skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Scrisoarea unei bătrâne

 

De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă – prea puțini. Zilele trecute, o ființă tânără m-a întrebat cum e să fiu bătrână. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram a fi bătrână. Văzându-mi reacția, ființa s-a zăpăcit, de aceea i-am spus că întrebarea ei este interesantă, că mă voi gândi la ea și că în curând îi voi răspunde.
„Am decis că bătrânețea este un dar. Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana care îmi doream cândva să fiu. Nu, bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu ! Uneori acest corp mă lasa disperată – ridurile, pungile sub ochi, petele pe piele, fundul lăsat. Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat cu traiul la mine în oglindă, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji pe seama acestei cauze și neliniștile îmi trec repede.
Pentru nimic în lume nu mi-aș schimba prietenii extraordinari, viața remarcabilă, familia mea adorabilă ca să am mai puține fire de păr sur și o burtă dreaptă.
Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică. Am devenit prietenul meu.
Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat această șopârlă de ciment prostească, de care nu am deloc nevoie, dar care oferă grădinii mele un aer avangardist.
Am dreptul să mănânc prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă. Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea.
Cine și ce treabă are dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază ? Dansez cu mine însami, ascultând melodii minunate și, dacă-mi vine să plâng pe seama iubirii plecate, ce să-i fac, plâng.
Voi merge pe plajă în costum de baie care abia de-mi ține corpul umflat, dacă vreau, mă voi scufunda în valul oceanului, în ciuda privirilor pline de compătimire din partea ființelor tinere, îmbrăcate (dezbrăcate !?) în bikini. Ele toate (fiintele) vor îmbătrâni. Uneori sunt uitucă, ce-i drept. Dar mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur.
Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă nu o singură dată. Cum poate să nu ți se frângă inima, dacă ți-ai pierdut iubitul, sau când copilul suferă sau chiar când o mașină îți lovește câinele drag ? Însă, inimile frânte sunt si izvorul puterii noastre, al înțelegerii, al compasiunii. Inima, ce nu a fost frântă niciodată, e sterilă și curată, nu va cunoaște niciodată bucuriile imperfecțiunii.
Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față. Închipuie-ți câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă ?
Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer. Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer. Duci grija parerii altora tot mai puțin. Nu mai am dubii și rezerve în privința mea. Am câștigat chiar dreptul să greșesc.
Așadar, răspunzând întrebării tale, pot spune: îmi place să fiu bătrână. Bătrânețea m-a eliberat. Îmi place persoana care am devenit. Nu voi trăi veșnic, dar atât cât sunt aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se poate întâmpla.
Și voi mânca desert în fiecare zi !”

P.S Acelasi vechi amic (pe care il banuiesc de ceva vreme ca are inclinatii spre scris, desi neaga cu fiecare ocazie), mi-a trimis aceasta scrisoare, fara a dori sa mentioneze sursa.

Comentarii (13)
  1. Aceasta scrisoare merita toate punctele excelente; o cale de a invata de la cei dinaintea ta !!!!!!! Superbbbbbbbbbbbbbbb…asa imi doresc sa imbatranesc si eu, in bucuria intelepciunii !!!!!!!!!!!!!!

