresionanta!
FACA-SE VOIA TA DOAMNE!♥♥♥
…..stupid!!!
Cata incredere avem in noi?In viata noastra?Si chiar in acea Forta care mentine viata in Multivers?
Am reusit sa inteleg ca frica este cel mai mare dusman al nostru si ca este foarte greu sa invingi frica daca nu inveti sa pui altceva in locul fricii.
Sa pui increderea,increderea in ceva invizibil,nepalpabil…doar incredere ca ce ti se poate intampla mai rau decat sa mori?Eram copil de scoala,apoi adolescenta si cand aveam o teama de ceva [ca de exemplu:cand luam o nota proasta la ore sau chiuleam de la scoala ma apuca teama ca afla tata -desi tata nu-mi facea prea mult rau,mai mult decat o mica bataie la fund – ] atunci ma rugam in sinea mea:”da Doamne sa nu afle tata” si daca frica nu disparea imi spuneam:”ei,ce poate sa mi se intampla mai mult decat sa mor?!”Asa am trecut eu prin multe spaime cu suport sau fara si acum la varsta mea [ 67 ani ] pot spune ca de cele mai multe ori neincrederea in viata si in tine insuti este un companion rau in drumul vietii tale.
Ce ti se poate intampla daca te lasi pe o incredere…asa…in ceva anume,care poate fi chiar un Nimic,dar acest Nimic te poate scoate dintr-un impas.
Ai incredere!Priveste inainte cu incredere si vezi ce se intampla.S-ar putea sa fie chiar mai bine decat te astepti,nu-i asa?Incearca!
Sa auzim de bine,Sefora
Mi-a placut…lipsa de credinta,lipsa de informatie vizavi de moarte ,..duc la un singur lucru,.. la FRICA, care
nu face altceva decat sa ne limiteze in tot si in toate..facandu-ne neputinciosi.Cu cat moartea nu va mai fi
privita ca ceva foarte inspaimantator cu atat vom fi mai increzatori mai apti de-a cuceri cele mai inalte
piscuri .. O noapte mirifica ptr toti!
Sa nu-ti pierzi niciodata increderea în Dumnezeu. Nu te limita la logica ta omeneasca si stramta, ca sa nu te chinuiesti si sa impiedici ajutorul dumnezeiesc. Atunci cand te vei încredinta pe tine lui Dumnezeu, dupa ce cu prudenta vei actiona omeneste, te va ajuta mult, dar va ajuta şi pe altii. Increderea în Dumnezeu este mare lucru. Si cand ma gandesc ca Biblia ne cere sa avem credinta cat un graunte de mustar…si un raspuns la intrebare; cand Domnul te lasa sa -ti vada credinta, nu intotdeauna esti biruitor din prima.
O seara buna!
Intelept, adevarul e ca noi de cele mai multe ori credem ca avem credinta dar ea nu exista. Daca ar fi reala nu am dori nimic, am trai in starea de abandon si de acceptare a vietii pur si simplu, cu iubire si recunostiinta pentru Dumnezeu care face totul perfect pentru fiecare dintre noi.
ei asta mi-a placut si mie, super tare
Mai exista o povestire similara orientala , care se termina cu strigatul de ajutor a celui ce urma sa cada in prapastie :
-Altcineva in afara de Dumnezeu nu mai exista pe aici?
De ce spui „cred ” daca te indoiesti ? „Cred ” pana la proba contrarie ? „Cred ” pana cand trebuie sa renunt la ceva ?
Dupa mine,cu nevrednicie,inseamna „pentru totdeauna „.Pentru ca „am crezut” , m-am abandonat cu totul grijii celeste,si nu am gresit.M-a trecut TATA in brate tot drumul pe care nu l-am putut trece singura. Nu a spus Domnul „fie dupa credinta ta „? Numai ca prea putini cred cu tarie si fara rezerva.Din pacate pentru unii , acolo SUS , nu poti pacali pe nimeni. Desi pilde sunt destule,unii „e” orbi…..
Adevarul e ca nu stiu cum as proceda in situatii asa dificile. Dar daca stiu, am citit asemenea povesti, poate m-as increde in inspiratia de moment. Multumesc, avem nevoie de exemple pt. a ne gandi cu incredere si nu cu frica.
Consider ca VOCEA care- i „spunea” – „taie franghia” = ASCULTAREA GLASULUI INIMII adica a DIVINITATII DIN NOI (INTUITIA ) iar……….. HOTARAREA DE A FACE (sau de a nu face CEVA) = ASCULTAREA GLASULUI MINTII …….Rezultatul ALEGERII …s-a vazut . Pace armonie si bucurie
Frica este cel mai mare dusman al nostru, este cea care ne indeparteaza de Dumnezeu.Cand vom fi mai multi care vom intelege asta, lucrurile se vor mai schimba in Univers! Felicitari pentru articol! Este o minunata cale de a ne spune sa ne ascultam Inimile!!!