Unde sunt visurile tale?
Ai visuri abandonate?
Ai drumuri către inima ta pe care s-a pus praful?
Deja ai renunțat la ce puteai să fii?
Toți suntem egali. Nu contează de unde ai plecat, nu contează unde ești, contează unde vei ajunge.
Dacă iubești, iubește din toată inima.
Dacă ești într-o situație dificilă, atunci bazează-te pe tine și pe toți cei care te iubesc și vei vedea Lumina.
Dacă ai îmbătrânit nu este un motiv să nu o iei de la început.
Astăzi este prima zi din restul vieții tale!
Comentarii (37)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Unde sunt visurile mele????
Au disparut si ca mine sunt mii de mame carora li s-au naruit visurile.Un accident ne-a rapit copilul dupa 2 luni de coma,chiar daca avea 20 de ani ,ptr noi era tot copilul nostru.Era singurul nostru pui,a plecat,cuibul lui este gol……a lasat in urma numai durere si suferinta.Suntem prea batrani ca sa mai avem inca un copil,ca sa mai visam…….suntem neputinciosi in fata durerii.
Ce te împiedică să mergi mai departe?
Nu mai vreau sa merg mai departe,am obosit,sa mint ca imi este bine atunci cand sufletul imi este sfasiat de durere,sa fac mecanic tot ce trebuie facut…..Nu mai vreau sa se faca dimineata,nu-mi doresc nimic,nu ma bucur de nimic…..numai un parinte poate sa inteleaga……
Doar un singur vis iti mai alina durerea :sa-ti visezi puiul…..atat ne-a mai ramas…
Va imbratiseaza o mama.
va inteleg durerea si o respect ! dar sunt copii pe lumea asta care nu au cui spune mama si tata……………..
Îndrăznesc să vă scriu pentru că aleg să vorbesc atunci când simt deznădejde și suferință extremă. Dacă nu credeți în legăturile dintre noi și cei care pleacă dintre noi, atunci nu vă va afecta cu nimic să aflați că îl chinuiți extrem de tare sufletul copilului dumneavoastră acolo unde e prin refuzul de a merge mai departe. Dacă ați scris aici unde se vorbește destul de mult despre cel care ne dă și ne ia viața, atunci poate vă veți gândi să faceți pace cu El și să-I cereți ajutorul pentru dumneavoastră și pentru sufletul copilului, care nu v-a părăsit, ci a ales să plece… de ce și cum, numai Bunul Dumnezeu știe. Dumnezeu să vă aibă în pază!
Mi-e greu sa va dau vreun sfat, sa spun ceva, sa judec o asemenea situatie. Evident, imi pot imagina ca este cumplit, dar intrucat n-am trecut printr-o experienta atat de traumatizanta, si nu voi trece in aceasta viata intrucat sunt tata si nu mama… nu ma pot pronunta.
Singurul motiv pentru care va scriu acest comentariu este acela ca am intalnit astazi o persoana in aceeasi situatie ca dumneavoastra – Jasmuheen.
Povestea ei m-a impresionat. De asemenea, m-a impresionat modul in care a inteles si a acceptat situatia.
Dureaza cateva zile, (probabil 10 zile) pana cand vom ajunge cu montajul inregistrarii la momentul in care isi spune povestea, ca sa-l putem pune pe site. Pot sa va spun de acum ca veti avea o surpriza.
Viata merita traita!
Veniţi să vă dau pastila de vis
de Mircea Iordache
……………………………..
……………………………….
Am început să visez,
Cu ochii deschişi, ca un urecheat.
Visele mi-aduc insemne şi crez:
Doi îngeri, plutind în neant,
Unul mă inspiră tacit,
Cu rugăciuni care mă fac fericit,
Celălalt este Pasărea Paradis
Luminându-mă cu pastile de vis.
Uneori, visele-mi sunt vedenii:
Parcă aş fi bibelou şi mă sparg,
Iar cioburile-mi se prefac în smerenii,
Vase care despică oceanul, în larg.
Veniţi să vă dau pastila de vis,
Să fiţi botezaţi cu iubire,
Să priviţi viitorul, fără sens interzis,
Rădăcini să aveţi şi trăire!
Pluti-veţi pe tărâmuri de dor,
Pentru tot ce a fost şi va fi
Pentru aerul sfănt, prins în zbor,
Cu tot ce-aţi ştiut şi veţi şti.
Aici am creat, pentru vis, farmacie,
Pentru tot omul de bună credinţă.
Veniţi să primiţi pastila cea vie,
Pastila de vis, pastila dorinţă ! Multumesc Razvan ..si ..Va doresc indeplinirea tuturor Viselor !
Visul meu ,un inel cu Piatra Filozofala ,sa ma vindec de toate ,,bolile ,, si sa raman cu sufletul ,vesnic , tanar ca Acum …
Adorabil- tanarul , prietenii lui si ceea ce au facut. Bravooooooooooooooooo
Bravo Adrian, bravo Silviu, bravo Remus
Cu Totii avem vise ! Mai mari sau mai mici. Unele se realizeaza, altele nu. Unii reusesc mai bine, altii mai putin bine. Depinde de noi fiecare ce alegem, cat de mult dorim ca acele vise sa se realizeze, si ce anume facem ca acele vise sa devina realitate. Cum gandim, cum traim, ce sentimente avem, ce trairi avem. Cat de mult ne iubim pe Noi Insine, cat de mult Iubim Viata, Cat de mult ne Iubim Unii pe Altii, pe cei din jur si TOT si Toate ! Asta depinde doar de FICARE ! Dar sa nu uitam ca nimic nu este intamplator ! Tot ceea ce ni se intampla, este spre Binele Nostru cel mai Mare, spre binele nostru cel mai Inalt ! Noi am „Cerut ” si ” Cerem ” Tot ce ni se intapla. Tot ceea ce emitem se intoarce la Noi ! Fiecare avem drept de Alegere ! Acestea sunt Gandurile mele din Inima , Acum ! Si inca ceva la final : Iubirea Divina Permanenta, cred ca duce la REALIZAREA TUTUROR VISELOR NOASTRE !
O Zi cu Lumina, IUBIRE, plina de Vise Realizate va doresc Tuturor !
vise?
le ai toata viata,dar,se indeplinesc oare,vreodata?
am 66 ani impliniti,uneori mi s-au implinit visele,alteori nu,asa cum a vrut DUMNEZEU.
acum……………am mari datorii la banci(mai rele,mai rapace decatcei mai rai oameni)
ce vis,in afara de a scapa de datorii sa mai am?
dar cum????????????????????????
Tocmai am primit un video foarte frumos , care tare mi-a placut. Vi-l trimit si voua, prieteni „File de Lumina „, sa ajunga in inimile cat mai multor Suflete. Are si subtitrare in partea de sus al ecranului. Aveti aici linkul :http://www.youtube.com/watch?v=sWI4qfbbaB4. Vizionare placuta !
