skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
Să-i Dăm O șansă Inimii

Să-i dăm o șansă inimii

 

Barbat frumos, chipeș, deștept, cu mare succes la femei – pe scurt, acesta sunt eu.
Am cunoscut acum trei ani o fată minunată, una plină de voie bună, plină de iubire și care mă face extrem de fericit. Când am văzut-o prima oară mi s-a părut că un înger a coborât pe pământ chiar în fața mea.
De atunci, suntem practic inseparabili și suntem extrem de fericiți. Mă gândesc la ea și nu pot decât să zâmbesc.
– Ioane! Trezește-te și nu ma amesteca atâta în ceaiul acela, se aude vocea gravă a tatălui meu.
– Bună dimineața, tată!
– Vreau să vorbesc ceva serios cu tine, îmi spune el, după ce dă din cap în semn de salut.
– Nu mergi azi la birou?
– Azi este duminică.
– Știu, dar tu ești tot timpul cu treabă.
– Astăzi nu. Vezi tu, Ioane, compania mea e una medie, dar trebuie să fiu tot timpul prezent. Fără mine nu merge treaba. Știi doar că privirea șefului îngrașă vaca.
– Da, știu, mi-ai mai spus asta. Despre ce vrei să discutăm?
– Vreau să știu ce ai de gând cu viața ta. Tu trebuie să ne duci familia în sus.
– Mai am un an de facultate și voi lucra cu tine, dacă asta vrei.
– Nu la asta mă refer. Știi, tu ești un băiat frumos, ai minte, ai oarece avere. Trebuie să-ți găsești și tu o fată.
– Dar, o am pe Ileana…
– Copile, eu vorbesc de însurătoare, de lucruri serioase, nu de aventuri.
– Dar, tată, o iubesc. Când va veni timpul, ne vom căsători.
– Ce are iubirea cu căsătoria? Tu trebuie să-ți găsești una bogată, una cu părinți influenți, una care va fi manager și care îți va deschide și ție drumurile, nu una ruptă de foame.
– Știu că Ileana nu are zestre, dar vremurile acelea au trecut! Nu mai suntem în secolul 18.
– Și crezi că strămoșii noștri care se uitau la averea fetei înainte de a-și da copilul erau idioți? Ei îi doreau răul?
– Nu, dar…
– Vremurile sunt grele și o să vină altele și mai grele. Avem mulți care ne trag în jos. Tu ți-ai trăit tinerețea, ai iubit, ai fost iubit, ai umblat pe unde ai vrut și cu cine ai vrut. Acum e momentul să te schimbi. Încep responsabilitățile. Va trebui să iei de nevastă o fată pe care să o prețuiești, să o respecți și cu care să împarți greutățile. Dacă ea este bogată, vei avea o viață ușoară, dacă nu, atunci ai încurcat-o! Sărăcia este o boală molipsitoare. Păduchele la păduche trage și banul la ban.
– Dar, tată, eu voi munci și voi câștiga suficient pentru a-mi întreține familia.
– Crezi că este așa simplu? Cu tatăl ei bețiv și cu fratele care e bolnav cu jocurile de noroc? Tot ce câștigi se va duce pe apa sâmbetei. Vei deveni și tu păduche, așa cum sunt ei toți. Spune-mi, i-ai împrumutat fratelui ei bani?
– Păi sunt familia ei, e normal să-i împrumut când au nevoie.
– Și i-ai primit înapoi?
– Încă nu, dar o să mi-i dea când se pune pe picioare.
– Adică niciodată. Am văzut asta de mii de ori. Te vor trage la fund și îți vei distruge viața. Să știi că poți găsi fete frumoase care provin din familii bune.
– Și ce-ai vrea să fac?
– Desparte-te de Ileana! Ai inimă, n-o mai chinui și amăgi. Ea niciodată n-o să fie pentru tine. Nu sunteți la același nivel. Cât încă mai este tânără și frumoasă își poate găsi pe cineva de nasul ei. Drumul tău este altul.
