Râul neprietenos
A fost odata un râu. Şi acest râu era neprietenos, singuratic şi nu îşi aducea aminte de când se hotărâse să nu mai aibă de-a face cu nimeni. Trăia singur, refuzând să împartă apa cu vreun peşte, plantă sau animal. Şi aşa trăi ani de zile, supărat şi singur.
Într-o zi, o fată, cu un vas în mână în care era un peştişor, veni pe malurile acestui râu. În vas trăia peştişorul ei preferat, Scamp. Fata trebuia să se mute într-o ţară străina şi nu putea să îl ia şi pe Scamp cu ea. Aşa că se hotărâ să îi ofere lui Scamp, libertatea.
Când Scamp a intrat în râu, el imediat a simţit singurătatea acestuia. Scamp încerca să îi vorbească râului, dar râul i-a spus să plece. Scamp era un peştişor fericit şi nu avea de gând să renunţe aşa uşor. El i-a tot vorbit şi povestit, a înnotat şi iar a înnotat şi apoi a început să sară prin apă. Râul, simţind acele sărituri şi stropiri începu să râdă. Îl gâdila.
După un timp, râul simţi o asemenea bună dispoziţie, încât a început să vorbească cu Scamp. Şi, fără să îşi dea seama, la sfârşitul zilei, Scamp şi râul deveniră cei mai buni prieteni.
Râul îşi petrecu noaptea gândindu-se la ce frumos era să ai prieteni şi cât de mult a pierdut, fiind neprietenos. Se intreba de ce oare nu a mai avut prieteni – dar nu îşi aminti de ce.
În dimineaţa următoare, Scamp îl trezi pe râu cu nişte sărituri… şi, în acel moment, râul îşi aminti de ce se hotărâse să nu mai aibă nici un prieten. Şi-a adus aminte că era foarte gâdilat şi că nu mai suporta. Apoi îşi aminti perfect cum le-a spus tuturor să plece că nu mai avea de gând să suporte atâta gâdilat.
Dar, aducându-şi aminte cât de trist şi singur s-a simţit atâţia ani la rând, el a realizat că, deşi uneori e incomod şi neconfortabil, este întotdeauna mai bine să ai prieteni şi să încerci să fii fericit.
Autot text: Pedro Pablo Sacristan
Comentarii (8)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Un bun sfat. Trebuie sa acceptam pe cei din jurul nostru cu bune si rele, pentru ca si noi suntem la fel. Sa facem in asa fel incat sa pastram tot ce ne inconjoara, oameni, plante, animale. Totul ne face viata frumoasa si ne umple golul din suflet. Iti multumim ca esti mereu alaturi de noi si ne bucuri inima. Sa ai o zi minunata.
Prietenia se cultiva cu rabdare si multa intelegere, daca nu,ramai singur.Lumea necuvantatoarelor (plante, animalute) cere multa dragoste si uneori sacrificii,dar prietenia lor este inestimabila .Nu poti cunoaste fericirea singur,ci bucurandu-te de fiecare raza de soare sau fulg de nea,de fiecare dimineta,de tot ce ne inconjoara.O zi frumoasa asa cum ne-ati facut-o voi noua.
Bucurie si frumusete nimic mai deosebit ,sunt fericita ca existati si ne incanti cu astfel de povesti pline de invataturi.Viata e frumoasa.multam mult.
Va multumim,ar trebui sa radem mai des pentru a fi fericiti ,si sa facem totul gandindu ne la binele tuturor celor de langa noi.
Foarte putine comentarii, probabil de aceea prietenii sunt atat de rari. Sanatate tuturor si toate bune.
Prietenia se cunoaste in vremuri grele, la nevoi si necazuri. Mai bine sa ai un singur prieten adevarat decat 100 de prieteni falsi.
Asbolut, este mai bine sa ai prieteni si sa incerci sa fii fericit, nu incape discutie; acuma ramane sa intelegem Taina prin care reusim aceasta minune in viata noastra…ne trebuie multe in aceasta alchimie – si un dram de intelepciune, unul de cunoastere (a Legilor divine, de sine, de celalalt), incredere, toleranta, verticalitate, blandete si fermitate, rabdare cu carul, un pic de vigilenta, smerenie , Iubirea care le cuprinde pe toate (si cate altele!)- integrate si manifestate toate in mod firesc in propria fiinta. Si atunci se aleg de la sine adevaratii de falsii prieteni (desi „fals prieten” mi se pare un non-sens, daca spun fals inseamna din start ca nu e prieten!), chiar daca raman mai putini, dar cu siguranta adevarati. Poate nu intotdeauna reusim sa manifestam toate virtutile necesare, dar suntem aici ca sa invatam, sa ne desavarsim – si uneori o facem in bucurie, alteori in durere.
Si am mai constatat ceva in propria mea viata: am avut prieteni buni, cu care am trait experiente si schimburi sufletesti minunate, dar cu care am incetat legatura la un moment dat, intr-un mod natural, fara conflicte sau rupturi, pur si simplu fiecare a pornit pe un drum propriu, paralel cu al celuilalt. Ca si cum misiunea noastra impreuna s-ar fi terminat si n-am mai avut rost. Pastrez in suflet, cu mare drag, acesti oameni minunati, fiecare in felul lui propriu, si ii petrec cu un gand bun acolo unde se indreapta ei.
Va doresc tuturor numai Bine, prieteni cum vi-i doriti si multa bucurie!!