skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Educația adevărată

 

Într-o mănăstire de la marginea unui oraş, era un maestru foarte iubit de discipolii lui și de toată lumea. Într-o zi, s-a obesrvat că dispăreau tot felul de lucruri din mânăstire și din jurul ei. O parte dintre discipoli au urmărit cu atenție ce se întâmpla și au descoperit că unul dintre cei nou veniți fură. I-au spus asta imediat maestrului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, nu a fost pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva discipoli s-au dus la maestru să se plângă şi i-au spus acestuia:
– Noul venit fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l alungați imediat, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Maestre, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu? Cu ce am greșit?
– Cu egoismul vostru!
– Cum așa maestre, nu înțelegem, spuseră ei mirați.
Privindu-i cu blândeţe, înțeleptul le-a explicat discipolilor săi:
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de toată lumea, va deveni apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Noul venit, când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea înțeleptului, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri s-a oprit din furat, fiindcă, aşa cum spusese şi maestrul, de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.
Oare nu e dovada supremă de compasiune atunci când îi dorești binele și îl ajuți pe cel care ți-a greșit?

Adaptare după o povestire cu autor necunoscut, sosită la redacție.

Comp_2

Comentarii (17)
  1. Atata timp cat continua sa fure si nimeni nu ii atrage atentia asupra a ceea ce face, in sensul de al oprii si sau de al sanctiona, explicandu-i-se de ce …. de ce s-ar schimba ? La ce ii foloseste cand el nu munceste ca ceilalti „prosti” dar beneficiaza de toate roadele muncii lor oricand, doar invatand sa isi dezvolte abilitatile fizice si spiritul manipulator ? Si daca azi merge putin si maine mai mult…. hotul neprins e negustor cinstit. Si apoi traieste la Templu…. deci pe undeva el actioneaza conform invatamintelor… cel putin pentru sateni care se pot gandi ca este o noua forma de invatatura a maestrului – deci un obicei religios, spiritual modern care trebuie urmat. Intotdeuna omul va cauta calea cea mai simpla , a minimului efort si a placerii. Deci … cine fura are…cine munceste … poate. Si apoi cine are bani are orice isi doreste… si exemple vedem zilnic, care, unde, cum. Si restul pleava….. Nici o mare avere nu s-a facut prin munca si cinste decat poate in cateva generatii asta daca nu a avut lor vre-un razboi sau vre-o criza economica. In rest ….. priviti cum sunt alesi primarii si ce fac sau prefectii si asa mai departe… cu cat functia si posibilitatile de furt sunt mai mari avand drept de impartire a ceva… cu atat partea lor va fi mai mare. In toate religiile cei ce o duc imparateste sunt conducatorii care sunt stat in stat si se folosesc de toti sa muncesca pentru …de fapt ei sunt principalii beneficiari nu comunitatile… istoria este plina de exemple ca si situatiile economice concrete la fiecare …. dar ele nu se verifica public. Cuvantul lor e lege pentru au masa de manevra care ii asculta orbeste si face ce le zice „liderul” care are pentru fiecare in parte cu ce sa il tina in sah. Confesiunile personale care devin de fapt lanturi grele si ….. unde este adevarata bucurie cand tu esti sclav de buna voie la dispozitia „iluminatului” super imbuibat si vorace ? Toate conflictele majore au plecat de aici – nu de la nevoile firesti ale fiecaruia si nici de la armonie. Armonia este o stare care se cultiva si se educa in familii ……omenirea a ajuns pana aici prin familii, prin munca, creativitate dar rezultatele sunt acum disproportionate….. iar cei ce acum conduc au pierdut contactul cu realitatea naturala si obiectiva considerandu-se net superiori aparati de bani sau de daniile catre credinta pe care o manifesta. Ciudata legatura ca cei mai mari infractori sunt cei mai piosi si mai religiosi sau dogmatici oameni – convisi fiind ca actioneaza ca o sabie a dreptatii. V-am mai scris de altfel ca in comunitatile religioase sa intrii cu mare atentie ca nu stii la ce sa te astepti si sunt cele mai privative de drepturi si libertati. In numele religiei sunt atrocitati acum in multe zone unde era pace, progres economic si cultural, stabilitate. Acum sunt zone de conflict de care profita cei ce le-au generat in detrimentul populatiei. Nici o religie si nici o credinta nu justifica atatia morti, atata distrugere nu doar a omenirii ci si a resurselor din zone – afectand subsolurile, solurile, ecosistemele – viata. Sincer la cum au evoluat lucrurile, la acesta paranoia a puterii exacerbate totul pentru … a isi satisface propriile pofte de trai …. cativa oameni ….. pot distruge batandu-se intre ei ceea ce s-a creat in zeci si sute de mii de ani. In ultimii ani este o batalie cine ajunge multimiliardar …in rest dezastru. Bisericile sunt foarte bogate, politicienii, cativa oamenii de casa care ii sustin si platesc si pe unii si pe altii…dar unde suntem noi restul lumii ? Noi oamenii obisnuiti ? Care ne mai sunt valorile ? Cine suntem si ce trebuia sa facem ca sa existam sanatosi si cu adevarat liberi, impacati ca ne aducem contributia la un trai decent pentru noi si familiile nostre, pentru viitor ? Suntem fiinte fragile care nu ne putem asigura singuri tot ce avem nevoie traiului zilnic – trebuie sa cooperam. Dar cum ? Cum ne protejam de fapt drepturile si obligatiile ? Care ne sunt prioritatile si valorile ? De ce aceste decalaje, pe cine avantajeaza ? In fata vietii si a mortii suntem egali oricum. Venim din contopirea a doua celule si disparem dupa un timp in care ne trasnformam in pulbere. Totul in natura la mii de specii este in echilibru la noi oamenii nu ….nici o alta specie nu a pus in pericol existenta intregii planete precum omul ….. oare ne vom trezi cu adevarat la a invata de la celelalte specii cum sa traim echilibrat si armonios impreuna sau ….istoria noi o scriem in fiecare zi ….
    Da poate ca este o pilda de toleranta….dar ….. oare …..care sunt real concluziile…cum este mai bine …..mai util…..mai practic…..deoarece umane sunt toate si se vor manifesta fiecare dupa cum doreste si intelege. Orice se poate justifica ca este spiritual daca este spus sau decis de un „maestru” – si el de altfel tot o fiinta umana cu aceleasi functii si nevoi zilnice biologice. Si daca se decide ca o norma de conduita comuna ceva, …. de ce cine o incalca este tolerat, cand altii poate au fost sanctionati ….sau este considerata ca o incalcare a normelor stablite care asigura tuturor o stabilitate ? Ce e rau si ce e bine ?