Minunat ,videoclip ! Multumesc ,Lola . O zi cu Soare in suflet !
Cu multa Dragoste, draga Rosa !
Multumesc din inima !
Sa-ti fie de folos ! O zi EXCELENTA !!!
Doamna Ely va inteleg dincolo de cuvinte pentru ca si eu am trecut printr-o durere asemanatoare plecandu-mi prin neglijente medicale succesive fetita. Doi ani nu am fost eu – doar umbra mea in viata. Mintea imi mergea pentru orice activitate proesionala dar ….. in rest ma uitam la multe si nu le vedeam mai ales ca si sotul meu a plecat sa caute spiritualitatea si am aflat ca era prin patul cunostintelor , apoi …… Am intrebat De ce ? De ce ? De ce ? Ce nu am dat, ce nu am facut, ce …? Cand am oferit locuri de munca, am ajutat anonim copii la leagane, batrani la azile, bolnavi, … am ajutat pe cine mi-a cerut ajutorul si am stiut si am putut …. am mers la biserici, am facut pomeni , m-am casatorit religios, am respectat toate religiile, de ce ? Am riscat , am visat , ……de ce ? Eu am inca doua fete dar nici pe ele nu prea le mai vedeam atunci … pentru ca drumurile mele erau mai mult la cimitir. Am incercat sa inteleg si mi-a luat mult sa imi dau seama ca de fapt singura fiinta pe lumea asta asupra caruia am cat de cat control – sunt eu. Pe fond de stres se declanseaza si cancerul care se localizeaza si el undeva si pe care l-am ascuns familiei. Ma gandeam ca o sa plec dupa Maria si ca deja pierdeam tot ce am crezut ca are valoare in viata inclusiv dragostea copiilor mei care se indepartau la recomandarea fostului meu sot. Am inceput sa imi revin cand cand mi-am dat seama ca fostul meu sot prin atitudinea lui nu ma baga doar pe mine in mormant ci si firma si datoriile ar fi ramas pe fiicelele mele si criza se adancea. Apoi am divortat si a plecat luand cat a putut – lucrurile nu mai contau, dar datoriile si prosta reputatie in piata da prin neglijenta si minciuni care ……. Intr-o dimineata am visat-o pe bunica mea si am rugat-o sa ma ia . Nu stiu daca a fost somn sau eram treaza sau poate chiar plecasem. Stateam amandoua pe marginea patului asa cum o mai facem si cand traia. Am avut o discutie lunga cu ea si plina de intelepciune ca de obicei. M-a facut sa imi gasesc reperele in viata mea si sa imi spuna sa merg in parcuri sa ma uit la copii , la jocul lor si sa ma bucur, sa simt bucuria jocului si invat din jocurile copiilor. Apoi sa gasesc in fiecare zi ceva de facut frumos si sa daruiesc lumii toata creativitatea si frumusetea sufletului meu si atunci voi vedea si simtii de ce am trecut prin acesta dura experienta Incercarile ne intaresc dar ne si schimba si atunci am inceput sa fiu mult mai atenta la ce fac si care este de fapt realitatea din jurul meu. Am inceput sa ma uit la oameni si ce fac , la emisiuni, si mai ales am cautat sa accept ce s-a intamplat ca ceva ce nu tine de mine dar se intampla si s-a mai intamplat de-a lungul istoriei propriei familii si nu numai in familia mea. Au murit copiii din diverse cauze, au murit tineri din diverse cauze…. nu tin de iubirea de parinte .. sau de starea materiala….. sau de spiritualitate… sau de religie…..sau de politic…..tin pur si simplu de viata. Ceea ce pot eu sa fac este sa inteleg ca nu sunt singura care a trecut prin asemenea experiente dar ca trebuie sa invat sa traiesc cu ea si ca daca sunt in viata inseamna ca am inca multe lucruri de facut si de daruit lumii chiar si asa in forma si modificarile la care m-au transformat durerea. Cum sa daruiesc eu care la un moment dat nu mai aveam nimic iar societatea pune accent pe imagine si bani ?Si totusi m-am bucurat ca este pace si orice la un moment dat este posibil. Mai aveam putini din clienti care mi-au ramas fideli si de achitat rate la trei banci si la un moment dat nu mai aveam unde sa stau sa nu deranjez ca exist. In aceeasi perioada ma suna o prietena din Constanta cu o problema similara, apoi au ars copiii la Polizu, apoi alte neglijente medicale si copii morti, apoi diagnostice gresite si alti copii morti, apoi un accident de motocicleta si singurul copil al unei prietene a plecat si el si mi-am dat seama ca ceva se intampla ….. si sa incerc sa le ajut atat cat pot si stiu si pe ele. Parte din timp stateam de vorba cu ele ca sa le tin in prezent si sa isi gasesca resursele in ele sa se ridice la normalitate. Asemenea trauma schimba viata …. si ori o iei razna…ori devi foarte realist si constient si util in propriati viata si pentru tine si pentru cei din preajma ta. Este adevarat ca este un moment cand faci si mare curatenie intre prieteni si cei care te inconjoara pentru ca faci diferentele intre cei ce fac asta sincer sau fals. Inveti ca in viata toate dar absolut toate se schimba intr-o secunda si ca diferenta intre viata si moarte este de o secunda – conteaza cum traiesti si cum inveti sa te gestionezi pe tine – cat de bine te cunosti si esti capabila sa iti ordonezi si sa iti conduci viata. Daca cazi si devi dependent de doctori, medicamente, guru, sau biserici… te indepartezi de viata si devi la propriu leguma sau zombi calator. Lumea nu are cum sa te inteleaga pentru ca nu stiu de fapt ce insemna acesta trauma …. si vei auzi X variante de minti care daca esti realista iti dai seama ca tu esti nebuna de durere iar ei sunt nebuni in fapt si mai au si diplome care mai de care. Pe mine m-a salvat dorinta de a stii cum sa imi revin din toate punctele de vedere la o viata normala si sanatoasa. Am urmarit emisiunile despre viata animalelor si ce fac ele cand li se omoara puiul, ce se intampla in natura cand moare un membru al unei familii, ce face natura in general ca sa se adapteze sau sa depasesca o trauma si asa am invatat sa ma gestionez si eu. Am inceput sa studiez comparativ inca o data istoria, medicina alopata – medicina traditionala – „medicina” spirituala, tratamentele cu plante si bucataria verde. Am descoperit multe lucruri pe care nu le mai vedeam si nu le dadeam atentie fiind ocupata numai si numai sa fac o firma