Lumea nu este decat o scoala pentru intrebari
Astazi va propunem cateva cugetari minunate extrase din operele lui Michel de Montaigne. Iata ca la 500 de ani distanta cuvintele lui sunt la fel de actuale ca in momentul in care au fost scrise pentru prima data.
Michel Eyquem de Montaigne-Delecroix (n. 28 februarie 1533 – d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanți scriitori francezi ai Renașterii.
Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literară și pentru ușurința cu care trecea de la speculații intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colecția sa voluminoasă de „Essais” (cuvânt ce însemna propriu-zis „Încercări”) conține unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influențat în mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.
Pe timpul vieții, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitățile sale ca om de stat decât pentru cele de scriitor. Tendința afișată în eseurile sale de a divaga spre anecdote și meditații personale era văzută pe atunci ca un defect mai degrabă decât o inovație, iar moto-ul său „Eu însumi sunt tema cărții mele” a fost privit de către scriitorii contemporani ca o formă de „răsfăț”. Cu timpul, însă, Montaigne va fi recunoscut ca cel care a exprimat, poate mai bine ca oricare alt autor din timpul său, gândurile și îndoielile care îi frământau pe oamenii din epoca sa. Rămânând, într-o măsură remarcabilă, modern și în ziua de astăzi, încercarea lui Montaigne de a analiza lumea prin intermediul unicului filtru implicit al său, propria judecată, a făcut ca scrierile sale să fie mai accesibile decât cele ale oricărui alt scriitor renascentist. Literatura non-ficțională modernă își datorează în mare parte nașterea lui Montaigne, iar scriitori de toate orientările continuă să se inspire din opera lui Montaigne, datorită îmbinării reușite a culturii și a autobiografiei. (conform Wikipedia)
– Nu există nimic care să imprime un lucru atât de viu în amintire ca dorința de a-l uita.
– Nu atât judecata, cât mândria deșartă și încăpățânată ne îndeamnă să ne preferăm celorlalte animale.
– Să iubești un trup nu este o dovadă suficientă de dragoste.
– Iubirile noastre se avântă mai presus de noi.
– Zbuciumul dragostei nu dăunează decât nebunilor.
– Nicio virtute nu poate fi ajutată prin neadevăr.
– Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor.
– E mult mai uşor să acuzi unul dintre sexe decât să-l scuzi pe celălalt.
– N-ar trebui să ne fie rușine să spunem ceea ce nu ne este rușine să gândim.
– Fiecare numește barbarie ceea ce îi este neobișnuit.
– De ce te temi de cea din urmă zi a ta? Ea nu contribuie mai mult la moartea ta decât fiecare din celelate.
– Nu mori pentru că eşti bolnav, mori pentru că eşti viu.
– Lumea nu este decât o şcoală pentru întrebări.
– Nu atât judecata, cât mândria deșartă și încăpățânată ne îndeamnă să ne preferăm celorlalte animale.
– Să iubești un trup nu este o dovadă suficientă de dragoste.
– Iubirile noastre se avântă mai presus de noi.
– Zbuciumul dragostei nu dăunează decât nebunilor.
– Nicio virtute nu poate fi ajutată prin neadevăr.
– Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor.
– E mult mai uşor să acuzi unul dintre sexe decât să-l scuzi pe celălalt.
– N-ar trebui să ne fie rușine să spunem ceea ce nu ne este rușine să gândim.
– Fiecare numește barbarie ceea ce îi este neobișnuit.
– De ce te temi de cea din urmă zi a ta? Ea nu contribuie mai mult la moartea ta decât fiecare din celelate.
– Nu mori pentru că eşti bolnav, mori pentru că eşti viu.
– Lumea nu este decât o şcoală pentru întrebări.
Michel de Montaigne
Comentarii (6)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
A D E V A R A T. Mi-ar fi placut sa il cunosc personal. Este mult mai realist si iluminat decat multi cu diplome si aere de intelectuali azi. O incantare a spiritului. Multumesc Razvan. (Oare se pricepea si la trandafiri …:)))
foarte frumos; multumesc pentru readucerea in actualitate a unui autor care trebuie citit sau recitit; ca dovada ca omul a ramas la fel in aceeasi aspiratie continue spre „imbunatatire”, pildele lui din secolul XVI sunt la fel de valabile si astazi; o zi buna
…. Tocmai am stat la taifas cu Ralph Waldo Emerson …
si ..m-a ajutat sa fac acest comentariu ! 
Cu cat mai multe cu atat ne vom cunoaste mai bine ! 
….a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea. Wikipedia
Născut: 25 mai 1803, Boston, Massachusetts, Statele Unite
Decedat: 27 aprilie 1882, Concord, Massachusetts, Statele Unite
Emerson a pretins că intuiţia este mai presus decât simţurile în descoperirea „adevărului” şi că Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia lui. El a susţinut că scopul religiei era o unire conştientă a umanităţii cu Dumnezeu. Şi el a crezut că Dumnezeu a oferit revelaţie tuturor religiilor lumii .
-Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea.
-Este uşor să trăieşti în lume dupa opiniile lumii, este uşor ca în singurătate să trăieşti după opiniile tale. Dar om mare este acela care şi în mijlocul mulţimii îşi păstrează cu dulceaţă perfectă, independenţa singurătăţii sale
-Cele mai multe umbre din viaţa noastră apar din cauză că stăm în calea propriei noastre lumini.
-Societatea este un spital de bolnavi incurabili
-Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.
-Una dintre învăţăturile divine este încarnarea Duhului într-un chip, un chip ca al meu
-Este un lux să fii înţeles.
-Singura cale de a avea un prieten e să fii unul.
-Aveţi încredere în instinct până la sfârşit, chiar dacă nu aveţi niciun motiv să credeţi.
-Nimic nu-ţi poate aduce pacea dacă nu ţi-o aduci singur.
-Suntem aici pentru a ne bucura de o relaţie specială cu Universul.
-Soarele străluceşte, ne încălzeşte şi ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioşi de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicaţia răului, durerii, foamei, ţânţarilor şi a oamenilor proşti.
-Viaţa este o succesiune de lecţii, care trebuie trăite pentru a fi înţelese.
……………………………………………………………….
In concluzie : ,, Lumea nu este decât o şcoală pentru întrebări.,,
Multumesc Michel de Montaigne , Multumesc Ralph Waldo Emerson ….
Multumesc Razvan …..Multumesc…Multumesc…
O seara minunata !
Secretul fericirii şi mulţumirii de sine
***
„Au fost odată doi învăţăcei care, fiind intens preocupaţi de o importantă problemă existenţială, au îndrăznit să apeleze la maestrul lor (zen).
„Domnia ta”, au vorbit tinerii în cor, „ce faci pentru ca să fii mereu fericit şi mulţumit de tine? Şi noi ne dorim, din tot sufletul, să trăim împlinirea acestui sentiment omniprezent în cazul tău.”
Aruncând o privire înţeleaptă şi schiţând un zâmbet cald, maestrul spuse:
***
„Când mă odihnesc, atunci mă odihnesc. Când mă ridic, atunci mă ridic. Când umblu, atunci eu umblu. Când mănânc, atunci eu mănânc.”
***
Învăţăceii îşi aruncară stupefiate priviri unul altuia, până când unul dintre ei izbucni: „Nu îţi bate joc de noi, te rog! Ceea ce spui tu facem şi noi. Dormim, umblăm, mâncăm. Şi, în ciuda acestui fapt, tot nu regăsim fericirea. Unde zace secretul?”
Fără să se clintească, maestrul repetă aceleaşi cuvinte: „Când mă odihnesc, atunci mă odihnesc. Când mă ridic, atunci mă ridic. Când umblu, atunci eu umblu. Când mănânc, atunci eu mănânc.”
Se aşternu liniştea, dar tinerii nu se dădeau clintiţi, emanând o nelinişte şi o uimire tot mai pronunţată. În final, înţeleptul le explică:
„Desigur, şi voi dormiţi, vă plimbaţi şi mâncaţi. Dar, în timp ce vă odihniţi, gândul vostru vă poartă deja la momentul trezirii. După ce v-aţi ridicat din pat, vă gândiţi deja la drumurile voastre. Iar, în timp ce alergaţi spre ţelurile voastre, mintea vă zboară spre ceea ce veţi mânca. În acest fel, gândurile voastre sunt mereu în altă parte decât în locul în care tocmai vă aflaţi. Ca atare, viaţa voastră se desfăşoară permanent între trecut şi viitor. Încercaţi să trăiţi plen şi întotdeauna momentul prezent. Doar acordând o şansă acestei clipe, veţi descoperi liniştea fericirii şi a mulţumirii de sine.”
***
O seara minunata ,oameni minunati!
Tare draga imi este aceasta povestire . Iti multumesc ca mi-ai reamintit-o.Consider ca starea invataceilor se confunda cu starea marii majoritati a populatiei Pamantului . De ce se intampla aceasta ? Consider ca fiecare dintre noi poate descoperi …daca vrea cu adevarat , Trecerea in starea maestrului este posibila …insa nu exista „pastila ” minune care o data „inghitita” produce SCHIMBAREA starii .Va imbratisez.
Consider ca atunci cand iti pui intrebari de genul : Cine sunt eu cu ADEVARAT sau Care este ROSTUL meu pe acest Pamant sau Ce ar trebui sa invat din aceasta „chestiune” , incepi sa „frecventezi ” cursurile la zi …de zi ale SCOLII VIETII si nu la fara frecventa sau deloc . Ce se intampla dupa ….poate constata fiecare dintre noi . Va imbratisez.