Povestirea râului și a nisipului
Un rau, ce venea de departe de la izvoarele sale din munti, trecuse de toate obstacolele imaginabile pana atunci si ajunsese la nisipurile din desert. Asa cum trecuse peste orice bariera pana atunci raul incerca sa treaca si peste desert dar afla ca atunci cand intra in desert apele ii dispareau in nisipuri.
Era insa convins ca destinul sau era sa traverseze desertul dar nu gasea nicio cale. Deodata, o voce ce parea venita de niciunde, dar care provenea chiar de la desert sopti:
- Vantul strabate desertul si asa poate si raul.
Raul obiecta ca a incercat sa se arunce in nisipuri si doar a ajuns sa fie absorbit in timp ce vantul zboara pe deasupra si de aceea strabate desertul...
de fapt aceasta este adavarata bogatie…
asa ca Zeita i-a indepinint dorinta asa cum a considerat
ea ca este mai bine pt el
daca le poti realiza pe amandoua ……
Universul „musteste” de bogatii!
Ele sunt pentru noi!
Nu e nici un „pacat” in a le poseda sau folosi!
Atat despre legile universului pe tema asta!
Ne place insa ca in acest mod sa ne justificam in fatza noastra si mai ales a altora ca ce avem nu e motiv sa ne „rusinam” sau sa ne simtim vinovati fatza de cei care ” nu au”!
Insa, cum se vede in clasica povatza de intelepciune, cand am invatat sa folosim aceste bogatii, cand intr-adevar nu ne mai franeaza in evolutie, nu mai avem nevoie de ele!
Ajunsi la un asemenea nivel de evolutie spirituala, acestia isi pot crea ploaia necesara sau necesitatile materiale de moment, fara a „aduna” sau „stoca”!
Povestea cu yoghinul care a scos de sub „acoperamant” (ca „haine” in intelesul nostru nu avea – nici macar nevoie!) biletele de calatorie cerute de controlorul care voia sa-l impiedice sa calatoreasca cu trenul, nu e o fantezie! Materializarea a ceea ce un evoluat are nevoie la un moment dat e la indemana lui!
Deci, un sihastru nu s-a retras acolo ca nu are ci pentru ca a renuntat la a avea in detrimentul bogatiei interioare!
Bogatie din care acesta da celor care ii cauta! Indiferent daca acestia isi dau seama de asta sau nu!
Forma in care acestia primesc ramane la latitudinea „zeitei”!