     
    1. Sincere felicitari, Georgi!
      Ma bucur nespus cind semeni de-ai mei mai au inca candoarea, ingenuitatea si … virginitatea aia sufleteasca care ne face sa ne amagim cum ca batrinetzea chiar inseamna intzelepciune. Si intzelepciune, adica…
      Da’ am eu ‘vaga’ impresie ca intzlepciunea asta nu poate fi doar efectul sine qua non al imbatrinirii printr-o imposibila miraculoasa acumulare … cortexala. Prezumata tot de ai batrini, evident…
      Caci daca nu sint inteligent sau macar deshtept de la virsta tineretzii – prin efectul legilor geneticii, educatziei si conshtiintzei de sine -, cum Doamne iarta-ma!, sa ajung miraculos de intzelept la senectute?!?
      Decit doar daca intzelepciunea aia nu e de fapt decit o ‘banala’ si benigna … experientza de viatza!
      .
      Fara a dori sa fiu aici si astazi nici macar in cel mai marunt mod cu putintza … cinic, – asa cum cu incredintzare pt. mai binele omului sint uneori pt. ca viatza nu-i deloc plina deee … bucuria intzelepciunii asa cum ne iluzionam -, va reamintesc ca ieri a murit in conditzii absolut … ne-luminoase, inumane si chiar abjecte o femeie cu suflet superb. Si care la 60 de ani si-a luat adio de la viatza intr-un fel dus inimaginabil de mult dincolo de pierderea demnitatzii umane . Intr-o saracie, decrepitudine si izolare sinistre care m-au umplut de o nemarginita groaza, disperare da’ si de o teribila revolta!…
      Neputincioasa, desigur…
      Minunata fiintza cu voce de inger autentic – nu din aia picatzi miraculos din ceruri ca sa ‘salveze’ pe nu stiu care – a fost nimeni alta decit …
      …Angela Ciochina.
      Cea care pe unii dintre noi – ai mai batrini si intzeleptzi, nu? – ne-a incintat cu destui ani in urma. Adica pe vremea cind asemeni ei eram inca tineri si destul de naivi si increzatori sa mai credeam ca tot ce zboara se maninca. Iar ciinii chiar ar umbla cu covrigi in coada…
      :Angel:
      Sper sa nu fi ofensat pe nimeni prin readucerea, aparent brutala si off-topic cu picioarele pe pamint, la crunta realitate cotidiana.
      De cind ma stiu pt. mine moartea aberanta, nedreapta, inainte de termen sau evitabila chiar si a unei singure fiintze, oricit de insignifianta sau evoluata, n-a putut fi niciodata ‘estompata’ in mintea si sufletul meu nici macar de nashterea ulterioara a milioanelor de vietzi ce i-au urmat. Si asta dintr-un motiv extrem de simplu:
      Moartea e tragica prin insushi sfirshitul inevitabil al unei vietzi.
      E o finalitate decadenta in … ne-eternitate!…
      Iar orice alta viatza nu va exista si nici nu va mai putea ‘trai’ viatza ce tocmai s-a sfirshit prematur, nemeritat sau nedemn…
      Intotdeauna moartea este o enorma, inutila si aberanta si irecuperabila … RISIPA! Oricit de normala sau fireasca ar fi…
      Stiu, unii or sa spuna ca ma chinuiesc singur. Poate asa si este…
      Da’ asta e unica mea forma de a protesta si de a ma opune … NE-VIETZII!
      Maniera neputincioasa, fireshte…
      .
      Va doresc multa, multa sanatate si batrinetze cit mai linishtita siii … fara dureri! De orice fel.
      Si, desigur, maxim no offence…
      .
      P.S. Pentru nostalgici:
      www(punct)youtube(punct)com/watch?v=4OGiQgXkczA
      www(punct)youtube(punct)com/watch?v=aqzZn6q9YA0
      Sper sa va ‘prindetzi’…
      .
      …NOAPTE BUNA, ANGELA !……

       
        1. Eu apartin unei generatii mai tinere,dar spun cu mandrie ca am ascultat si ascult cu mare, mare placere melodiile Angelei Ciochina.Ea a fost colega cu o alta mare stea, Mihaela Runceanu.

          N-am putut accesa melodiile postate de domnul frei_herr,asa ca voi posta si eu o melodie draga.

          https://www.youtube.com/watch?v=ZguuLY7Ix2Q

           
          1. Buna, Carmencita…
            Inseamna caaa … nu te-ai ‘prins’!
            N-am copiat exact de pe youtube link-urile postate de mine pt. ca nu-mi da voie sa pun mai mult de unu’/comentariu … ‘politica’ editoriala a lui Razvan!
            :Wink:
            Daca o sa inlocuieshti ‘(punct)’ cu clasicul ‘.’, o sa potzi sa le vizualizezi. Maniera asta e doar o … shmecherie de net ca sa potzi afisha cite linkuri vrei!
            Daca tot nu reusheshti cauta pe youtube la Angela Ciochina arhicunoscuta „De-ai fi tu salcie la mal” si minunata elegie muzicala „Trenul imblinzit”.
            O sa te bucuri cu maxima traire de doua incintatoare melodii romaneshti, autentice 100%…
            .
            Enjoy si multa sanatate!