puternica – dar am constatat ca firma sunt eu si daca mie nu mie bine nici firma nu va merge. Apoi am inceput sa scriu si scrisul mi-a ordonat viata – am scris ca sa las ceva din cunostintele mele fetelor care au inceput sa se apropie de mine, apoi un timp am stat la o matusa care este foarte indepartata de familie datorita atitudini ei ciudate dar care crestea o fetita chinezoiaca de varsta aproximativa a fiicei mele daca ar fi fost in viata. Cand am cunoscut-o mi-a zambit si m-a luat de mana – atunci m-a cucerit pentru totdeauna. Am indurat multe nenumarate mizerii dar de dragul copilei ne le mai simteam – iar perioada de 6 luni cat am stat cu ea pana au luat-o parintii in China pntru mine a fost o perioada de iubire cu acel copil care mi-a redat sanatatea si integralitatea. Cand mi-am facut analizele medicale nu mai aveam nimic. Odata cu plecarea ei am plecat si eu deoarece nu se putea traii cu atata ura si rautate umana si ma gandeam ca si eu il uram atunci pe fostul sot pentru ce mi-a facut dar daca as fi contunuat as fi devenit un fel de baba inainte de vreme urata si nesuferita si nu asta imi doream de la viata. Munca pentru firma si pentru achitarea datoriilor m-a facut sa umblu printre oameni si fara sa imi dau seama si nedorindu-mi in mod special mi-am dat seama ca un partener s-a apropiat mai mult de mine decat o simpla relatie profesionala. Si el are povestea vietii lui dar impreuna avem deja povestea vietii noastre in care au loc tot membrii familiei si vazuti si nevazuti. Am constatat ca pentru Maria fiica mea ori de cate ori vreau sa fac coliva – ceva se intampla si categoric nu ajung nici macar sa cumpar ce trebuie dar in magazine sau cand ies cu siguranta un copil imi cere ceva si atunci am invatat ca pomenirile ei le fac cu tort, fructe, inghetata, sucuri ca si pentru un copil viu – daruindu-le unui copil pe care il intalnesc pe strada sau fetielor unor prieteni care ma asteapta. O familie foarte draga mie si-au botezat fetita Maria si culmea este ca seamana si cu mine si cu fostul sot – dar asta au constatat-o copiii mei. Bunica m-a invatat sa nu urasc lumea pentru un singur om si nici pentru mai multi pentru ca darul pe care eu il am de daruit eu lumii nu este ura si prostia. Sa ma ganesc ce stiu sa fac si sa daruiesc fara ma ma supere criticile si prostia ca oricum sunt . Sa daruiesc lumii frumusetea si intelepciunea sufletului meu prin faptele mele zilnice mai mult sau mai putin importante si sa respect si sa iubesc natura si viata cu responsabilitate. Daca traiesc, am ceva de daruit si de invatat de la lume pana in utima clipa si tot ceea ce am cu adevarat sunt doar eu.Sper sa te fi ajutat sa iti gasesti propriile motivatii de a fi tu insati cu demnitate in amintirea si pentru fiul tau ca sa il privesti cu mandrie cand va veti reintalni. Nu il vezi dar sa sti ca te simte si vrea ca tu sa traiesti si sa ajuti si alti oameni care au nevoie de frumusetea si intelepciunea sufletului tau. Si sa nu te superi daca te vor rani …si astfel vei invata ca nu poti sa ajuti decat pe cei ce se ajuta singuri si apreciaza ceea ce faci tu…. in rest ….. e viata. Cu drag si cu respect
Draga Luiza, am toata compasiunea pentru pierderea fetitei tale, dar sa stii ca, daca te ajuta cu ceva sufleteste, sufletele copiilor care mor foarte mici sunt de obicei foarte inalte si au venit pentru un timp atat de scurt aici pe pamant ca sa-i ajute pe cei foarte apropiati sa invete anumite lectii de viata, lectii pe care acestia le-au ratat in mod repetat viata dupa viata. De obicei vin sa-i ajute pe parinti …
Este tot un act de iubire neconditionata al divinitatii din fiecare din noi, ca sa ne ajutam intre noi …
Buna ziua.
Mi-a placut mult videoclipul si persoana care ne schimba acele indemnuri.Bune indemnuri.Ajuta la intarirea increderii in noi insine,in potentialul nostru si a nu baga in seama ca absolut tot in cadrul societatii in care traim vrea sa ne spuna ca altii sunt mai buni,altii au noroc,altii sunt fericiti…noi,sau eu,nu.Eu le spun acestora „facaturi umane”.Tot ce este facut de om pentru om sunt indemnuri de a te autosubmina.Numai ca realitatea in care traim ,de multe ori,nu corespunde cu visele.Daca luam visele cu prea multa seriozitate atunci suferim.Daca chiar ne imaginam ca visand ceva se va indeplini,atunci suferim.Niciodata nu vom sti in ce circumstane vor aparea visele noastre,care,categoric,nu implca si durere.
Eu am fost o persoana visatoare.Mi-a placut sa visez,dar pe atunci nu se obsnuia sa se spuna ca tot ce visezi se va infaptui.Pur si simplu visam,fara sa gandesc o clipa ca visele mele se vor materializa.Ceia ce s-a materializat,acum pot considera ca ceva din ce s-a materializat in viata mea a existat in acele vise candva,dar poate afirma cineva cu certitudine ca ce ti s-a materializat in viata a apartinut unor vise?Cand am inceput sa inteleg cu adevarat cum se desfasoara existentele noastre in planul fizic,am inceput sa evit a mai visa.De ce?Tocmai pentru ca nu vom sti niciodata in ce circumstante vor aparea materializarea acelor vise.Prefer sa ma abtin de a mai visa,dar prefer,in acelasi timp,sa nu emit ganduri care mi-ar aduce mie in cale niste circumsatnte adverse.
A constientiza ca suntem toti egali si ca fiecare are dreptul la o viata frumoasa este un lucru bun , dar asta nu inseamna ca chiar vei simti in viata ca esti egalul celorlati care te pot strivi cu aroganta lor ca sunt norocosi si indreptatiti sa fie pe o scara sociala mai sus decat tine sau decat mine.A te considera egal cu cei care sunt pozitionati pe scari sociale mai inalte ca tine face parte din domeniul viselor aici in planul fizic.Esti egal cu orisicine tot doar numai in vise.Deocamdata nu a aparut pe aceasta planeta nici o societate care ne va permite sa ne consideram egali.Nici acele mult invidiate si dorite societati occidentale.
Singurul loc unde te poti considera egalul oricui este INTERIORUL TAU.
