skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Să nu furăm natura din fața copiilor noștri

 

Cum definești „natura”? Dacă noi definim natura ca ceva neatins de mâna omului, atunci nu ne mai rămâne nimic, spune scriitoarea Emma Marris. Ea ne atrage atenția că este necesară o schimbare de paradigmă în privința definiției pe care o dăm naturii și a modului în care o privim și înțelegem – una care să includă nu doar locurile virgine, protejate ci și locurile abandonate, spațiile urbane unde cresc plantele fără ca nimeni să nu intervină. Ea ne îndeamnă să găsim și să observăm natura din jurul nostru și să ne încurajăm copiii să interacționeze cu aceasta. Doar astfel le vom putea inocula dragostea față de natură și îi putem învăța să o protejeze.

Furăm natura de la copiii noștri. Când afirm asta, nu vreau să spun că distrugem natura pe care ei ar fi vrut ca noi s-o păstrăm, deși, din păcate și asta e adevărat. Ce vreau să spun e că am început să definim natura într-o mod atât de purist și de strict, încât, după definiția pe care ne-o creăm, nu va mai rămâne nicio natură pentru copiii noștri când vor deveni adulți. Dar există un remediu pentru asta. Să vă explic.

Acum oamenii folosesc jumătate din lume pentru a trăi, a-și cultiva recolta și a crește păduri, pentru a-și pășuna animalele. Dacă am însuma toate ființele umane, am cântări de 10 ori mai mult decât mamiferele sălbatice la un loc. Am tăiat drumuri prin pădure. Am adăugat mici bucățele de plastic în nisipul de pe plajele oceanelor. Am modificat compoziția chimică a solului adăugând îngrășăminte artificiale și, desigur, am modificat compoziția chimică a aerului. Așa că data viitoare când veți inspira, veți trage în piept cu 42 % mai mult dioxid de carbon decât dacă ai fi făcut-o în anul 1750. Așadar, toate aceste schimbări, și multe altele, au fost adunate sub denumirea de fenomen ”antropogen”. Acesta este un termen pe care unii geologi cred că ar trebui să-l atribuim epocii, dată fiind puternica influență umană asupra acesteia. Sigur, e doar o sugestie, dar consider că ar fi o modalitate bună de a ne face să ne gândim la magnitudinea influenței umane asupra planetei.

Deci, cum rămâne cu natura? Ce mai e considerat a fi natură în lumea în care totul e influențat de om?

Acum 25 de ani, scriitorul ecologist Bill McKibben spunea că, din moment ce natura era ceva diferit de om și pentru că schimbările climei erau dovada că fiecare centimetru de Pământ era alterat de om, atunci natura era terminată. De altfel, titlul cărții lui e „Sfârșitul Naturii”

Nu sunt de acord cu asta. Chiar nu sunt. Nu sunt de acord cu această definire a naturii, căci, în fond, suntem animale. Corect? Am evoluat pe această planetă în același context cu cel al animalelor cu care împărțim planeta, cu cel al plantelor și cel al microbilor. Așadar, cred că natura nu e ceea ce e neatins de umanitate, bărbat sau femeie. Cred că natura este oriunde viața prosperă, oriunde conviețuiesc mai multe specii, oriunde e verde și albastru și viață ce pulsează și dezvoltare. Sub această definiție, lucrurile arată oarecum diferit.

Înțeleg că există anumite părți ale acestei naturi care ne vorbesc într-un mod special. Locuri ca Yellowstone, sau stepa mongolă, sau Marea Barieră de Corali sau Serengeti. Locuri pe care le considerăm ca fiind reprezentări edenice ale naturii, de dinainte de a fi stricat noi totul. Într-un fel, acestea sunt mai puțin afectate de activitățile noastre zilnice. Multe dintre aceste locuri nu au drumuri sau au puține, și tot așa. Dar, în cele din urmă, chiar și acestea sunt adânc influențate de oameni.