             
        2. Multzumesc si ma bucura ca esti de acord cu mine, Maria. Chiar daca … „cel putzin in acest moment”…
          In principiu insa nu e nevoie nici macar sa fim de acord unii cu altzii, indiferent pe care subiect.
          Cel mai important este sa continuam sa fim tolerantzi si sa nu uitam ca si scrisul e forma de comunicare prin care – daca sintem cu adevaratzi sinceri – ne transmitem emotziile, gindurile si chiar aspiratziile. Intr-o societate contemporana din ce in ce mai schizoida si paranoica, caii asteia de inter-relatzionare umana ii trebuiesc pastrate toate ushile si portzile deschise! Portzi pe care sa le folosim si exersam cu maxima buna-credintza, dragoste de oameni, tolerantza si incredere…
          .
          Sa stii totushi ca sint EXACT aceeashi fiintza umana in ABSOLUT TOATE comentariile mele!…
          Ceea ce uneori ii ‘desparte’ in mod stupid pe oameni, intre ei, este doar experientza diferita de viatza, exercitziul demn, liber si ne-ipocrit al dialogului formal si informal cit si apetentza sau nu pt. sinceritatea comunicarii de dincolo de vorbele goale, de fatzada, malitzioase ori chiar ‘rauvoitoare’…
          .
          Tocmai imi spune un prieten ca Angela Ciochina a si fost inmormintata cu putzin timp in urma. Practic a fost tot singura si pe ultimul ei drum…
          Din ce-a vazut el a fost prezenta doar … o duzina de oameni. Iar dintre colegii artishti – care mama-mama ce-i mai cainau ieri disparitzia! – a fost prezenta doar Stela Enache!
          Doar o singura voce si un enorm suflet si caracter au … facut fatza tristetzii despartzirii de o minunata cintareatza?
          Dintre sutele si miile de oameni si artishti ce au cunoscut-o si admirat-o?!?
          :Disapproval:
          …RUSHINE SA NE FIE !

           
          1. Buna ziua,stimate domn!

            OK!Multumesc tare mult.Am ascultat,,:Da-mi mana prietene” si ,,Ce vis frumos”.O sa le ascult si pe cele recomandate,promit.

            La fel,sanatate cat mai multa si din partea mea!

             
  2. Un articol deosebit scris de o persoana deosebita.Sunt convinsa ca a scrie despre copilarie, tinerete si maturitate s-ar reusi la fel de bine , pentru ca fiecare varsta are frumusetea ei, povestea si emotiile ei.
    Ceea ce mi-a placut nespus si m-a intrigat in acelasi timp este denumirea pe care a dat-o oamenilor. „Fiinte tinere.Fiinte batrane”.Intelepciunea varstei care creeaza o punte , o legatura intre toti.In momentul in care spui copii, tineri,, batrani, ne despartim fiecare cu treaba lui. Ca si fiinte tinere sau batrane, barierele dispar si coboara o intelegere si o acceptare a semenilor nostri.

    Si apoi vine mirarea.Nu sunt tanara , si nu sunt nici batrana, dar cred ca pot sa inteleg mirarea. Constientizarea puterii spiritului si neputintei trupului.A tineretii vesnice a fiintei batrane , care a platit intelepciunea prin imbatranirea trupului.Cata mirare, libertate si frumusete.