Sa aveti o zi buna si senina in suflet,Sefora
Draga domnule Claudiu iti doresc doar sa nu treci prin asemenea experienta – doar sa citesti despre ea. Si nu o doresc nici celui mai aprig dusman indiferent cat rau mi-a facut. Sa nu iti doresti si sa nu doresti nimanui sa incerce valoarea spirituala aferenta unei asemenea experiente. Oricat de mult ai citi , oricat de mult ai stii, orice profesie ai avea, oricat de mult ai castiga, orice ti s-ar promite ca obtii in orice plan, sa nu ai parte de asemenea experienta. Daca iti pierzi o mana …. intr-o forma te impaci…. daca pierzi o parte a corpului … intr-un fel te impaci …. dar cand iti pierzi copilul indiferent de varsta pe care o are …..constati ca nimic din ceea ce stii si esti nu mai are valoare. Dureaza destul de mult pana reintri 100% in realitate dar deja esti altcineva. Cu respect iti multumesc pentru compasiune dar nu imi spune povesti din scrierile inteleptilor fara copii. De asemenea durerea unei mame nu este identica durerea unui tata din simplu motiv ca un tata poate renunta oricand la familie polenizand pana gaseste armonia si banii, pe cand o mama isi creste copilul cu toate greutatile aferente , asumandu-si si calitatile si defectele copilului si in fiecare respiratie a lui din fiecare zi si cu toate necesitatile. O mama te simte la mii de km distanta si te suna cand te doare capul intrebandu-te ce faci. Indiferent cum esti, cine esti, ce faci si ce ajungi in viata o mama te iubeste – esti puiul ei si cand ai 70 de ani si ea traieste. Chiar daca nu te vede un numar de ani ea te asteapta si esti ratiunea ei de a trai. Isi infrunta orice greutate in viata doar ca tie sa iti fie bine, sa te mandresti cu ea indiferent de cine este – este mama ta. Moartea puiului inaintea mamei este dezastru cosmic – nu este in ordinea firii. Nici o mama nu este pregatita pentru asa ceva – o rupe pur si simplu in parti si subansamble si o arunca in necunoscut deoarece durerea depaseste orice ratiune. Lumea ei devine pustie si nici lumina nu o mai zareste bine. Daca este si din vina cuiva…….. asa ca iti multumesc inca o data dar te rog frumos nu imi spune povesti pe care nu le cunosti dar presupui ca sunt adevarate. Cu siguranta pe mine m-a tinut invatatura bunicii care mi-a spus ca dupa ce va pleca fizic sa stiu ca o regasesc la o clipire si la un gand distanta si asa a fost. Cand am inceput sa constientizez ce mi se intampla cand merg la cimitir aparandu-mi pe aleea mea copii de varsta Mariei care imi spuneau mami si imi cereau ceva ca si cum ne-am fi intalnit in parc – am inteles ca pot comunica cu fiica mea prin alti copii si ca in cele mai grele momente ale mele sub o forma scrisa sau printr-un copil necunoscut imi transmite ca are incredere in mine si ca fac ce trebuie si mai ales ma indeamna sa scriu. Datorita ei am inceput sa scriu si pe acest site – primul meu comentariu a fost pe o tema cu copii. Am mai avut si alte intamplari de-a lungul timpului care mi-au aratat ca de fapt eu nu o vad dar ea e langa mine si acest fapt s-a intamplat si cu surorile ei. Fiica mea cea mare a salvat o fetita care a avut un accident si a ingijit-o salvandu-i viata si aflat ca acesta doreste sa ii multumesca – si o chema Maria. Fiica mea cea mica ajutat o fetita sa treaca strada – fetita luand-o de mana si sa o duca la mama ei de care se ratacise la un magazin din Mainhaim in Germania. Fiica mea a dus-o ca si cum o cunostea de cand lumea si mama a fost foarte fericita multumindu-i fiicei mele – cand a imbratisat-o de plecare i-a spus ca o chema Maria si o simte ca pe o sora. Fiica mea a inceput sa planga si m-a sunat sa imi povestesca plangand cu sughituri. Dupa plecarea ei de la acel semafor a fost un accident crunt daca ramanea pe loc atunci ….. . Azi ne-am intalnit toate si a fost foarte frumos si intotdeauna o lumanare arde pe masa ca si cum toti cei pe care nu ii vedem sunt impreuna cu noi – am fost toata familia si am ras si ne-am bucurat dar am simtt ca si cei nevazuti sunt cu noi amintind de evenimnte frumoase petrecute impreuna si jucandu-ne ca si cum si Maria ar fi fost prezenta cu noi. De fapt ori de cate ori ne reunim si ea este prezenta in diferite manifestari si ne-am obisnuit. Asa ca stim ca intre vazut si nevazut este doar o secunda, noi traim normal viata de fiecare zi . Nu cred in fantome si alte briz-brizuri , – eu stiu ca sufletul este energie – si energia nu moare doar se transforma si este vizibila sau invizibila. Cand vorbesti la telefon – vocea interlocutorului ajunge la tine exact asa cum e indiferent de distanta – asa este si cu sufletele – energia vitala ramane in eter si o putem accesa. Este un fenomen cunoscut de mii de ani si respectat de stramosi fara a avea o explicatie stiintifica dar exista si este valabil pentru fiecare. Daca doresti sa stii ceva despre un stramos este suficient sa te gandesti la el si informatiile iti vin in minte – unii le numesc benzile acasice. Nu pot fi folosite pentru speculatii, minciuni si alte bla-bla-uri – dar in momente cruciale primesti cel mai bun si mai corect raspuns pentru tine – sunt un fel de invatatori din neam de neamul tau care te ocrotesc cat timp esti aici si te respecti si respecti legile vietii. Cu drag si cu respect.
Stimata doamna Luiza,
V-ați povestit de nenumarate ori problemele si situatia prin care ati trecut. Nenumarati comentatori v-au sfatuit sa incercati sa treceti mai departe si sa priviti inainte nu inapoi. Oricum, va inteleg ca ati tras anumite concluzii din experientele dvs. imi permit sa va spun ca aceste concluzii sunt corecte pentru situatia dumneavoastra. Totusi, dumneavoastra faceti o mare eroare cand generalizati.V-am mai spus ca prin generalizare dvs. ii jigniti pe altii. Oare cate mame nu si-au lasat copii de izbeliste, oare cati tati nu-si cresc copii abandonati de o mama iresponsabila? Din punctul dvs. de vedere toti tatii ar trebui aruncati la cos, iar mamele sunt sfinte prin definitie si nu pot gresi.
Haideti sa nu tragem concluzii. Va rog si pe dumneavoastra sa asteptati cateva zile sa vedeti cum a reusit sa treaca o mama peste un eveniment similar. Este vorba de o mama care este o personalitate recunoscuta in domeniile spirituale pe care dumneavoastra le negati. Ea a venit la București la acest sfarsit de saptamana si a povestit pentru prima data prin ce a trecut. Va pot spune ca printr-o stranie coincidenta, a aflat ca fata ei are cancer anul trecut, cand s-a intors acasa in Australia, venind tocmai de la seminarul din… Bucuresti.
Nu vreau sa va spun eu ce a zis, ci va voi lasa pe dvs. sa urmariti materialul filmat.