– Nu vreau să mai aud nimic! am strigat eu, trântind ușa și cu ochii în lacrimi, am fugit pe dealul din spatele casei.
Soarele își trimitea ultimele raze peste câmpul din fața mea și un iepuraș străbătea câmpul alergând în felul lor simpatic, dar mie nu-mi stătea sufletul să admir priveliștea.
Am stat mult sus în vârful dealului. Stelele mi-au fost tovarășe în acea noapte, iar eu eram rupt și sfâșiat. Pe Ileana o iubeam din tot sufletul și inima îmi spunea să las totul și să fug la ea. Mintea, pe de altă parte, mă îndemna să-mi ascult părinții. Tata, neîndoios avea dreptate.
Spre dimineață, cu inima grea, am coborât dealul cu hotărârea luată. Mi-am sacrificat iubirea.
La scurt timp, tata mi-a prezentat o tânără cu care am început o nouă relație și cu care după doi ani m-am căsătorit. N-am iubit-o. Nu o iubesc nici acum. Trăim mulțumiți și mă prefac uneori că sunt fericit. Este o fată bună și știu că ea chiar mă iubește. Aș putea spune că am o căsnicie bună. Nu ne lipsește nimic. De-a lungul timpului, am văzut câțiva prieteni care s-au căsătorit din dragoste, acea iubire nebună pe care o simțeam și eu cu Ileana. Unii dintre ei au divorțat și s-au despărțit urându-se unii pe alții. Asta mi-a dat încredere și mi-am spus că tatăl meu a avut dreptate.
După un timp, am început să lucrez cu socrul meu la marea lui companie. Ajutat și de el am ajuns rapid într-un post de conducere cu multe răspunderi. Aveam o vilă impunătoare, eram respectat și se părea că viața mea avea un traseu bine stabilit.
Asta până în ziua aceea neagră când m-am trezit cu poliția la ușă.
M-au ridicat pe mine din fața soției și au confiscat toate actele de la sediu.
Se pare că socrul meu făcuse afaceri ilegale cu armament, încălcând o mulțime de legi. Eu, ginerele, cel care nu știa nimic autorizasem exporturile, fără să mă gândesc că marfa declarată nu era aceeași cu cea trimisă.
Ulterior, am aflat că exista o întreagă rețea clandestină care opera în acest fel și că armele ajungeau în zonele de conflict și în țări aflate sub embargo. Fuseseră mituiți toți pe întregul traseu, vameși, controlori, inspectori și o întreagă armată de funcționari, iar capul întregii mafii era chiar socrul meu. Doamne, cât de naiv putusem să fiu.
Pierdusem tot!
Fiind în arest, am auzit că atunci când s-au dus la iubitorul de arme, la socrul meu, l-au găsit cu mâna pe pistol. Tocmai se împușcase. Ce nebunie! Am trăit 15 ani fără să știu nimic. Probabil nu eram de încredere în ochii lui.
Acum mă îndrept spre vorbitor. Mă așteaptă soția.
– Bună, dragule.
– Bună.
– Ce faci? Cum ești?
– Sunt plin de nervi. Tatăl tău mi-a tras-o! Cum crezi că mă simt?
– Te înțeleg, dar am venit pentru altceva.
– Pentru ce?
– Tata a depus în contul meu 50 de milioane de euro într-o bancă din Elveția. Banii sunt de dinainte să ne căsătorim, sunt bani curați.
– Așa și?
– Acum totul se confiscă. Tot ce ai tu și tot ce a avut tata. Doar banii aceștia au mai rămas.
– Înțeleg. Măcar atât să rămână.
– Da, dar vezi tu, banii aceștia au fost gândiți pentru altceva.
– Pentru ce?
– Pentru cazul în care tu erai un măgar și făceai ceva ca să mă furi după căsătorie.
– Ce? Ce nebunie este asta?
– Era un fel de poliță de asigurare pentru mine în caz de divorț.
– Și?