     
    1. Imi pare rau ca nu ati inteles nimic din talcul acestei povestiri.
      Daca o considerati ca o incurajare a hotiei si furtului, inseamna ca a fost scrisa pentru cei ce pot sa inteleaga mai mult.
      O zi minunata!

       
  2. Da nu-i usor de dat un raspuns fiecare alege ceea ce ii convine ce nu-i convine nu-i bun!Interesu poarta fesu!Nu mai este altruism a ramas doar egoismul nu mai este iubire a ramas doar narcisismul!E bine e rau judecati si voi faceti o comparatie cum se traia prima e cum se traeste acuma cind au ajuns sa ne conduca o sleatca de mafioti si de tigani!

     
    1. Imi pare rau, dar va contrazic. Lumea este mult mai buna. Nu elementele reprobabile dintr-o societatea reprezinta majoritatea si cu siguranta nu ei definesc valorile acesteia. Deschideti-va ochii si priviti cu atentie in jur. Vati gasi la fiecare pas mame iubitoare, parinti devotati, oameni altruisti si mici dovezi de buna crestere si de iubire. Sa nu mai intoarcem capul pe strada cand auzim pe cineva ca injura ci sa-l intoarcem atunci cand vedem pe cineva ca zambeste. E mai frumos.
      O zi minunata!