     
  3. Acesta scrisoare circula de cativa ani pe internet si apare de obicei in preajma sarbatorilor majore religioase sau aniversarilor de ziua mamei sau a senectutii. Arta si stiinta de a trai si a imbatrani intelept tine de multe conjuncturi si mai ales de …cei sapte ani de acasa cand in famile ti se consolideaza toate valorile si obiceiurile pentru viata. Mare parte din ceea ce apoi urmeaza si cum ne adaptam la realitate, cum evoluam social, profesional, uman tine de valorile fata de sine si fata de familie si societate dupa modul cum le-am invatta in primii ani de viata de la cei ce ne-au format si crescut. Firesc, de altfel la toate speciile. Se si spune, natural de altfel, ca „spune-mi cine te-a crescut, ca sa iti spun cine esti”. Eu datorez mare parte din ceea ce sunt structural celor ce m-au crescut si asemeni mie sunt inca multi crescuti in familii deosebite ca sisteme de valori si consolidare de personalitati in respectul fata de sine si ceilalti, ca o atitudine normala si fireasca de convietuire civilizata. Dar aceste valori ….s-au dorit a fi ingropate ca nefiind moderne…pentru ca de fapt creaza indivizi si cetateni cu personalitate, individualitate si simt al propriei valori, adaptabili la viata, dar neadaptati la turma. Fiind valori de sine statoare au capacitate de decizie in toate momentele vietii si dorinte umane rationale si pragmatice, chiar daca sunt luate sub imperiul emotionalului. A iti pastra sanatatea mintii inseamna a te putea adapta la realitate si de iti pastra sanatatea trupului. O vorba din batrani – intelepti de altfel, pentru ca aceasta era acum ceva timp normalitatea- spune ca „omul toata viata trebuie sa fie atent la ce isi hraneste trupul, mintea si cum isi ingrijeste – igienizeza trupul si mintea”. Aceste obiceiuri le inveti in copilarie si toata viata se seteaza in obisnuite pe care le faci …..si viata ta va urma acelasi tipar…unii se mai schimba …altii nu. De obicei toate aceste aspecte sar in evidenta cand iti intemeiezi propria familie si ajungi sa convietuiesti cu un partener care pana atunci il vedeai doar la bine…Apoi este modul cum pe adaptezi realitatilor profesionale si carierei – cum iti calculezi sacrificiile si riscurile…pentru ce…si cum faci fata evenimentelor majore dramatice, ca pierderile celor dragi din diferite cauze sau a pierderii sanatatii sau integritatii corporale, care schimba realitatea a ceea ce stii despre tine si societatea accepta sau nu noua ta situatie. In cei sapte ani de acasa de odinioara parintele, stramosii te invatau multe. Proverbele si zicatorile romanesti sunt adevarate cataloage de intelepciune si erau exemplificate zilnic ori de cate ori se ivea ocazia, pentru a fi intelese si asumate. Chiar daca locuiau in alte zone sau mai minunat la tara…invatai enorm de multe despre viata reala..viata si moarte…si cum sa respecti natura si timpii anotimpurilor vietii tale, traditii si mestesuguri de a trai armonios cu sine cu ceilalti din generatiile anterioare, cu natura. Modernismul acesta cu tableta si lumea virtuala…. a indepartat omul de realele sale valori si calitati. Arta si stiinta de a trai, se invata in fiecare zi, la orice varsta si de cele mai multe ori adevaratii maestrii ii gasim in modul cum natura se adapteaza realitatilor zilnice – cum se invinge pentru a trai si a ne oferii toata frumusetea si