Lista de cumpărături
Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba.
Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia.
Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente.
Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.
Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar,si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
„Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale.”
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit.
Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse:
– A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
Autor necunoscut
Comentarii (18)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Astfel de povestioare ma rascolesc tot timpul. Cu greu găseşti cuvinte sa mai spui ceva. Mulţumesc, Răzvan. Fii binecuvântat.
Nu eu am gasit aceasta pildă, dar va multumesc pentru aprecieri. Fiti si dumnevoastra binecuvantat.
Aceasta mi-a adus aminte de alta, care era cam aşa.
Într-o biserică, intra un om, îmbrăcat sărăcăcios şi murdar, punea un genunchi jos in faţa altarului, stătea câteva momente apoi pleca. După ce treaba s-a repetat câteva zile la rând, preotul a intrat la bănuieli crezând că ar putea fi un hoţ, şi l-a luat la întrebări. Omul a povestit că nu are pe nimeni şi lucrează pe un şantier la puţină depărtare, iar pauza de masă îi ajunge cât să vină la biserică să spună o rugăciune şi să se întoarcă la lucru. Pentru că nu ştia să se roage, el spunea aşa:
” Doamne eu sunt Ion, am venit la Tine”.
Ruşinat de gândurile sale, preotul i-a spus că va fi tot timpul primit cu drag în acea biserică. Dar apoi au trecut câteva zile şi omul nu a mai venit. Obişnuit cu vizita zilnică a lui Ion, preotul s-a îngrijorat şi a plecat să-l caute la locul de muncă, dar nimeni nu ştia nimic de el. L-a găsit într-un final, bolnav foarte grav, pe un pat de spital. Asistentele spuneau că este ceva ciudat cu omul acela, pentru că în ciuda bolii grave şi a faptului că de când e în spital nu l-a căutat absolut nimeni, omul zâmbea tot timpul şi părea fericit. Preotul l-a întrebat cum de e aşa fericit deşi e tot timpul singur. Ion i-a răspuns.
Dar eu nu sunt singur. În fiecare zi vine la mine un prieten drag, care se aşează pe patul meu şi spune: ” Buna ziua Ioane, eu sunt Isus şi am venit la tine”
Este minunată.
Aceasta pilda este uluitoare nu pentru ca un necunoscut a platit ci pentru ca inca o data ni s-a aratat sa nu ne mai facem griji pentru ziua de maine.,,Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi,,Ps.22 sau,, Faca-se voia Ta,,.Probabil cand fiecare vom intelege aceste sensuri vom fi cu adevarat fericiti altfel suntem tristi si impovarati de griji inutile.Multumiri.
Asa este. Cere si ti se va da. Va multumesc.
Fara cuvinte!!!!!!!! Lacrimi in ochi! Multumim!
Eu va multumesc pentru ca ne cititi.
mi s-au umplut ochii de lacrimi,se spune ca pe oamenii buni ii ajuta dumnezeu
Pe toti oamenii ii ajuta Dumnezeu. Trebuie sa ne deschidem inima si darurile vor coborâ la noi. Pe de alta parte, daca ti-ai deschis inima nu mai poti fi un om rau.
Odata,,un calugar i-a intrebat pe vizitatorii sai:
-Care sunt ocupatiile voastre?
-Parinte,profesia noastra nu-i prea buna,au raspuns ei, ezitand.Noi suntem negustori.
-Fratii mei,spuse el,in aceste zile avem nevoie de oameni de afaceri buni.
-Acum,spuneti-mi adevarat,ce faceti cand preturile urca?Vindeti marfa din magazine cu preturi noi?
-Da,parinte.Cum ne-am descurca altfel sa aducem stocuri din nou in magazinul nostru?
-E corect! Dar in acest fel profitati de doua ori.
Nu puteti vinde cu preturile vechi pentru ca alti negustori vor reactiona la aceasta,dar puteti folosi profitul castigat pentru fapte de milostenie.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Daca poti ajuta un om,ajuta-l,nu-l judeca si mai ales nu-l privi de sus.
Femeia n-a facut decat sa-si puna pe cantar credinta mare,credinta adevarata.
Multumesc,o seara buna!
Multumesc din inima si pentru aceasta povestire.
Ma bucur foarte mult sa aud ca oamenii mai fac fapte bune si sunt sigura ca din acestia sunt multi.
In Sfanta Scriptura scrie ; RESPECTA si AJUTA-TI APROAPELE. Nu intamplator cei de langa noi au nevoie de ajutorul nostru ,oare de cate ori ne gandim ca putem fi
noi in situatia lor, apreciem atunci cand noi avem nevoie de ajutor. Eu ma simt onorata cand cineva imi cere ajutorul si uneori preintimpin ideea de a ajuta pe cineva.
Dumnezeu lucreaza prin oameni, credinta sa avem si El ne va ajuta. Oricat de greu este uneori sa nu ne pierdem credinta.
imi place ce pot citi aici
Minunat si foarte adevarat!
Asta imi aduce aminte ce am citit odata, demult:
Cersetorii nu exista pentru ca au neaparat nevoie de ceva de la noi (de ei are grija Dumnezeu) ci, cateodata, ne ies in cale ca sa ne ajute sa facem o fapta buna, sa ne oprim o clipa din fuga noastra prin viata, sa ne deschidem sufletul si sa devenim mai buni! Asadar, sa nu subestimam si sa nu dispretuim niciodata cersetorii: pana la urma nu stim cine pe cine ajuta mai mult: ei pe noi sau noi pe ei!
Multumim frumos pentru toate scrierile pline de invataminte pe care avem ocazia sa le citim in … filele de lumina divina!
Sa credem in Dumnezeu…asta e singura solutie…cred.Bacani ca acela…isi vor primi rasplata…si sunt multi ca el,am intalnit si eu asa specii…sper sa fie pe cale de disparitie….o zi buna…
Am fost de fata odata cand o prietena de a mea a pus cativa banuti in cutia unui cersetor, care i-a multumit frumos. Iar prietena mea a spus „Multumesc si eu ca ai primit” Am fost miscata de aceasta atitudine.