Pentru d-na Ely
O mama si-a pierdut copilul in „Evenimentele din decembrie 1989.Toate drumurile ei duceau la cimitir, unde mai avea un alt copil mort intr-un accident la varsta maturitatii.Cum este lesne de inteles, lacrimile nu s-au mai uscat de pe obrajii ei, timp indelungat, pana cand intr-o noapte se viseaza in biserica si din altar ii face semn sa se apropie copilul mort in accident si ii spune:”mama, te rog nu mai plange pentru ca la fiecare picatura de lacrima scursa din ochii tai fratele meu – copilul tau ucis in revolutie striga de durere.Gaseste-ti linistea, ca noi sa ne odihnim in pace.
Va multumesc, Razvan, pentru minunatele articole, si tuturor celor care comenteaza.Este un site din care invatam la orice varsta sa credem in schimbarea vietii noastre in mai bine.
In urma cu trei ani am suferit si eu o pierdere importanta pentru sufletul meu.Am indraznit atunci sa-i marturisesc duhovnicului ca ,,eu nu am fost suparata pe DUMNEZEU,am fost revoltata!,,Apoi am descoperit ca tot DUMNEZEU ,mi-a deschis alte porti.Am inteles ca viata trebuie sa mearga inainte asa cum doreste si DUMNEZEU.Ii multumesc pentru toti prietenii pe care i-am descoperit .Sa aveti lumina in suflet!.
Bine ati venit. Va multumim pentru cuvintele frumoase.
Va fac un cadou de bun venit – doar cateva randuri din urmatoarea mea carte.
Supărarea e un zâmbet, atunci când disperarea te cheamă la apel și sufletul îți este în ruină.
“Ce pot să fac atunci când suferința îmi roade inima precum își roade câinele osul?
Ce pot să fac atunci când am o singură dorință?
Ce fac atunci când dorința este să mor pentru a curma disperarea, pentru a curma negrul cerului, pentru a curma oboseala?
Ce fac atunci când speranța este departe și fiecare pas pe care-l fac, o îndepărtează și mai mult?
Ce fac atunci când lacrimile mă îneacă și hohotele de plâns zguduie întunecatele genuni ale nopții?
Ce fac atunci când soarta este crudă?
Ce fac atunci când nu mai pot?
Ce fac atunci când orice dau, orice ofer, este un dar făcut disperării din mine?
Ce fac atunci când viața tocmai m-a trezit din amorțeli de piatră ca să-mi ofere chinuri multe și disperări mistuitoare?
Atunci mă întorc către cer și spun cu voce tare ce vreau, și poate dorința mi se împlinește:
Vreau să se tremine firul vieții, că vreau ca trupul să fie rupt în mii de bucățele și inima să-mi fie mâncată de câini.
Vreau ca sufletul să mi se piardă în bezna și întunericului etern.
Vreau să fie undeva unde să se destrame ca un fum… și asta pentru că nu mai pot îndura durerea.
E mult prea greu. “
Așa spuse țăranul Ion când au năvălit tătarii și i-au smuls de lângă el tânăra-i soție.
Era anul 1241…
Aceasta scurta poveste se numeste „1241”
Stimate domn Razvan cu mare respect doresc sa fac cateva sublinieri. Nu am jignit pe nimeni, nu am generalizat si nu am acuzat si in nici un caz nu am aruncat la cos vre-un tata care isi creste singur copiii ( asa ceva nu exista in text – l-am verificat). Eu nu pot sa scriu despre ceva ce nu cunosc si chiar si despre fostul sot si nu am comentat decat despre fapte nu despre ce cred , acestea reiesind din context asa cum simte fiecare. Poate pentru unii comentatori este un erou.
De asemenea nu am nimic cu spiritualiatea in general – am ce am cu ecsrocii care o folosesc – invocand-o pentru a-si justifica nemeriat sume astronomice si de a pacali oameni aflati deja intr-o durere sau deriva personala si sunt jumuliti si manipulati de praful se alege. Stiu ca suntem un popor creativ si pot sa va spun ca in cadrul unui sat sunt cate case atatea obiceiuri – iar la oras cate familii atatea obiceiuri care sunt un talmes-balmes de ritualuri de la lume adunate si mai nou reinventate in variante dupa puterea financiara a fiecaruia. Asa ca pana la urma unde este spiritualitatea ? In care stil ? In care religie ? In care secta ? Dupa de traditii ? Ce semnificatii ? Ce simboluri ? Numerologie ? Tarot ? Astrologie ? Nu iti ajunge o viata sa respecti toate obiceiurile si traditiile si semnele si interpretarile. Orice spui si intrebi normal pe cineva superi pentru ca sigur va avea o alta varianta de interpretare. Ce eram inainte inebuniti acum suntem de-a dreptul bulversati. Daca nu ne intoarcem ca punct de reper bunul simt si utilul, nu vom face mai nimic, dar ne vom plange in continuare asteptand sa fim salvati de forte stelare – care iertat sa imi fie daca ar fi, cred ca s-ar distra copios de prostiile noastre. Mai trist este ca ele sunt valabile si la psihologi care au invatat sa le foloseasca pentru a te tine un vesnic pacient. Medicii nu vindeca pentru ca ei au pacienti si acestia pe viata – este foarte clar ca nu se va insanatosi nimeni niciodata ca altfel isi pierd veniturile. Deci despre ce vorbim ….. daca nu traim in realitate sau nu tindem catre normalitate adica – de ce fac ceea ce fac – cui ii foloseste – si imi asum raspunderea …. restul …. Si sa stii ca oricine orice comenteaza, pe cineva va deranja pentru ca fiecare are alte repere. Asa ca iti multumesc pentru observatii dar cred ca eu nu am cum sa multumesc pe toata lumea – eu voi comenta despre ceea ce stiu si pot sa sustin din propria experienta – poate cineva se regaseste sau il /o ajuta. Cu drag si cu respect.
„De asemenea durerea unei mame nu este identica durerea unui tata din simplu motiv ca un tata poate renunta oricand la familie polenizand pana gaseste armonia si banii, pe cand o mama isi creste copilul cu toate greutatile aferente , asumandu-si si calitatile si defectele copilului si in fiecare respiratie a lui din fiecare zi si cu toate necesitatile.” – v-am citat. Va referiti la orice tata, si la orice mama, se cheama generalizare.
Alte exemple de generalizare: „Medicii nu vindeca pentru ca ei au pacienti si acestia pe viata – este foarte clar ca nu se va insanatosi nimeni niciodata ca altfel isi pierd veniturile.” – oare cati medici care si-au pus viata si eforturile in slujba omului, care au studiat si au invatat intreaga viata cu singurul scop de a ajuta oamenii ati jignit acum?
Referitor la spiritualitate totul este foarte simplu. Nu inteleg de ce le separati dumneavoastra. Toate religiile, toate tehnicile vechi sau noi, inventate de curand sau preluate din diverse parti au un singur scop si o singura tinta. Este ca si cum ai avea o mie de drumuri ce duc in varful muntelui. Varful este acelasi indiferent de cararea pe care o apuci. Deci, nu are importanta pe care drum o iei daca ajungi tot acolo. Evident fiecare drum are particularitatile lui distinctive… dar ramane drumul corect daca are ca tinta varful.