– Ca să pun mâna pe ei, condiția este să divorțăm și să nu mai vorbim niciodată.
– Înțeleg. Spun eu privindu-i albastrul ochilor.
– Te iubesc nebunește, mi se rupe inima, dar mintea îmi spune că asta trebuie să fac. Cu inima grea, iubirea mea, am decis că ar fi mai bine să divorțăm.
Și asta a fost tot. A plecat cu ochii în lacrimi, iar eu am rămas sărac, în arestul poliției, în așteptarea judecății.
În singurătatea celulei am avut destul timp să mă gândesc la viața mea dar tot nu mi-am dat seama ce voi face în continuare.
Și ziua judecății a sosit.
În momentul în care a intrat completul de judecată mi s-a oprit inima. Judecătoarea mea era chiar Ileana, fata pe care și acum o iubesc nebunește. Lacrimile au început să-mi curgă fără să știu de ce. Inima mea striga nebunește „Uite-o! Uite-o! Ea este!”. N-am putut să-mi spun nici măcar numele. N-am auzit nimic tot procesul. Eram cu ochii la ea și nu puteam spune o vorbă.
Totul s-a petrecut ca într-un vis. M-am trezit abia seara plângând în celula mea. Am aflat că fusesem condamnat la un an de închisoare, o sentință neobișnuit de blândă din partea judecătoarei Ileana. Era considerată o persoană extrem de corectă dar foarte dură și pedepsea exemplar infractorii. Se pare că atunci când pronunțase sentința ea considerase că nu știam nimic despre afacerile murdare ale socrului, ceea ce era și adevărat.
La trei zile după ce s-a încheiat anul și am ieșit din închisoare, i-am dus un mare buchet de flori la birou.
– Tu!
– Da, eu sunt!
– Mi-ai adus buchetul drept mulțumire pentru sentința ușoară?
– Nu! Ți-am adus buchetul pentru ca să-mi ierți prostia.
– Ce prostie?
– Aceea de a sta departe de tine atâția ani de zile, aceea de a încerca să nu te mai iubesc, deși nu mi-a reușit niciodată.
– Și ce vrei de la mine? Pot avea soț, copii, familie. Ce crezi că faci aici?
– Nu știu. La început am ales cu mintea, i-am dat minții întâietate și am ajuns cu inima frântă în pușcărie. Acum i-am dat o pauză minții și cu inima deschisă am venit la tine să îți spun că te ador și că n-am încetat nicio clipă să te iubesc.
– Ce dorești? Ce vrei?
– De fapt, nu vreau nimic. Sunt pur și simplu fericit să te iubesc. Vreau ca tu să fii fericită. Nimic mai mult.
Ii văd privirea și ochii aceia pe care i-am admirat mereu. Își găsește cu greu cuvintele.
– Nu am familie, nu m-am căsătorit niciodată, șoptește ea.
În acel moment am simțit că explodez. Fericirea mea era mult prea mare. Am luat-o în brațe și am strâns-o tare.
– M-ai așteptat! strig eu învârtind-o prin încăpere.
– Ho, nebunule! spune ea, cu răsuflarea tăiată.
– Hai să ne căsătorim! Hai acum! Vrei să fii soția mea?
În acel moment, ea devine brusc serioasă. Se uită în ochii mei și spune:
– Știi Ioane, eu sunt judecătoare, tu ai fost în pușcărie. Nu se poate. Reputația mea s-ar spulbera imediat.
O privesc și îmi dau seama că are dreptate. Cât de imbecil am putut să fiu?
O aud ca prin vis cum continuă:
– Sunt Judecătoarea Ileana și nu mă pot mărita cu tine… dar dacă vrei îmi pot da demisia. În cazul acesta rămân doar Ileana, și Ileana e gata să fie soția ta. Problema e că eu nu am servici, de tine ce să mai spun? E oare înțelept? Cu siguranță nu. Însă mă gândesc să-i dau o șansă inimii.
– Da, să-i dăm o șansă inimii! spun eu cu ochii în lacrimi.