Să luăm, spre exemplu, America de Nord, din moment ce aici ne întâlnim. Cu vreo 15.000 de ani în urmă, când primii oamenii au venit aici, s-a inițiat un proces de interacționare cu natura, care a dus la dispariția unui număr mare de animale uriașe, de la mastodont la leneșul uriaș de pământ, pisicile dințate, toate animalele astea superbe care, din păcate, nu mai există. Când acestea animale au dispărut, și ecosistemul a fost afectat. Valuri masive de efecte în lanț au schimbat pajiști în păduri, au modificat compoziția unor păduri. Chiar și în aceste Raiuri, chiar și în aceste locuri perfecte ce par a ne aminti de un trecut de dinaintea omului, în esență, găsim tot un peisaj umanizat. Nu doar de oameni preistorici, dar și de oameni străvechi, indigeni până la momentul în care au apărut primii coloniști. E aceeași situație și în cazul celorlalte continente. Oamenii au influențat natura foarte mult și de foarte multă vreme.

De curând cineva mi-a zis:

„Dar mai există încă locuri sălbatice.”

Iar eu am zis: „Unde? Unde? Vreau să merg.”

Și el mi-a spus: „Amazonul”.

Iar eu am zis: „Oh, Amazonul. Tocmai am fost acolo. E minunat. National Geographic m-a trimis la Parcul Național Manú, care e în Amazonul peruvian, dar e o zonă de pădure tropicală, virgină, fără drumuri, protejată ca parc național, de fapt, una din cele mai mari biodiversități din lume. Când am ajuns acolo cu barca mea canoe, ce am găsit acolo dacă nu oameni. Acolo trăiesc oameni de sute și mii de ani. Acolo trăiesc oameni și nu doar bântuie prin junglă. Ei au dezvoltat o relație importantă cu peisajul. Vânează. Cultivă. Îmblânzesc natura. Folosesc resursele naturale pentru a-și clădi case, să le acopere cu stuf. Ba chiar țin pe lângă casă animale pe care noi le considerăm sălbatice. Acești oameni sunt acolo și interacționează cu mediul înconjurător într-un mod plin de sens și asta se vede în mediul înconjurător.

Am mers în călătoria asta cu un antropolog, care mi-a spus, pe când pluteam pe râu în jos: „În Amazon nu există goluri demografice.” Cuvintele astea mi-au rămas în minte, pentru că asta înseamnă că întregul Amazon e așa. Sunt oameni peste tot. Multe alte păduri tropicale sunt la fel, și nu doar păduri tropicale. Oamenii au influențat ecosisteme în trecut și continuă să le influențeze în prezent, chiar și în locuri unde asta se vede mai greu.

Așa că toate acele definiții ale naturii pe care le-am formula, care presupun că aceasta ar fi neatinsă de om sau ar fi lipsită de oameni, dacă toate astea concluzionează că nu avem nicio natură, atunci, poate că aceste definiții sunt greșite. Poate ar trebui să o definim prin prezența mai multor specii, prin prezența unei vieții înfloritoare.

Dacă am proceda așa, ce am obține? Ei bine, un miracol. Dintr-o dată, natura e pretutindeni. Dintr-o dată vedem omida monarh, molfăind o plantă, și ne dăm seama că ea există și e în acest loc gol din Chattanooga. Priviți acest loc gol. Vreau să spun că probabil există cel puțin o duzină de specii de plante care cresc acolo, folositoare pentru insecte de tot felul, și acesta e un spațiu complet neamenajat, un spațiu în întregime sălbatic. Aceasta este natura sălbatică chiar sub nasul nostru, și nici măcar nu o observăm.