darurile sale desi…vremea e dura..florile infloresc superbe toate…fructele apar si se mentin…se coc si au gustul deosebit al pamantului si al cerului si dulceata soiului copacului….si viata o ia zilnic de la capat oferindu-ne totul…cum alegem sa traim cu noi, printre noi cu ceilati….ne duce pe drumul vietii mai lung sau mai scurt…pentru ca si noi suntem supusi legilor universului si incalcarea lor inseamna …. (aici ma refer ca daca nu stii sa innoti nu intra in apa adanca sau curgatoare, nu te duce neechipat pe munte, nu sta in soare cu capul descoperit pentru ca acolo ramai, nu te arunca in fata masinii in viteza pentru ca…si nici nu apasa pedala la maxim a acceleratiei ca te va apara icoana din luneta, …..nu pune mana pe un vas cu continut ce fierbe, nu iti bate partenerul pentru ca…, imbraca-te conform anotimpului nu modei si multe asemenea „nimicuri” zilnici pe care le inveti in primi sapte ani). Se spune ca asa cum iti asterni asa dormi….dar acum iti astern altii daca renunti la dreptul tau de constiinta si decizie fata de realitatile tale. Nimeni din afara ta si din tara ta nu iti cunoaste mai bine realitatile si nevoile…dar…a traii este o stiinta si o arta care se invata pe propria piele zilnic – cauza efect se intampla indiferent cine te crezi. Stramoasa mea spunea ca atunci cand ti-e greu, cel mai usor ar fi sa mori…dar mult mai interesant si meritoriu e sa traiesti si …vei trai atata timp cat inca mai ai ceva frumos de daruit lumii, chiar daca tu nu stii…cineva te apreciaza si te iubeste pana in ultima clipa exact asa cum esti. In cele mai crunte momente ale vietii ei, cand copilul i-a fost omorat si casa arsa sau cand fratele tatei a murit din neglijente medicale succesive a doua zi dupa ce a implinit 40 de ani de la stat in curent pe tren catre concediu la mare – i s-a gresit diagnosticul si i s-a provocat pe soc infarct…. a gasit puterea in sine de a depasi pentru ca mai avea ceva de daruit celor ramasi in viata , membrilor familiei… si pentru ca a inteles ca, cu toata intelepciunea ei recunoscuta, inca mai avea ceva de invatat si de cum sa depaseasca rational aceste evenimente ca invatatura pentru cei ce sunt alaturi de ea. Recunosc ca in cele mai grele momente ma gandesc la ea, cum ar fi procedat si parca imi da puterea in mine de a avea taria ei si de infrunta orice eveniment, rationala si realista desi…durerea depasea limitele de suportabilitate fizica sau sufletesca. Viata ne invata orice si timpul petrecut aici nu este doar pentru noi ..este si pentru cei de langa noi si acesta este adevarata mostenire pe care o lasam de nemurire. Suntem ultimiii reprezentanti ai neamurilor noastre si trebuie sa lasam cu demnitate acesta mostenire mai departe copiilor nostrii si neam de neamurilor noastre mai departe. Bine ar fi sa le lasam si ceea ce noi am primit la nastere o tara, toate formele de relief, libertatea de a calatorii, frumusetea si unicitatea faunei si florei, a aerului curat, a hranei naturale si sanatose in fiecare anotimp, a traditiilor de sarbatori de orice tip, a familiilor si reuniunilor acestora, a bucuriilor si tristetilor petrecute cu drag in familie….dar….timpul decide ce si cum…..Sanatatea ca si viata este o stare ce tine de igiena mintii si a trupului, nu de moda…dar….O viata frumoasa va doresc tuturor, sanatate, realizari si bucurii in fiecare zi.