Comentarii (10)
  1. CE DEMNA ESTE DRAGOSTEA! Ea nu negociaza,nu profita,nu face de rusine,ea implineste,te inalta!
    Apreciez ca ati scris acest material atit de bun pentru vremea in care traim, ca macar cei care isi doresc
    o casnicie cu fericire adevarata, sa fie incurajati frumos!

     
    1. Va multumesc!
      Intrucat lumea vine, citeste sau nu si nu comenteaza, m-am gandit ca poate nu mai intereseaza pe nimeni. Se pare ca totusi mai exista oameni pentru care dragostea conteaza.
      O zi minunata sa aveti!

       
  2. Emotionant pana la lacrimi , iubirea mereu invinge pt ca Este natura noastra, a omului. Foarte frumos , multumim , va doresc sa aveti mereu dragoste si iubire in suflet !!!!

     
  3. frumos articol si frumoase articole. Multumesc . articolele voastre sunt pline de intelepciune si sfaturi bune.

     
  4. Poate ca te deziluzionez,dar iata cum il vad eu pe Ion din povestioara ta:
    -un fanfaron.Toate declaratiile sale( din primele 4 randuri ale povestirii) nu au avut nicio valoare in realitate;
    -un tip usor manipulabil si lipsit de principii de viata,poate si ca urmare a educatiei primite in familie(vezi sfaturile tatalui si lipsa de atitudine a mamei,mai ales ca,in general,mamele sunt cele care sunt mai atasate de fii);
    -prost,intrucat daca ce a spus este real,numai un prost (la pozitia pe care o avea) nu-si putea da seama de afacerile dubioase ale socrului.
    Ar mai fii si alte de spus,dar nu vreau sa te supar de tot.
    O zi buna!

     
    1. Stimate domnule Valeriu, voi incerca sa raspund la punctele ridicate de dvs.
      In primele 4 randuri Ion spune cat de mare este dragostea lui si cat de mult o iubeste pe Ileana. Daca dvs. considerati ca asta nu are valoare, atunci ramane… parerea dvs.
      La varsta tineretii, si mai apoi in adolescenta oamenii sunt vulnerabili la influentele celor apropiati, deci educatia de acasa are o mare importanta.
      Referitor la prostia de a nu vedea afacerile socrului, aici e o cu totul alta poveste. Va rog vizionati filmul „Vrajitorul minciunilor” difuzat de curand pe HBO si veti vedea ca exista in realitate oameni care pot ascunde totul. Filmul este despre Bernie Madoff, cel care a facut cea mai mare frauda din istoria lumii. O frauda estimata la peste 65 de miliarde de dolari (daca imi aduc corect aminte). In aceasta afacere nimeni nu a stiut nimic, nici sotia, nici copiii dintre care unii lucrau cu el de ani de zile. Deci, se poate, iar in cazul real, dupa care s-a facut filmul nu s-a furat o punga cu seminte ci echivalentul PIB-ului unei tari mai mici.
      Evident ca poti spune orice doresti, eu nu ma supar, e doar o poveste imaginara, dar sunt convins ca exista multe elemente rupte din realitate. Ion e un personaj fictiv. Nu-l apar, ci doar spun ca asemeni lui multi oameni pot trai evenimente similare. Casatoria din interes era o practica larg raspandita in vremurile trecute si se practica chiar si in zilele noastre. Nu trebuie sa fii malefic ca sa fii prins intr-un vartej al evenimentelor pe care sa nu-l poti controla. O singura decizie nefericita iti poate marca intreaga viata.
      O zi minunata sa aveti!

       
  5. Sincer imi pare rau ca v-am suparat.Nu fac decat o singura remarca,fara a avea pretentia ca reprezinta un adevar deplin.Noi,in general,molipsindu-ne cu usurinta unul de la altul,avem tendinta de a cauta in primul rand motive si apoi sa analizam si parerile altora. Daca ne-am intreba ce inseamna ,in fond,dragostea,opiniile,dorintele si legatura acestora cu constiinta,poate ca am judeca putin diferit. Nimic nu se poate intampla in lipsa constiintei noastre,ne spune fzica cuantica.
    Inca odata scuzati-ma daca v-am suparat.
    O seara placuta.

     
    1. Nu m-am suparat, nu am de ce, si nici dumneavoastra nu aveti de ce sa va scuzati. Fiecare isi expune punctul de vedere, nu e un concurs si nici nu exista un detinator al Adevarului suprem. 😀
      Eu doar v-am spus la ce m-am gandit cand am scris aceasta scurta povestire, acum, daca am reusiti sau nu sa-mi exprim prin scris gandurile… asta e o alta poveste.
      O seara minunata sa aveti!

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

[+] Zaazu Emoticons Zaazu.com

Back To Top