       
  3. Cred ca iesirea din situatia actuala se va face doar prin asumarea de catre fiecare dintre noi a responsabilitatii pentru propria viata. Atata timp cat asteptam si acceptam sa ni se spuna ce avem de facut si cum sa ne traim viata ne comportam imatur. As spune ca niste copii, dar nu pot fiindca termenul mai corect ar fi „sclavi”. Drepturile si indatoririle nu se acorda oamenilor liberi, ci sclavilor… Asadar comportamentul maestrului este cel corect, responsabil, matur. A accepta orice fel de manifestare a oricarui om, bun sau rau, este o acceptare a manifestarii Divinitatii, a Vietii prin acel om. Cine se crede mai presus si vrea sa conteste si sa combata aceasta manifestare sfanta, poate sa „arunce cu pierte”. A-i judeca pe ceilalti a devenit un principiu de viata nesanatos prin care ne intarim si consolidam un sine structurat la nivel mental. Ori acest sine nu este cine suntem noi defapt. Sinele real al fiecaruia dintre noi este intr-un spatiu mai profund al fiintei noastre, nemanifestat, etern, divin. Hai sa fim ceea ce suntem!

     
  4. Multe păreri, multe contradicţii. Divide et impera
    În esenţă pilda seamănă cu cea din (Luca 15, 11-32) .
    În extremis, dacă ar pleca şi maestrul, ucenicul ar deveni „VOLENS NÓLENS” cinstit, căci, nu ar mai avea de la cine să fure.
    Material, ar fi” totul” al său. Muieţi-s posmagii ?
    Spiritual nu comentez, îmi scîrţâie aripa de la bicicletă.
    Fiţi binecuvântaţi.

     
  5. Pilda aceasta minunata declanseaza reactia la ceea ce noi am asimilat si am hranit, daca am asimilat mai mult valorile morale, si le-am transformat in dogma, prin procesul judecatilor noastre nu am castigat cu nimic mai mult fata de acel om care manifesta un comportament incongruent cu semenii lui, insa daca am asimilat valorile spirituale (comapsiunea, iubirea, ingaduinta, intelegerea, empatia, etc.) atunci chiar am ajunge la sufletului celui care schiopata. Ma intreb cum faci ca schiopatatul unui om sa il transformi in mersul pe propriile picioare? Consider ca una din solutii e sa ne acceptam propriile prejudecati, pe care de multe ori le folosim in a-i judeca pe cei de langa noi, protejandu-ne, in fapt, de disconfortul adus de acest ropot de stigme…consider ca in spatele unui comportament, unei atitudini sta ceva care nu a primit hrana cuvenita pentru spiritul acelui om; poate ca acel copil era orfan si nu avea ce sa manance, poate ca fura lucruri care sa le daruiasca altuia, celui care nu are, vazand atata belsug la altii (pentru un copil orfan o prajitura e o bucurie enorma, o atentie/mangaiere e chair o binecuvantare). Ceea ce l-a diferentiat pe el de altii e faptul ca a „furat”, in timp ce altii au primit; oare cei care primesc nu fura ? Atunci ce putem sa asteptam de la un copilas care nu a primit, sa ia intr-un alt mod, pe care cei care se simt jigniti, suparati, il eticheteaza ca un furt.
    E de preferat sa ma intreb, cand cineva ma „fura”, cat din ceea ce am, as putea sa daruiesc si altora sau cati din jurul meu se afla in situatii nevoiase ? …
    Multumesc frumos Razvan pentru poveste, E Minunata !

