Ce se intampla cand raspunzi la un spam

 

In lumea de astazi, ne lovim de provocari si ne intalnim cu situatii pe care stramosii nostri nu le-au trait niciodata. Sufletul este etern iar omul nu s-a schimbat prea mult in ultimii 10.000 de ani. Avem aceleasi trairi si sentimente, capacitatea intelectuala a evoluat foarte putin, in schimb, stim mult mai multe despre lumea inconjuratoare si avem o tehnica care ne ajuta sa facel lucruri la care nimeni nu ar fi visat acum cateva sute sau mii de ani.
Am evouat tehnologic, spiritual e discutabil. Unii spun ca omul religios si aparitia marilor biserici ne-a facut sa crestem, pe de alta parte, sunt voci care considera ca biserica ne trage inapoi si ca omul era mai pur si mai aproape de Dumnezeu inainte de aparitia marilor religii.
Astazi nu ne propunem sa analizam acest aspect ci mai degraba altul, cel din zona virtuala. Chiar in acest moment, datorita Internetului dvs. cititi acest articol, vedeti clipuri inregistrate cu anumite intamplari sau idei, iar uneori chiar si transmisii directe. Cantitatea de informatie de toate felurile este uriasa si vine de-a valma peste noi in fiecare zi. Bunicii nostri nu se luptau cu spamul, ei nu se puteau ascunde in fata unor identitati false, intr-un mediu virtual. Unii dintre noi o fac cu mare placere, fiind la vanatoare de victime credule si gata de a fi inselate.
In clipul urmator, James Veitch ne prezinta un fir narativ nou, al urmarilor pe care le poate avea raspunsul la un asemenea tip de email.

Acum câțiva ani am primit un e-mail din categoria spam-urilor. A reușit să treacă de filtrul meu de spam. Nu sunt sigur cum, dar mi-a apărut în inbox. Era de la un tip pe nume Solomon Odonkoh.

Știu.

Suna așa: „Salut James Veitch, am să-ți fac o propunere de afaceri interesantă. Solomon” Mâna mea era oarecum pe butonul delete, da? Îmi priveam telefonul. Mă gândeam să șterg e-mailul. Sau aș putea face ce toți am vrut să facem la un moment dat.

Am răspuns: „Solomon, e-mailul tău mă face curios.”

Și jocul a început.

A răspuns: „Dragă James Veitch, O să-ți trimitem aur.”

„Vei câștiga 10% din aurul pe care tu-l distribuie.”

Am știut că aveam de-a face cu un profesionist.

Am spus: „Ce valoare are?”

A zis: „Începem cu o cantitate mică,” eu „Ăăă…” … „de 25 de kg.”

„Valoarea ar fi cam de 2,5 milioane de dolari.”

Eu: „Solomon, dac-o facem, s-o facem serios.”

„Mă descurc.” „Cât aur ai?”

Răspunde: „Nu contează cât aur am eu, ci la cât faci tu față.” „Putem începe cu 50kg, ca transport de probă.”

Eu: „50 kg?!” „Păi nici n-are rost să-ncepem dacă nu-mi trimiți măcar o tonă.”

El: „Cu ce te ocupi?”

„Sunt directorul unei bănci offshore de profituri rapide.”

„Nu-i prima dată când transport lingouri, dragul meu, oh, nu.”

Apoi am început să mă panichez: „De unde ești?” Nu știu cum preferi, dar dacă trimiți prin poștă cred că trebuie să semnezi pentru transport. E mult aur la mijloc.”

La care el: „Nu va fi ușor să-mi conving compania să expedieze cantități mai mari.”

„Solomon te susțin 100%. Îți fac un grafic pe care să-l arăți la ședință. Stai așa.”

Iată ce i-am trimis.

Nu știu dacă avem statisticieni în sală, dar categoric aici e ceva ce merită atenție.

„Solomon, în atașamentul e-mailului găsești o diagramă utilă. Am rugat un asistent să facă calculele.

Suntem gata să transportăm cât de mult aur se poate.”

Ei încearcă să te impresioneze cu ceva și era rândul lui Solomon. Zice: „M-aș bucura nespus ca afacerea să decurgă bine, pentru că și eu voi primi un comision frumos.” „Grozav!” am răspuns, „Tu pe ce-o să-ți cheltui partea?” El: „Pe afaceri imobiliare. Dar tu?”

M-am gândit îndelung și i-am spus: „Un cuvânt: Humus.”

„Are potențial.”

