Rugaciunea
In India antică se punea un mare preţ pe ritualurile vedice, considerate a fi atât de ştiinţifice încât dacă înţelepţii se rugau pentru ploaie, seceta nu venea niciodată. Într-o zi, un om a început să se roage, potrivit acestor rituri, zeiţei prosperităţii, Lakshmi, implorând-o să îl îmbogăţească.
A continuat astfel să se roage fără nici un rezultat timp de zece ani, după care a realizat brusc natura iluzorie a bogăţiei şi a trecut la sihăstrie, refugiindu-se în munţii Himalaya.
Odată, pe când stătea în meditaţie, el şi-a deschis ochii şi a văzut în faţa lui o femeie de o mare frumuseţe, strălucind ca şi cum ar fi fost făcută din aur.
– Cine eşti şi ce faci aici? a întrebat-o el.
– Sunt zeiţa Lakshmi, căreia i-ai recitat imnuri timp de zece ani, i-a răspuns femeia. Am venit să îţi împlinesc dorinţa.
– O, draga mea zeiţă, i-a răspuns omul, între timp am cunoscut beatitudinea în meditaţie şi mi-am pierdut dorinţa de a fi bogat. Ai venit prea târziu. Spune-mi, de ce ai întârziat atât de mult?
– Ca să fiu sinceră, i-a răspuns zeiţa, dată fiind natura riturilor pe care le-ai îndeplinit cu atâta credinţă, ai fi meritat cu vârf şi îndesat să fii bogat, dar în marea mea iubire pentru tine şi în dorinţa mea de a-ţi asigura adevărata bunăstare, cea interioară, am preferat să mai aştept puţin.
de Anthony de Mello
Comentarii (2)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
de fapt aceasta este adavarata bogatie…
asa ca Zeita i-a indepinint dorinta asa cum a considerat
ea ca este mai bine pt el
daca le poti realiza pe amandoua ……
Universul „musteste” de bogatii!
Ele sunt pentru noi!
Nu e nici un „pacat” in a le poseda sau folosi!
Atat despre legile universului pe tema asta!
Ne place insa ca in acest mod sa ne justificam in fatza noastra si mai ales a altora ca ce avem nu e motiv sa ne „rusinam” sau sa ne simtim vinovati fatza de cei care ” nu au”!
Insa, cum se vede in clasica povatza de intelepciune, cand am invatat sa folosim aceste bogatii, cand intr-adevar nu ne mai franeaza in evolutie, nu mai avem nevoie de ele!
Ajunsi la un asemenea nivel de evolutie spirituala, acestia isi pot crea ploaia necesara sau necesitatile materiale de moment, fara a „aduna” sau „stoca”!
Povestea cu yoghinul care a scos de sub „acoperamant” (ca „haine” in intelesul nostru nu avea – nici macar nevoie!) biletele de calatorie cerute de controlorul care voia sa-l impiedice sa calatoreasca cu trenul, nu e o fantezie! Materializarea a ceea ce un evoluat are nevoie la un moment dat e la indemana lui!
Deci, un sihastru nu s-a retras acolo ca nu are ci pentru ca a renuntat la a avea in detrimentul bogatiei interioare!
Bogatie din care acesta da celor care ii cauta! Indiferent daca acestia isi dau seama de asta sau nu!
Forma in care acestia primesc ramane la latitudinea „zeitei”!