Rugaciunea

 
In India antică se punea un mare preţ pe ritualurile vedice, considerate a fi atât de ştiinţifice încât dacă înţelepţii se rugau pentru ploaie, seceta nu venea niciodată. Într-o zi, un om a început să se roage, potrivit acestor rituri, zeiţei prosperităţii, Lakshmi, implorând-o să îl îmbogăţească.
A continuat astfel să se roage fără nici un rezultat timp de zece ani, după care a realizat brusc natura iluzorie a bogăţiei şi a trecut la sihăstrie, refugiindu-se în munţii Himalaya.
Odată, pe când stătea în meditaţie, el şi-a deschis ochii şi a văzut în faţa lui o femeie de o mare frumuseţe, strălucind ca şi cum ar fi fost făcută din aur.
– Cine eşti şi ce faci aici? a întrebat-o el.
– Sunt zeiţa Lakshmi, căreia i-ai recitat imnuri timp de zece ani, i-a răspuns femeia. Am venit să îţi împlinesc dorinţa.
– O, draga mea zeiţă, i-a răspuns omul, între timp am cunoscut beatitudinea în meditaţie şi mi-am pierdut dorinţa de a fi bogat. Ai venit prea târziu. Spune-mi, de ce ai întârziat atât de mult?
– Ca să fiu sinceră, i-a răspuns zeiţa, dată fiind natura riturilor pe care le-ai îndeplinit cu atâta credinţă, ai fi meritat cu vârf şi îndesat să fii bogat, dar în marea mea iubire pentru tine şi în dorinţa mea de a-ţi asigura adevărata bunăstare, cea interioară, am preferat să mai aştept puţin.

de Anthony de Mello