     
  4. M-a impresionat pana la lacrimi, atata sensibilitate ! Si atata adevar. Toti ne dorim sa imbatranim frumos, dar putini au parte de asa ceva. Desi, se spune ca o viata mai lunga te poate face sa suferi mai mult. Dar e de preferat sa suferi decat sa nu cunosti niciodata acest sentiment, sa te bucuri de fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa traiesti viata asa cum este, cu bune, cu rele, cu tinerete si frumusete, apoi cu plete ninse si betesuguri. Este darul nostru cel mai de pret. Important este sa iubesti si sa fii iubit, pentru ca iubirea este singurul lucru pe care-l luam cu noi.
    Multumesc pentru randurile frumoase, scrise din inima si care merg direct in inimi.

     
  5. Stimate frei_herr pe Angela Ciochina am reintalnit-o acum 5 ani intr-un azil de batrani unde a fost adusa intr-o stare deplorabila de niste cunostinte care au gasit-o si au dorit sa o ajute platind pentru ea asistenta medicala si stationarea. Era departe de imaginea cunoscuta …parea o batrana de peste 80 de ani. Unde au fost cei ce au iubit-o …ca nu i-am vazut aparand ….desi la un moment dat a fost si o televiziune care a prezentat-o in doua emisiuni dedicate si ei. Cat timp si-au permis acei cativa prieteni…au platit, apoi au luat-o acasa. Un timp am pastrat legatura telefonic cu ea dar …nu am putut sa o vizitez acasa, aparand si in viata mea alte evenimente. La acel azil mergeam pentru anumite masaje si gimnastica specifica Kinetoterapiei de recuperare medicala post operatorie pentru mama unei prietene. Angela avea probleme majore in special de comunicare si de locomotie, un timp fiind foarte singura. Ca orice femeie frumoasa a trait si drama de a nu fi inteleasa pentru frumusetea si darurile ei intr-o lume care se schimba si care uita de tot ce este romanesc. Multi oameni de cultura sau din cultura au murit intr-o negra uitare, saracie, boala, dupa evenimentele din 1989. Unii au avut taria de a se adapta , altii mai sensibili nu….iar ea a fost foarte singura mult timp, pana cand o prietena din tinerete a venit in Romania si a cautat-o incercand sa o ajute. A facut multe pentru ea, dar a venit intr-un fel prea tarziu. Ma bucur ca a trait pana acum, inseamna ca a fost bine ingrijita – ea fiind la pat invalida. Regrete acum….da….dar fiecare dintre noi vrea sa fie iubit si apreciat cat e viu si cand are nevoie de cineva aproape, sincer, indiferent de starea pe care o are pentru ca …atunci lupta sa se faca bine, sa se ridice. Daca in jurul cosciugului se aduna lume, ai prefera ca acei oameni sa te fi vizitat cand erai in viata, acasa sa iti arate omagiile si aprecierea lor venind sa iti deschida usa, sa iti spuna o vorba buna, sa iti aduca un pahar cu apa sau o fructa, o mangaiere. Sincere regrete..pentru ce….cand acel om a plecat intr-o mare singuratate de ani de zile de uitare dintre oameni si admiratori sau public. Si-a dorit ca orice om normal o familie dar… viata i-a oferit alt destin. Acum majoritatea celor care au batrani si au ceva posibilitati ii duc la azile, la camine de batrani si uneori ii mai viziteaza. Sunt profesori universitari, fosti cercetatori, medici…ramai uimit cati oameni care i-ai fi crezut fericiti in sanul familiei pentru o viata dedicata….sunt de fapt foarte singuri si de multe ori foarte saraci. Am vazut azile si azile atat in Romania cat si in strainatate. Unele sunt intradevar deosebite ca locatie, condiitii si ingrijire, altele ….sunt indescriptibile. Sunt societati care se ocupa de cetatenii lor si dupa o viata de munca au parte de batraneti linistite si ingrijite…alte societati…uita ca sunt compuse si din acei oameni care imbatranesc …si batranetea nu este o boala, este o realitate normala a fiecaruia care este insotita si de boli. Intr-un fel si propriul mod de a traii isi lasa amprenta asupra modului cum imbatranim si cum ne-am comportat si ne comportam cu cei apropiati, respectandu-ne sau nu reciproc persoanele, personalitatile si alegerile. Poti sa iti dai seama cum a trait un om si dupa chipul cu care imbatraneste, cand parca, toate cele se intiparesc pe fata si bunatatea si seninatatea si intoleranta si uraciunea. Pe vremea cand colindam foarte des prin tara eram impresionata de batrani care si la varsta senectutii se tineau de mana sau se spijineau reciproc, iar daca doreai sa le faci o poza vedeai ca isi unesc capetele, iar privirile lor erau incarcate de foarte multa liniste, impacare si iubire. Casa si curtea lor pareau raiul pe pamant – simple, curate, calde, ingrijite, cu multe facute de mana priceputa, imbracati de multe ori cu mandrie in costume nationale. Oameni si oameni, locuri si locuri….. fiecare devine in fizic cu ceea ce isi hraneste sufletul, ce il bucura sau ce il macina. Odihna si liniste pentru Angela….sanatate si intelepciune pentru noi.

     
    1. Multzumiri pt. completari cit si pt. intzeleapta adaugire de final…
      Din nefericire insa addendele postume la viatza cuiva sint tardive si aproape inutile. Si, ce-i mai grav, noi ceilaltzi nu invatzam mai nimic din ele…
      …Niciodata!
      :Sad:
      Sanatate, no offence si poate, vorba ta, si ceva intzlepciune!
      Mai bine mai tirziu decit niciodata…

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top