     
    1. Multumesc. Intr-adevar este o pilda minunata.
      Eu spun ca nu ar trebui mereu sa strangem, sa strangem, AL MEU, AL MEU, NU DAU LA NIMENI. Cine pune mana pe ceea ce este AL MEU evident trebuie degraba impuscat. EU trebuie sa traiesc si sa AM. Evident sa ma inconjor de mii si mii de bunuri ALE MELE pe care le voi abandona aici. Nimic nu luam cu noi cand trecem dincolo (cu exceptia celor care se ingroapa cu televizoarele plasma langa ei – au fost cazuri).
      Oare pentru ce aceasta salbatica fuga pentru a avea mai mult si mai mult?
      Cand hotul pune mana pe ceva ce nu-i al lui el trebuie pedepsit, si este pedepsit de societate. Sociatatea, alaturi de divinitate sunt singurele care au dreptul sa judece, si ele judeca, dar cu masuri diferite si cu scopuri diferite. Societatea fiind acel animal care incearca sa se apere, sa traiasca, are nevoie de reguli clare. Cei care traiesc in societate trebuie sa renunte la unele drepturi pentru a fi acceptati. Nu pot lua ce vor si cand vor pentru ca incalca legile care ne permit sa traim impreuna.
      Din pacate, multi oameni confunda animalul pe care trebuie sa-l toleram zis si Societate cu propriul EGO. Ei cred ca sunt indreptatiti sa arunce cu pietre in cei care au incalcat legile, fara sa realizeze ca ei nu au niciun drept sa-i judece sau sa-i blameze, ei nu sunt nici Dumnezeu, nici Societatea.
      Divinitatea pe de alta parte judeca din punct de vedere bine-rau, e cu totul altceva. Ce fel de om este cel care arunca cu pietre in toti si judeca pe toata lumea? El este cel care pune etichete si acuza. Oare de ce oamenii fug de el? Oare de ce-l evita? Oare de ce viata lui este din ce in ce mai searbada si mai oropsita? Pentru acesti oameni totul este din ce in ce mai negru. Sunt de compatimit.
      Copilul din poveste facea parte dintr-o mini-societate in care regulile erau dictate de maestru. El il pregatea pentru viata in marea societate, cea in care trebuie sa traiasca alaturi de ceilalti oameni. Nu dorea sa-i dea drumul ca hot, ci ca om evoluat, constient de faptele lui. Maestrul il educa pe naravasul copil.
      O zi minunata!

       
  6. Domnule Georgi in orice timp istoric din orice spatiu iei ceva fara acordul celor ce au adus s-au au creat aceal loc, spatiu comun , se numeste furt si se pedepseste. Este valabil in orice colt al lumii fie ca este din coliba fie ca este din catredrala. A educa un om in valorile sociale ale comunitatii ceea ce implica si partea spirituala este ca ca efortul nostru comun sau mai putin comun de a face ceva este si de a il imparti. Daca cineva indiferent de motivatia persoanala incalca acest acord de principiu insemna ca trebuie sanctionat dupa gravitatea faptei. Daca acesta actiune este tolerata tot ce s-a creat se destrama prin puterea exemplului. Daca eu azi aduc in comun prin eforturi proprii sau colective un candelabru intr-o incapere si tu vi si il furi ca ai nevoie acasa…. o sa spun ca este o activitate spirituala si ca acesta este un mod firesc de respect reciproc. Deci mai bine astept ca cineva sa faca ceva ca eu sa beneficiez de el doar cu efortul asteptarii si cu iuteala de mana si nebagare de seama. Sub acest aspect inseamna ca majoritatea celor din penitenciare sunt de fapt sfinti ….si-au insusit bunurile altora prin furt … dar fiind o activitate justificata ca n-aveau. …. dar categoric sunt oameni buni…. au impartit ce au furat cu membrii propriei familii…. deci justificat…. si asa isi cresc si isi educa copiii sa faca in continuare ca fiind o activitate plina de satisfactii si adrenalina …. si mai ales foarte spirituala…..iertarea obtinand-o saptamanal la slujba de duminica…. si da Doamne… tot… asa ca n-or fi prosti sa puna mana la munca sistematic si cu raspundere…..deci cei de la care au luat sunt involuati spiritual si foarte bine ca au fost tahariti dupa munca pe care au depus-o. E si asta una dintre cele mai vechi meserii si de mare cautare si succes in continuare – numai in media si cinematografie ce subiecte pline de succes are. Deci ….personajul negativ este cel mai destept, cel mai smecher, cel mai de succes, cel mai fericit si bineinteles cel mai evoluat spiritual ….restul plictiseala si prostime aliniata si supusa. Oamenii nu au adunat averi din munca decat arareori, majoritatea din orice alte activitati….bineinteles in tovarasie sustinuta si acoperita sau santajabila.
    La romani mai este o zicatoare : Cand ai doi boi ce au de tras, tot in boul care trage mai bine dai cu biciul….pe cellalt il mangai si il convingi … si sigur treaba tot nu si-o va face…. deci il biciui mai departe pe cel ce cu adevarat te ajuta. Ca la noi, ca la altii. Pentru absolut orice pe lumea asta este justificare si iertare – doar de aceea avem religii si mai ales atatea religii si atatia sefi care se imbogatesc cosmic din darurile si credintele si nevoile de iertare ale enoriasilor care gresesc mai mult , mai mult , mai mult si se roaga si platesc… si asa traiesc fericiti si lasa acesta mostenire de comportament si atitudine urmasilor. Iar reliigile merg perfect cu politica sustinandu-se reciproc in manipulare de masa. Daca ai inteles odata ca ceea ce faci nu e bine….pentru altul, dar e bine pentru tine….. insemna ca …mai construim o biserica si mai desfiintam o scoala….la ce ne trebuie educatia cand avem doar iertarea si iubirea nelimitata atoatetoleranta. A fi constient si responsabil consider ca este adevarata spiritualitate in orice gand, in orice fapta zilnice.

