In vremurile de demult din Japonia a trait un calugar orb. Intr-o seara acesta a plecat sa-si viziteze un prieten la periferia orasului. Inainte sa plece, un alt calugar l-a oprit in usa si i-a spus:
-Ia acest felinar de bambus in care arde o lumanare. Noaptea este foarte intunecoasa.
-Nu am nevoie de un felinar. Noapte sau zi, pentru mine e totuna, a raspuns calugarul orb.
-Stiu ca nu ai nevoie de o lanterna pentru a-ti gasi drumul, dar in cazul in care nu o porti dupa tine s-ar putea sa dea cineva peste tine., a raspuns calugarul.
Calugarul a luat felinarul si a plecat. Dupa ceva vreme de mers, un trecator s-a ciocnit de el. Calugarul s-a maniat.
-Neindemanaticule, uite-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul?
– Felinarul tau e stins, frate, a raspuns trecatorul.
Oare cati oameni umbla astazi cu felinarele stinse, crezand ca au lumina?
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
-Dureros de multi….
Da, si pe mine ma intereseaza in primul rand propriul felinar !
Lumina o avem toti.O purtam toti in noi.Singura intrebare este: oare cati dintre noi sunt constienti ca o au si cati dintre noi o pot sa o vada.
Asa este, si apoi, urmatoarea faza este cat putem sa o mentinem aprinsa….Eu zilnic o aprind si se stinge, si iar o aprind….
Da, dar de fiecare data ramane mai mult timp aprinsa, Iar la un moment dat nu se va mai stinge niciodata.
„mai ingrozitor decat sa fi orb e sa fi singurul care vede…”
Îmi filează lampa câteodată.
Felinaru-i stins de multe ori.
Și când mă izbesc de zid sau de tractor,
Știu a doua oară să fiu cârtița isteață. ????