Parfumul cunoașterii

 

În timpuri de demult, în vârful unui munte înalt care ieșea semeț din adâncurile mării se ridicase într-o singură zi un măreț palat. Acesta era atât de strălucitor încât putea fi văzut de dincolo de orizont în zilele în care aerul era curat și limpede. Legenda spunea că palatul fusese construit de Nemuritorul Înțelept dintr-o singură suflare.

Orice om din regatele mării știa că acesta, căpătase de-a lungul vremii puteri nebănuite, tainice și minunate. Se spunea că toate acestea le-a căpătat odată cu Parfumul Cunoașterii care ar fi coborât direct din cer în mâinile sale. Orice om s-ar fi parfumat o singură dată cu acest dulce și magic parfum primea răspuns la orice întrebare ar fi avut.

Totuși, Nemuritorul Înțelept nu oferea puterea parfumului decât arareori celor care dovedeau că trăiesc în armonie cu Universul. Pentru a-i dovedi acest lucru, se întreceau o dată la 10 ani cei mai iscusiți elevi a două școli. Întreaga lume cunoscută își trimitea cele mai alese vlăstare în școlile acestea. Prima, și cea mai apropiată era pe o insulă stearpă în vecinătatea insulei pe care era muntele. Era numită Școala Războiului și își pregătea elevii pentru a fi pregătiți în fața oricărei amenințări, îi învăța să devină războinici iscusiți dar le oferea și înțelepciunea de a fi în armonie cu tot și toate. Puțin mai la sud se afla o altă insulă, bogată în vegetație, cu râuri, lacuri și o faună și floră debordantă. Aici își avea sălașul Școala Păcii, unde majoritatea cărturarilor și filozofilor își începeau pregătirea din tinerețe. Rivalitatea celor două școli era legendară și fiecare dintre ele se mândrea că a reușit să o învingă pe cealaltă de peste 30 de ori în concursurile organizate de Nemuritorul Înțelept.

În acel an, concursul devenise mai popular decât oricând întrucât printre participanți se aflau trei prinți ai celor mai importante regate de la marginea mării.

Nemuritorul Înțelept cu pasul lui apăsat și mândru deschise porțile palatului și invită cei zece concurenți ai fiecărei școli ca să pășească în palatul său. Nimeni nu știa ce o să urmeze întrucât concursurile nu semănau unul cu altul, și oricum, nimeni nu ar fi putut ține minte ce se întâmplase cu sute sau poate mii de ani în urmă când Nemuritorul Înțelept a organizat primele întreceri.

Celor douăzeci de tineri li s-a înmânat câte o cană cu apă și au fost rugați să facă ocolul castelului de trei ori, fără să verse nicio picătură din cana plină. Doar nouă dintre ei au reușit, iar restul au fost descalificați, iar șase dintre acești tineri proveneau din Școala Păcii, astfel încât părinții, rudele, susținătorii și o grămadă de gură cască sărbătoreau deja, întrezărind victoria.

Totuși, la următoare probă în care tinerii au trebuit săși stăpânească frica fiind puși într-o cușcă cu doi lei, războinicii au avut tăria să reziste mai bine, iar patru dintre cei din Școala Păcii au trebuit să plece acasă.

Întrucât înserarea se lăsase peste munte, Nemuritorul Înțelept i-a invitat pe cei cinci rămași să i se alăture la cină. Bucate alese le-au fost servite tinerilor și aceștia și-au exersat bunele maniere nerisipind nicio bucățică de mâncare ți nefăcând nimic care să-l deranjeze pe amfitrion. Apoi, ei au fost conduși în camerele rezervate pentru ei.

După un ceas, sau poate două, atunci cân somnul e mai dulce, un tânăr servitor i-a trezit rând pe rând ca să-i ducă la Nemuritorul Înțelept. Acesta îi aștepta pe tronul său de aur și fiecăruia în parte i-a spus același lucru:

– Dac[ tr[ie;ti ]n comuniune cu tot ceea ce e ]n jur, cu Universul, cu Natura și cu Dumnezeu, atunci nu poți face acest lucru doar o clipă ori un ceas ori poate o zi. Trebuie să fie acesta modul tău de viață clipă de clipă. Prin urmare, când înveți, înveți, când călătorești, călătorești, când te distrezi, atunci o faci din toată inima, la fel ca și munca și orice altă activitate ai face. Trebuie să fii prezent în acel loc cu toată ființa ta și să nu fii distras sau neglijent, spiritul tău se unește cu obiectele din jur care devin o prelungire a corpului tău. Ajungi să le simți pe fiecare în parte, iar concentrarea ta să fie maximă. Știu că în școlile voastre sunteți învățați să aplicați aceste principii. Am dreptate?

Toți cinci au recunoscutadevărul celor spuse de Înțelept.

– Prin urmare, vreau să îmi spuneți pe care parte a solniței se afla piperul în fața voastră în timpul mesei din această seară.

Trei dintre tineri au recunoscut ruținați că nu țin minte, iar ceilalți doi au spus cu fermitate, unul alegând stânga și celălalt partea dreaptă.

Nemuritorul Înțelept i-a poftit pe toți să plece anunțând că peste zece aini se va opraniza o nouă întrecere, dar, anul acesta nu câștigă nimeni.

Pe masă, în acea seară nu a fost piper.

Poveste de: Răzvan