Am fost la Sainsbury alaltăieri și aveau 30 de feluri diferite. Merge și cu morcovi. Îi cureți și-i înmoi. Ai mâncat așa veodată, Solomon?”

El: „Mă retrag la culcare.”

„Pe mâine.” „Vise plăcute.”

Ce puteam să-i spun? „Bonsoir, pepita mea de aur, bonsoir.”

Asta s-a întins timp de câteva săptămâni, – cele mai grozave din viața mea – dar a trebuit să-i pun capăt. Îmi ieșeam din mână. Prietenii: „James, vii să bem ceva?” „Nu pot. Aștept un email despre ceva aur.”

Așa că m-am gândit să-i pun capăt. Trebuia să devină ridicol. Așa că am pus la cale un plan. „Solomon, mă preocupă securitatea. Când ne scriem e-mailuri, trebuie să folosim un cod.” A fost de acord.

„Solomon, toată noaptea am stat și m-am gândit la codul ăsta pe care să-l folosim în corespondența viitoare:

Avocat = ursuleț gumat.
Bancă = ou de ciocolată.
Legal = Sticlă de Cola Fizzy Pretenție = Arahide M&M.

Acte = bombonele colorate. Western Union = șopârlă uriașă gumată.”

Știam că și ei folosesc cuvintele astea. Și „te rog spune-mi KitKat de-acum înainte.”

Nu mi-a mai scris. M-am gândit că am mers prea departe. Prea departe. Așa că a trebuit să-l mai îmbunez: „Solomon, încă mai e valabil, nu-i așa? „KitKat”

Pentru că trebuie să fii consecvent. Am mai primit un e-mail de la el. „Afacerea rămâne în picioare și… bla, bla, bla…”

„Hei, omule! Folosește codul!” i-am zis. A urmat cel mai grozav email pe care l-am primit vreodată.

Nu glumesc. Asta am primit pe e-mail. A fost o zi excelentă. „Afacerea e în picioare. Încerc să negociez cu ursulețul gumat ca să poată trimite toate sticlele de Cola Fizzy și de bombonele oului de ciocolată, ca să ne-apucăm de arahidele M&M.

Trimite 1 500 de lire cu șopârla gigantică gumată.”

Ne-am distrat pe cinste, și așa mi-a venit ideea: ce-ar fi dacă am pierde cât de mult timp am putea să răspundem la cât mai multe e-mailuri ale escrocilor? Așa că asta am făcut în ultimii 3 ani pentru dvs.

Se petrec lucruri ciudate când răspunzi la mailurile escrocilor. E chiar dificil și foarte recomandabil s-o facem. Nu cred că ce fac e urât. Sunt mulți care fac lucruri foarte urâte escrocilor. Tot ce fac eu e să-i fac să piardă timpul. Mă gândesc că timpul pe care-l petrec cu mine e timp pe care nu-l petrec escrocând adulți vulnerabili furându-le economiile, nu-i așa?

Și dacă începeți să faceți asta – și vă recomand călduros s-o faceți – faceți-vă o adresă de e-mail separată. Nu folosiți propria adresă de e-mail. Eu am folosit-o și a fost un coșmar. Mă trezeam dimineața și aveam 1000 de mailuri despre mărirea penisului, din care doar unul răspundea unei întrebări medicale ce-o adresasem.

Vă spun totuși, orice zi e una bună dacă primești un astfel de e-mail:

„Sunt Winnie Mandela, A doua soție a lui Nelson Mandela, fostul președinte sud-african.” Eu: „A! Acea Winnie Mandela.”

Cunosc atât de multe.

„Am nevoie să transfer 45 milioane de dolari afară din țară din cauza sănătății precare a soțului meu, Nelson Mandela.”

Lăsați-o să continue. Mi-a trimis asta; isterie curată.

Și asta. Și asta pare legală, o scrisoare de autorizare. Dar sincer, cât timp nu scrie nimic pe ea, e doar o formă!

I-am spus: „Winnie, îmi pare rău să aud asta. Dat fiind faptul că Nelson a murit acum 3 luni, starea sănătății lui e foarte gravă.”

Mai rău de-atât nu te poți simți, să nu fii viu.

Răspunde: „Urmează cu drag instrucțiunile băncii.” „O iubire.”

„Da sigur: No Woman, No Cry”

Îmi spune: „Bancherul meu are nevoie să-i transferi 3000 de dolari. O iubire.”

Am răspuns: „No problemo.

I shot the sheriff.”

dar nu și pe ajutorul lui

Vă mulțumesc.