Mai e și un mic paradox. Deci, această natură, această parte cam sălbatică, neamenajată a existenței noastre agricole, urbane, periferice sau suburbane care trece neobservată, este, cu siguranță, mai sălbatică decât un parc național, căci parcurile naționale sunt gestionate cu atenție în secolul al XXI-lea. Crater Lake în sudul statului Oregon, cel mai apropiat parc național, e un exemplu minunat de peisaj care pare să izvorască din trecut. Dar este îngrijit cu atenție. Una dintre grijile lor acum e dispariția pinului alb. Pinul alb este o frumusețe, o minunăție – aș zice că e o plantă fosilă cu charisma, care crește la o mare altitudine – și e afectat de boli. Este un dăunător ce duce la uscarea scoarței, gândacul de scoarță. Pentru a rezolva problema, îngrijitorii parcului au plantat puiet de pin cu scoarță rezistentă, chiar și în zone care sunt lăsate, de obicei, să fie sălbatice. De asemenea, amplasează insecticide în zonele cheie, după cum am văzut ultima dată. Acest tip de abordare este mult mai obișnuit decât ați crede. Parcurile naționale sunt îngrijite. Mărimea și structura populației sălbatice sunt controlate. Se înăbușă incendii. Se declanșează incendii. Se îndepărtează specii străine. Se reintroduc specii indigene. De fapt, m-am uitat și Parcul Național Banff face toate cele enumerate: oprește sau declanșează focul, pun lupilor cipuri, reintroduc bizoni. E mult de lucru pentru a face ca aceste locuri să pară neatinse.

Și, pentru ca ironia să fie mai mare, locurile pe care le iubim cel mai mult sunt locurile pe care, uneori, le iubim prea tare. Mulți mergem acolo cu drag, și pentru că le menținem stabile în condițiile unei planete în schimbare, ele devin deseori mult mai fragile odată cu timpul.

Ceea ce înseamnă că sunt cele mai proaste locuri în care să ne ducem copiii în vacanță, pentru că nu poți face nimic acolo. Nu te poți sui în copaci. Nu poți pescui. Nu poți face un foc în mijlocul sălbăticiei. Nu poți lua acasă conuri de brad. Sunt atât de multe reguli și restricții, încât, din perspectiva unui copil, asta e cea mai rea formă de natură. Deoarece copiilor nu le place să se plimbe într-un peisaj frumos timp de cinci ore și să admire o panoramă frumoasă. Poate noi, adulții, vrem să facem asta, dar copiilor le place să poposească într-un loc, să meșterească ceva, să se joace, să culeagă, să construiască o casă, un fort, să facă chestii din astea.

Mai mult, aceste colțuri de rai sunt adesea departe de locurile populate. E costisitor să ajungi le ele și sunt greu de vizitat. Ceea ce înseamnă că sunt accesibile numai elitei, iar asta chiar e o problemă. Nature Conservancy a făcut un studiu pe oameni tineri, în care i-a întrebat cât de des petrec timp în aer liber. Doar doi din cinci au petrecut timp în aer liber cam o dată pe săptămână. Ceilalți trei din cinci au stat în casă. Când au fost întrebați de ce, ce îi împiedică să iasă, răspunsul a 61% dintre ei a fost: „Nu există zone naturale în apropierea casei mele.”

Iar asta e o nebunie. Este absolut fals. Adică, 71% din populația SUA stau la 10 minute de mers pe jos de un parc. Sunt sigură că cifrele sunt similare și în alte țări. Și aici nu se pune grădina din spatele casei pârâul din oraș sau lotul gol. Toată lumea trăiește lângă natură. Fiecare copil trăiește lângă natură. Doar că am cam uitat cum să o vedem. Am petrecut prea mult timp cu documentarele lui David Attenborough în care natura este chiar sexy —

și am uitat să vedem natura care se află chiar în fața ușii noastre, natura copacului de pe stradă.

Iată un exemplu: Philadelphia. Este acolo o cale ferată suspendată super care se vede de pe pământ, abandonată. Ei bine, ar putea să ne ducă cu gândul la podul pietonal din Manhattan, cu care e foarte asemănător, doar că încă nu l-au transformat în parc deși lucrează la asta. Așa că, deocamdată, e doar un fel de sălbăticie ascunsă în inima Philadelphiei, și dacă știi unde e gaura în gardul ferecat cu lanțuri, te poți strecura până sus și poți vedea o pajiște absolut sălbatică ce plutește deasupra orașului Philadelphia. Fiecare plantă de aici a crescut dintr-o sămânță care s-a plantat singură. Este o natură încăpățânată, absolut de sine stătătoare. Și e chiar în mijlocul orașului. Au trimis oameni acolo sus să facă cercetări de mediu și au găsit peste 50 de specii de plante. Și nu doar plante. E un ecosistem, și încă unul funcțional. Creează sol. Asimilează carbon. Are loc polenizare acolo. Vreau să zic, e cu adevărat un ecosistem.