In comentariul de mai sus v-ati referit corect la excroci. Totusi, de cele mai multe ori nu faceti precizarea ca DOAR UNII SUNT EXCROCI si chiar daca nu spuneti explicit lasati sa se inteleaga ca toti sunt asa.
Eu consider ca fiecare om are suficient bun simt si creier astfel incat sa poata deosebi singur graul de neghina, iar faptul ca suntem „invadati” de atatea tehnici noi nu poate fi decat benefic intrucat fiecare poate gasi si alte cai, mai potrivite cu nevoile sale de a ajunge in varful muntelui. Daca inainte aveam doar reperele clasice ale bisericii si ale filozofiei pentru a patrunde in adancurile sufletului nostru, astazi s-au deschis multe, alte variante.
Sunt de parere ca fiecare stie foarte bine ce ii foloseste, ce il ajuta, astfel incat poate face alegerea cea mai buna pentru el.
In plus, perceptele religioase, asemenea tuturor noilor scoli spirituale te invata numai lucruri bune, te invata sa fii un om mai bun, mai corect, te invata sa iubesti, te invata sa ai multa compasiune si grija pentru tine si pentru cei din jur. Nu cred ca exista vreuna care sa invete omul sa minta, sa fure, sa distruga sau sa ucida. Dar, asa cum exista preoti ce nu au nimic sfant, asa exista si autointitulati maestrii al caror singur scop este acela de a se umple de bani. Padure fara uscaturi nu exista nicaieri, dar daca ne uitam doar la uscaturi nu mai vedem padurea.
O zi minunata sa aveti!
Referitor la persoana dvs. pot sa spun – si daca va uitati is sufletul dumneavoastra o sa-mi dati dreptate – ca nu v-ati gasit inca pacea interioara si armonia. Incetati sa-i mai judecati pe altii si veti fi mult mai fericita.
Iata un bun exemplu: http://filedelumina.ro/2013/02/12/niciodata-nu-judeca-pe-nimeni/
Niciodata nu poti sti cum este sa fii altul, cum vede el o anumita situatie, sau mai plastic spus, cum este sa fii in pantofii celuilalt. Aceasta este valabila la oricine, indiferent ca celalat este doctor, „spiritual”, preot, sot, frate, mama, negru, tigan, arab, american sau orice alta fiinta de pe Pamant.
Buna Razvan !
Cum s-a atins un subiect sensibil ,fierbinte chiar ,ne-am impartit in tabere spirtuale sau nu,mai bine spus,ne-am identificat cu acea situatie sau persoana.Tinem la amintirile noastre,la durerea noastra si la suferintele prin care am trecut .Sunt ca niste bagaje grele pe care le taram cu noi prin fiecare gara unde opreste trenul vietii.Sunt grele pentru ca ne apasa pe suflet si ne amintesc mereu de trecut.Poate ca va veni un moment in care ne vom da seama de incarcatura emotionala care o reprezinta aceste bagaje si vom dori sa scapam de ele dar nu si de lectia din spatele lor.Poate ,vom dori la un moment dat sa fim liberi sa ne bucuram de viata si de momentul prezent ,care este singurul lucru pe care il posedam cu adevarat.Poate,vom dori sa dam sansa fiecarei zile de a fii cea mai frumoasa.Poate,ne vom instala confortabil si vom admira privelistea ce apare pe geam,bucurandu-ne de calatorie..
Poate,vom desoperi ,ca nu este importanta destinatia ci doar drumul facut cu atentia de a nu rani alt suflet calator ca si noi.Namaste
Aveti perfecta dreptate.
Eu personal oricat m-as stradui sa inteleg, sa-mi imaginez cat de cumplita este pierderea copilului din punctul de vedere al unei mame niciodata nu o voi putea face. La nivel rational stiu ca este dureros, stiu ca toate cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o asemenea deznadejde si disperare, dar ca sa intelegi cu adevarat trebuie sa fii trait personal aceasta experienta traumatizanta. Aceasta situatie este valabila pentru orice „bagaj”.
Mi-ar place ca cei care au trait diverse lucruri extraordinare sau care au trecut prin situatii dificile in viata, sa vina si sa ne spuna ce au invatat din asta. Nu este de niciun ajutor sa arunci vina pe medici, pe famile sau pe altii pentru necazurile tale. Da, au fost situatii in care toate acele persoane au avut un aport mai mare sau mai mic, dar important este sa spui tuturor ce ai invatat tu din asta. Daca ai ajuns la concluzia ca ceilalti sunt de vina pentru toate nenorocirile tale, atunci pot spune ca n-ai invatat nimic.
O zi minunata sa aveti!
Da, bun punct de vedere! Câteodată îmi permit să verbalizez câte ceva pentru că am trecut, la rândul meu, printr-o situație extremă. Pot afirma că a nu comunica suferința sau experiența prin care treci te poate afecta mai mult decât îți imaginezi. Te închizi, te contracți atât cât te poți contracta în mintea și trupul tău și doare foarte rău… speranțele sunt spulberate, vezi doar la 1 m, dar înapoia ta, nici măcar înainte. Printr-o minune am ieșit după o lungă perioadă din închisoarea proprie fără afecțiuni colaterale. Fiecare digeră experiența în direcția proprie. De la început m-am văzut vinovată pe mine, nu pe celălalt. Ți se umilesc multe, inclusiv valorile umane. După ce a apărut soarele și pe strada mea a fost surprinzător să constat că nu urăsc pe nimeni și, fără a exagera ceva, mă simțeam mult mai puternică. Mi-am reconsiderat credințele și am văzut că valorile umane preluate de la alții nu au nicio valoare comparativ cu trăirea. E bine să scrii/vorbești după ce ai trăit și tu în pantofii celui în cauză. Și mai e ceva, atunci când împărtășești din trăirea ta,și ceri conștient sau inconștient ajutorul, simți foarte ușor diferența între trăitor și cititor. Însă, e bine și așa…ne ajutăm între noi cum putem… mai bine decât tăcerea sau judecarea… nu știm niciodată cum un cuvânt aruncat, indiferent de purtător, este ca o sămânță care va crește mare… poate fi sămânța speranței, reîncrederii… orice care ajută!