     
  7. Imi pare rau sa va spun, insa distanta dintre granitele interioare si cele exterioare sunt cele care ne apropie sau ne indeparteaza de noi sau de cei din jurul nostru (om vs natura). Poate ca o preocupare a confirmarii si/sau intarii teroriilor cu iz dogmatic, fie ele personale sau nu, ne-ar ajuta mai mult sa ne apropiem de centrul nostru (asa cum bine spunea Mircea Eliade). Continuati sa fiti in terenul preconceptelor, al etichetelor, ele nu sunt decat niste mijloace, cand nu mai sunt mijloace, prin transformarea lor in instrumente ale judecatilor, ia nastere preocuparea de a judeca un/o fapt/actiune sau un om. Si ma intreb de ce judecam, daca nu am trait o asemenea experienta, oare daca am trai-o am mai judeca-o la acesti parametrii? Am mai fi asa de atasati de aceste mijloace lingvistice, cu care ne identificam, pe masura ce hranim intensitatea luptei de a le sustine „adevarul” lor? Si ma intreb cu ce masura ne judecam pe noi si cu ce masura ii judecam pe ceilalati si cum am fi daca nu am mai judeca actiuniile celorlalti punandu-le etichete si jogaland cu cele de tip „responsabilitate”, „bine vs rau” ?
    In orice fapt al omului ambele sfere se manifesta, totul depinde de persepectiva/paradigama din care privim lucrurile, apropo de pilda frumoasa din povestea „Ce vrei sa vezi”; daca vom vedea numai intunericul din om, atunci e de fapt propriul nostru intuneric si nu al celui care face un fapt in dezacord cu ceva…
    Eu ma pun in locul unui copilas orfan/nevoias, apropo de sistemul educational, detine acest sistem instrumentele prin care un copilas orfan, sa se dezvolte armonios ? Copilasul invata ce e in jurul lui, dovada face si povestea, schimbandu-si mediu copilasul a ales alt drum, tocmai pentru ca s-a conectat la el si si la mediul exterior, i s-a deschis o poarta spre sinele sau! E mare lucru sa ai o asa introspectie la o varsta frageda ! Cert e faptul ca orice fiinta detine lumina sa interioara, dar cum poate fi ea constinentizata si accesata ? Ca adult uitam de multe ori ca am fost copii, etapa in care nu-i judecam pe ceilalti si traiam momente frumoase, insa ca adulti judecam si uitam sa traim in armonie, uitam sa creem experiente frumoase!
    In fara unei relatii interior-exterior nu putem atinge echilibru, fapt care ne pozitioneaza pe o extrema sau alta si care ne duce la dogmatism si discursuri nu tocmai productive pentru noi insine si pentru cei de langa noi si din jurul nostru.

     
  8. si totusi sf Serafim de Sarov a spus ca hotii nu trebuiesc tolerati in biserica , scrie alb pe negru in una din cartile sale

     
  9. Domnule Grigorie cititi viata celor ce au devenit sfinti, cine au fost, ce au facut si cum au fost ulterior recunoscuti ca sfinti…veti avea mari surprize. Este adevarat ca sunt scrise negru pe alb sau pe galbui dupa cum era calitatea sau materialul manuscrisului. Si astfel veti intelege de ce puterea bisericii sta in capacitatea ei de a ierta orice daca si numai daca este in folosul bisericii oricum s-ar numi ea si al prelatilor.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top