Patura

Dupa ce am terminat seminarul, m-am mutat cu sotia mea Kathy si cu fiul nostru de doi ani, Nate, intr-un sat din Alaska. Aparatele minuscule de zbor– de trei sau patru locuri– l-au speriat atat de tare pe micut incat a insfacat patura lui favorita si si-a acoperit capul pana la aterizarea pe pista infundata. Mai tarziu pe parcursul lunilor dure de acomodare care au urmat, cand invatam sa traim intr-un mediu nou, printre oameni de o cultura diferita, fiul meu nu pleca nicaieri fara paturica lui de protectie, incat in scurt timp s-a cam uzat. Nici nu adormea pana nu se cuibarea in patura aceea calduroasa.
Dupa doi ani de sedere acolo, am avut sansa de a fi invitat sa tin un discurs la o conferinta din Chicago. In timp ce imi faceam bagajele, Nate ma urma peste tot si ma intreba unde plecam, cat lipsesc, de ce trebuia sa le vorbesc acelor oameni, daca mai luam pe cineva cu mine.
Cizelandu-mi in minte discursul, eram cam absent si preocupat sa nu pierd avionul ca sa pot pleca din sat. Fuil meu era foarte ingrijorat pentru ca trebuia sa calatoresc pe timp urat cu un avion din acela care ii provoca atata teama. Il tot asiguram ca urma sa fie bine si l-am insarcinat sa aiba grija de mama lui pana la intoarcerea mea. Dupa o ultima imbratisare in pragul usii, am plecat spre pista gandindu-ma la conferinta.
Dupa ce am ajuns la hotel, nu am putut despacheta pana tarziu seara si m-am ingrozit in momentul in care am gasit in bagaje patura fiului meu. Imi imaginam cum sotia mea incerca cu disperare sa o gaseasca inainte de a-l culca pe fiul nostru. M-am repezit la telefon sa o sun pe Kathy si sa ii spun ca paturica era la mine in bagaje, astfel incat sa-l poata linisti si pe micul Nate. Nici nu ridicase bine receptorul ca i-am explicat intr-o rasuflare ca patura era la mine si ca nu aveam nici cea mai vaga idee cum o luasem in bagaje. Ea m-a intrerupt in mijlocul torentului meu de scuze si a incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca stia toata povestea. Mi-a spus ca atunci cand ne-am despartit, l-a luat pe Nate in brate ca sa se poate uita pe fereastra si sa ma vada plecand. Apoi ea i-a sugerat sa se roage impreuna pentru ca eu sa am o calatorie fara evenimente. Stiind ca fiului nostru ii rea frica de avionul cu care urma sa plec, Kathy s-a rugat asa: ” Doamne Sfinte, te rugam sa ai grija de tati cat timp zboara cu avionul acela micut.” Dupa ce au terminat de rostit rugaciunea, Nate a linistit-o pe mama lui: ” Nu te ingrijora mama, i-am dat lui tati patura mea ca sa-l protejeze…”

Dr. Bruce Humphrey