Domnule Razvan va multumesc pentru idee. Daca tot e la moda sa inventezi cai noi si sa ai profituri uriase – nu de alta dar tot ceea ce e nou e la moda si daca mai si amestec toate religiile, curentele, simbolurile si inventez altele noi, cred ca pot infiinta o noua scoala si o noua metoda oricum as fi lipsita de orice responsabilitate pentru ca fiecare decide pentru sine. Cred ca pe acesta idee se vor infiinta multe scoli nu de alta dar romanul e creativ si toti vor sa fie sefi asa ca daca e si fara raspundere cu atat mai bine. Va castiga mai mult cine va sti sa se promoveze mai bine – oricum nimeni nu verifica efectele care sunt – …..maxim de spirituale si incomensurabile. Si cum nivelul de cultura generala tinde catre zero si oamenii asteapta sa le cada din cer ce mai conteaza un mistic in plus sau in minus. Se poate regiza si spectacole pe cinste cu tot decorul si …. succesul e garantat – trebuie sa mai imi gasesc sponsori pentru inceput ca dupa aceea festivalul e gata. Un bun mentor mi-ar fi chiar biserica ca imagine, decor, regie si capacitatea mea de a improviza texte care mai de care mai indubitabile si convingatoare ca sunt singura care le intelege – restul trebuind sa ma asculte neconditionat deoarece eu sunt singura cunoscatoare a adevarului meu si a relatiei cu X care m-a luminat pe mine personal si numai eu pot impartasi din lumina divina a acestuia contra unor sume de bani care sa fie de cel putin trei cifre – gen spectacol Tom Jones. Si apoi ce imi pasa mie de ce crede lumea si ce convingeri are cand eu am vesnic contul plin – cu siguranta imi voi gasi si pacea interioara si armonia ca voi avea timp sa meditez ce traznai mai spun care sa imi creasca numarul de adepti. Asta o fac toti cei ce sunt autointitulati – oameni ce au putina cultura sau foarte destepti cu adevarat si au farmec personal – deci este o forma de a castiga azi foarte bine, sigur, nu de alta dar de citit oricum nu o mai face nimeni si informatiile le luam de-a gata asa cum vin fara a le trece prin filtrul ratiunii – gandirea personala si asumarea consecintelor nu mai este la moda. Guru a spus – clar – asta e solutia – guru stie si ii merge bine – daca mie nu , inseamna ca am energii negative si n-am inteles mesajul, asa ca trebuie sa mai particip cu sume mai mari de bani pana ma izbeste iluminarea sau ma trezesc la realitate – dar mai bine iluminarea ca participa si altii – asa ca imi plang de mila, sunt o victima si numai in preajma lui guru ma regasesc in cuvintele al caror sens nu le inteleg dar suna bine si numai pozitiv, iar atmosfera este magica. Da domnule Razvan ai perfecta dreptate si ma gandesc decat sa scriu o carte, sa ma rog si sa gasesc o editura sa ma publice, sa merg sa imi promovez cartea, sa muncesc atat de mult si sa ma supun tuturor criticilor mai bine fac o scoala noua de iluminare. Cred ca as preda si bunul simt asa ca totusi oamenii sa se aleaga cu ceva. Cu drag si cu respect.
Damna Luiza,
Parerea dvs. despre oamenii care se duc la asemenea cursuri nu este foarte magulitoare. Ii considerati o turma de oi fara pic de ratiune.
Eu cred ca situatia nu este asa. Sunt convins fiecare are suficient discernamant incat sa stie ce este bun pentru el. Se poate sa existe si persoane limitate care nu au incredere in ei si in judecata lor si isi pun sperantele si viata in mainile altora.
Daca considerati ca veti avea succes in acest domeniu puteti incerca.
Eu gasesc ca nu este normal sa te imbogatesti din nefericirea altuia si ca aproapele trebuie ajutat, nu distrus.
Sincer, nu va vad capabila de un asemenea „start-up”.
Cu drag si cu respect.
”Sunteti constienti de cit de strans tineti ceea ce nici macar nu este facut sa fie strans?Voi incercati sa-i tineti pe oameni legati de voi.Voi incercati sa-i tineti pe loc.Dar oamenii sunt calatori in propriile vieti.Ei se odihnesc cind se odihnesc si merg mai departe cind merg mai departe.Nu incercati sa-i tineti cu forta vointei.Ei sunt propria lor fiinta. Joaca un rol in viata voastra,asa cum vor ,odata pe scena ,iar in clipa urmatoare in afara ei.Voi simtiti aceasta mare necesitate de a-i tine pe oameni langa voi. Vreti sa fie mereu alaturi de voi. Ii considerati pe ceilalti un fel de marturie a propriei valori. Majoritatea oamenilor din viata voastra sunt doar iluzii optice.Ei sunt agenti ai schimbarii .Sunt privelisti trecatoare in calatoriile voastre prin viata. Nu sunteti un vanator care ii captureaza pe altii ca pe o prada.Voi sunteti cei care elibereaza pe toata lumea.Cheia ce duce la prietenie este de a-i lasa pe toti sa mearga pe calea lor. S-ar putea sa intre si sa iasa din viata voastra .Nu trebuie sa spuneti ce trebuie sau ce ar trebui sa se intimple.Sa nu cereti nimic de la ceilalti. Mai ales, sa nu le cereti sa ramana. Ei nu sunt proprietatea voastra [copiii vostri nu sunt ai vostrii,sunt fii si fiiceleDorului]. Nu sunt supusi pe domeniul vostru. Cind va vine greu sa-i eliberati pe ceilalti din viata voastra ,ceea ce trebuie sa faceti e sa Mi-i eliberati MIE. Vizualizati cum isi aseaza mana in a Mea.Iar apoi plecati. Plecati pt. a va cauta propriul noroc si pt. a vedea ce anume intra in viata voastra pe urma. Voi nu depindeti atit de mult de compania altora pe cit aveti tendinta sa credeti.Nu sunteti o parte integranta din viata altora ,la fel cum nici eu nu sunt o parte din viata voastra. Si totusi ,cum mai vreti sa-i tineti pe toti si toate pe loc. Vreti ca oamenii sa stea acolo unde ii puneti si vreti sa ramana acolo pina ii vreti din nou. Vreti sa fie ce vreti,cind vreti. Dar ei nu vor sa va respecte porunca,la fel cum nici voi nu o ascultati pe a lor. Dar stiti care e porunca Mea. Va poruncesc sa-i eliberati pe toti cei din viata voastra. Acum este un moment bun sa le dati libertate tuturor celor pe care incercati sa-i tineti langa voi si care se indeparteaza din cind in cind sau chiar de tot. Eliberati-i de aceasta legatura impusa. Dati-le tuturor libertate. Cu totii sunteti calatori .Este un mister cum ati ajuns aici si nu este unul pe care il puteti rezolva in aceasta dimensiune,iar in alta dimensiune, nu aveti nimic de elucidat. Cu totii se intilnesc,se apropie,se indeparteaza,iar apoi se intilnesc DIN NOU. Chiar nu a existat vreodata o despartire si nu a existat nicio intilnire,caci toti Una sunt cu Mine.Voi sunteti Una cu Mine. ” Gloria Wendroff—-Scrisori din Cer. utila si edificatoare e si cartea Suzannei Ward— Matei vorbeste-mi despre Rai, ed. For you.
Foarte frumos citatul dvs.
Totusi, e o mare diferenta intre a spune asa ceva si a trai asa ceva. E foarte greu de acceptat pierderea unei persoane dragi. Cu cat iubesti mai mult, cu atat despartirea este mai dureroasa.