Așadar, oamenii de știință le-au denumit ”ecosisteme noi”, deoarece sunt adesea dominate de specii noi și pentru că sunt total ciudate. Sunt cu totul diferite de orice s-a văzut vreodată. Mult timp, aceste ecosisteme noi au fost considerate drept gunoaie. Vorbim despre câmpuri agricole ce au rodit din nou, pepiniere forestiere ce nu sunt îngrijite zilnic, păduri reînnoite, în general, întreaga Coastă de Est, unde pădurea a prins viață, odată cu migrarea agricolă spre vest. Și, desigur, cam toată zona din Hawaii, unde ecosistemele noi sunt o normalitate, unde speciile exotice domină întru totul. Această pădure conține arțarul de Queensland și feriga spadă din Africa de Sud. Puteți crea propriul ecosistem și singuri. E foarte simplu. Pur și simplu nu tundeți iarba.

Ilkka Hanski, un ecologist din Finlanda, a făcut acest experiment. Nu și-a mai tuns iarba, și după câțiva ani, a chemat niște studenți, care au luat tot felul de mostre din grădina lui, descoperind 375 de specii de plante, inclusiv două pe cale de dispariție.

Așa că, atunci când ești sus pe viitorul pod pietonal din Philadelphia, înconjurat de această sălbăticie, înconjurat de această diversitate, de abundență, de vitalitate, puteți privi peste margine și o să vedeți locul de joacă al unei școli de cartier, veți vedea că arată așa. Asta au acești copii… Știți, după părerea mea, multe locuri pe planetă pot fi luate drept natură, dar acesta ar fi unul dintre puținele care nu poate fi considerat așa. Acolo nu e nimic altceva decât oameni, nu e nicio plantă, niciun animal. Și ceea ce aș fi vrut să fac a fost să las o scară pe o parte să îi chem pe toți copiii aceia pe pajiștea asta frumoasă. Într-un fel, cred că această alegere ne aparține. În cazul în care credem că aceste naturi sunt inacceptabile sau bune de nimic, atunci am putea, la fel de bine, să le asfaltăm. Și într-o lume în care totul se schimbă, trebuie să fim foarte atenți cum definim natura.

Ca să nu o furăm de la copiii noștri, trebuie să facem două lucruri. În primul rând, să nu definim natura ca fiind ceea ce e neatins. Oricum, asta nu avea niciun sens. Natura nu a fost atinsă de mii de ani. Și exclude majoritatea naturii pe care oamenii o pot vizita și cu care pot relaționa, incluzând doar natura pe care copiii nu o pot atinge. Ajung așa la al doilea lucru care trebuie făcut, și anume să lăsăm copiii să atingă natura, pentru că nu putem iubi ceva ce nu putem atinge.

Ne confruntăm cu probleme de mediu destul de grave. Schimbarea climei e printre ele. Mai sunt și altele: pierderea habitatului mă înspăimântă pe mine cel mai tare în miez de noapte. Dar pentru a le rezolva, avem nevoie de oameni – oameni deștepți, dedicați – cărora să le pese de natură. Și singurul mod prin care putem să educăm o generație care să iubească natura este să-i lăsăm să o atingă.

Am o Teorie Ecologică a Fortului, Teorie de Conservare a Fortului. Fiecare ecologist pe care-l știu, biolog de conservare cunoscut, fiecare activist de mediu, și-au construit forturi când erau copii. Dacă avem o generație ce nu știe să construiască un fort, vom avea o generație care nu știe cum să iubească natura.