O zi minunata!
”Iubirea nu are decat o regula si anume ,de A da. Iubirea nu se targuieste,nu face intelegeri, iubirea doar iubeste si curge. La fel ca si apa,bucuria ei e de a curge. Libertatea iubirii se ridica tot mai sus ,oferirea ei este ceva monumental. Iubirea doar …..daruieste.”
Corect!
Draga Domnule Razvan ai perfecta dreptate – eu nu voi face o asemenea scoala – a fost doar un exercitiu. Dar cursurile de Reiky ca exemplu se platesc de la 100 la 1000 lei sau chiar mai mult si cu se aleg cursantii….. cursurile de orice vreti la care oamenii de bine participa pleaca de la cateva sute de lei si se acorda bonusuri pentru studenti si pensionari 10%. Sunt multe doamne simpatice cu care ma mai intalnesc la targuri si expozitii care imi trimit mail-uri sa ma anunte ca mai tin un curs si au o oferta fantastica doar cateva sute de lei si noua metoda este exact ce imi trebuie mie de parca ar sti ce imi trebuie – toate ofera impacarea si dimensionarea in absolut si pozitiv aducand abundenta si iubire neconditionata. Daca nu as fi dat bani grei acum cativa ani crezand si eu la randul meu ca ceva, ceva tot se intampla as mai fi crezut poate … dar am constientizat ca s-au inmultit maestrii si maestrele si au marit si preturile … in rest nimic… iar cei ce obtin o diploma o pot folosi pentru a tine si ei la randul lor aceste cursuri foarte rentabile pentru maestru. O doamna mi-a spus la un moment dat ca daca as lasa la o parte ratiunea si raspunderea as castiga bani foarte frumosi din predarea de spiritualitate ca slava cerului diplome am fara numar.. fara numar din toate specialitatile si recunoasterile. Cunosc doamne care intr-o luna castiga modest in jur de 10.000 de euro si le doare la basca – sunt maestre .. din ce erau inainte …. brusc le-a lovit iluminarea si si-au dat seama ca romanii sunt foarte creduli. Daca o faci ca spectacol macar merita banii ca totusi ai depus un efort sa joci un rol dar ca sa speli mintile oamenilor cu bazaconii de nu te mai intelegi cu ei pe urma mi se pare grav. Am vazut din pacate case care s-au decorat cu tot ce a zis guru , care si-au modificat stilul de viata de ia innebunit pe toti , care isi chinuie copii cu fel de fel de zorzoane si amulete. Draga Razvan realitatea la romani este ca spiritualitatea este ca o noua pomana si un alt ritual dus pana la cote fasmagorice dar ultrarentabil. Popa nu iti citeste acatistul fara bani, pomana nu se face fara bani, la spital pentru o impartasanie sau un maslu te rupe la bani de parca l-ar invia sau l-ar vindeca definitiv, ce fel de omul lui Dumnezeu cu atata conditionare de bani eu inca nu am inteles – nimeni nu iti da nimic fara multi bani de fapt iti da sperante si poate nici pe alea. Rezultatele in viata se fac traind in realitate si informandu-te nu asistand la aceste spectacole de socializare la moda cu idei de pe vremea lui Parzavante si nici atunci practicate decat de un numar redus de discipoli. Ciudat este ca se numesc spirituali dar sunt de o rautate, violenta fizica si verbala, intoleranta, manipulatori, de o neacceptarea a celorlati si de judecare mai ceva ca un calau. Si se numesc pozitivi …..si drepti si iubitori de divinitate….cand ei despica si virgula in doua ca se iti gasesca defecte sau neconcordante cu adevarul lor. Draga domn Razvan , eu chiar cunosc mare parte din spirituali si maestrii din ziua de azi si vorbesc in cunostinta de cauza. Si mai ales cunosc efectele cursurilor lor pentru diversi cursanti. Ti se pare ca nu as putea preda la randul meu orice bla- bla exoteric ? Gandeste-te si urmareste pe net cate cursuri sunt in fiecare weekend si la ce preturi – ce mai conteaza unul in plus ? Da, poate voi organiza un curs asa cum am mai tinut, dar categoric asa cum si altii au beneficiat, vor beneficia si noi cursanti de cunostinte de baza care sa ii ajute in orice situatie majora cu care se vor confunta. Va fi un curs practic bogat in cunostinte economice si civice si cu elemente de spiritualitate insemnand bun simt si respect. In rest ma bucur sa dialogam pe orice tema. Cu drag si cu respect.
Participarea la un curs mai mult sau mai putin sumar nu ar trebui sa ofere posibilitatea de a deveni si tu la randul tau maestru. Pentru acest lucru ar trebui sa inveti mult, sa studiezi si sa practici neintrerupt ani de zile, apoi sa poti oferi celorlalti cunostintele acumulate de tine.
Oricum, este clar ca mai devreme sau mai tarziu unii vor fi recunoscuti de toata lumea iar altii vor fi doar niste aparitii meteorice. Incet-incet, cei care intr-adevar au har si pot transmite altora invataturi utile si practice vor deveni cunoscuti, celalti vor disparea. E legea firii sa fie asa.
Aici, pe File de Lumina, vrem sa pastram un standard ridicat si impreuna cu Editura For You suntem extrem de atenti la ce anume promovam pentru a nu induce oamenii in eroare.
O seara minunata!
Consider ca acest tanar Zice Ceva pentru Cei ce isi pun intrebarea : ” Ce Vreau sa Fac Tot Restul Vietii mele ? ” si Merita sa-i multumim . As face niste considerente personale la trei planse aratate :
1. „Primesti doar daca te lupti ” pe care as inlocui -o cu : „Primesti Toate la Timpul Lor ” ( personal Acum , consider Lupta o „zbatere ” a Ego-ului .Asa ca …prefer Pacea )
2. „Poti cuceri toate bataliile ” pe care as inlocui-o cu :”Poti Trece peste toate Obstacolele ivite in Cale ”
3. „Poti sa-ti zdrobesti toti adversarii ” pe care as inlocui-o cu : ” Poti sa-ti Depasesti toti adversarii „.
Si inca ceva ; pana cand vom constietiza ca suntem cu Totii niste Fiinte Minunate , ce stau in „bancile ” Scolii Vietii , e bine sa nu uitam ca Azi este cea mai Minunata Zi din Viata noastra si ca …Visele ni le Putem Implini . Cum ? Raspuns : prin mai multi Pasi facuti cu Curaj , Rabdare si Perseverenta . Consider ca primul Pas este „Sa ne facem Timp pentru Noi Insine , punandu-ne intrebari si …Cautand Raspunsuri . Treptat Treptat ….urmatorii Pasi se vor face de la sine ( Sinele fiecaruia dintre noi) . Multumesc inca o data draga Razvan pentru „extemporalele ” din File de Lumina .Va imbratisez