Nu vreau să fiu cea care îi spune acestui copil, ce e într-un program special care ia copiii din cartiere sărace din Philadelphia pentru a-i duce în parcuri, nu vreau să fiu eu cea care îi spune că floarea din mâna lui e o buruiană străină invazivă și ar trebui să o arunce la gunoi. Cred că mai degrabă aș învăța de la acest băiat că, indiferent de unde provine planta asta, ea este una frumoasă, care merită să fie atinsă și apreciată.

Mulțumesc.

Comentarii (3)
  1. Citind acest articol mi-am adus aminte ce mult ma deranjeaza cei de la primarie cand vin si rad plantele de lange bloc. Intr-una din zile treceam pe langa un bloc si priveam cu incantare niste albastrele crescute in iarba, alaturi de flori galbene si albe,nesemanate de nimeni si crescute de natura. Dupa ce trec de blocul respectiv iarba era rasa de primarie si locul era uscat si plin de paie. Ar trebui ca fiecare sa isi ingrijeasca spatiul din jurul locuintei. Pentru ca primaria face treaba, oamenii devin iresponsabili, nepasatori. Oamenii asteapta si injura: ,,Ticalosul ala de primar nu trimite oamenii sa curete”. Si ar trebui folosita televiziunea ca sa readuca oamenii la ordine, nu sa faca reclama la silicoane, la bauturi, la farmacii si medicamente (astea ar trebui recomandate de farmacisti si de medici, nu de tv) etc. Intr-o zi eram intr-un cartier apropiat care a fost frumos amenajat si plantati pomisori si niste arbusti mici,ornamentali in niste suporturi frumoase care deja se uscau; la marginea trotuarului era spatiu pentru flori,dar nici o floare, nici o iarba. Apoi ma intalnesc cu niste cunostiinte care locuiau in zona si le spun: ,,Dar voi nu puteti sa plantati niste flori si sa aruncati niste samanta de iarba, sau sa luati un bidon cu apa, sa nu fie zadarnica atata munca si cheltuiala?” Si am primit raspunsul ,,Aaaa, noi nu avem voie ca primaria, numai cei de la primarie…” Deci ce e de facut!?

     
    1. Dna. Lucia ,,Ce e de facut” ??? Aceasta e intrebarea…Eu locuiesc intr-un orasel mic iar spatiu printre blocuri e destul de limitat dar locuitorii unii dintre ei desigur , au pus mana pe sape si au plantat ei flori arbusti si alte nebunii de gradina…Eu locuiesc la casa iar curtea mea e un mic ,,Colt de rai” la propriu – toti cei care au intrat in curte , au avut aceasta expresie ….Revenind la natura …Prin exemlul personal vom da un impuls curentului asta indiferent al maoritatii care asteapta sa vina alcineva sa faca ba curat ba sa taie iarba….E adevarat ca primaria are oameni platiti pentru asa ceva dar nici noi oamenii nu facem nimic pentru a pastara minimul decentei sau al bunului simt….Acum e vara lumea merge la mare…nu aveti idee cum raman plajele …pline de gunoaie lasate pur si simplu pe nisip de hoardele de navalitori turistici….Care a doua zi se asteapta sa le gaseasca ,,ca la Bulgari draga ”…
      Va doresc o zi buna

       
      1. Cu siguranta aveti dreptate atat dvs cat si doamna Lucica. Totusi, in articol este vorba si de frumusetea locurilor virane unde natura creste nestingherita si nebagata in seama nici de locuitori, nici de autoritati. Si aceasta natura trebuie protejata si indragita, chiar daca apare viguros pe oriunde si sunt numai balarii. Sa nu lasam gunoaiele sa se stranga nici in aceste locuri ale nimanui.
        Cand eram mic, jucam fotbal cu copiii pe maidane nu pe terenul betonat, cu poarta din plasa si cu buturi de plastic sau lemn.
        Ghiozdanele si vreun copac ocazional ne erau porti si eram in mijlocul naturii.
        O zi minunata!

         

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top