skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

O iubire cât o viață

 

Când încercările vieții se abat asupra sufletelor noastre, unii aleg să fie triști, să se plângă, să rămână blocați în nenorocire. Alții aleg să se bucure de fiecare clipă, de fiecare moment și aleg să iubească din tot sufletul, fără pauze, fără tristețe și mai ales fără așteptări.

Am tradus și am pregătit acest clip pentru dumneavoastră în speranța că mesajul pe care-l conține să vă aducă un plus de sensibilitate și de înțelegere. Atunci când inima este mișcată atunci sufletul privește Adevărul cu ochii larg deschiși.

La ce te poți aștepta de la o persoană bolnavă care nici nu te mai recunoaște?

Veți vedea în clipul următor.

Comp_2

Clip realizat de: Thai Life Insurance și

Tradus de: graficadesign.ro pentru File de Lumina

Comentarii (7)
  1. Cutremurator de frumos si dureros…videoclip…!!! O boala…pe care nimeni nu si-ar dori-o vreodata.!!! Nu cred ca poate fi nimic mai dureros decat ….ca o persoana din familia ta,mama,tata,sot,sotie…sa nu te mai recunoasca..!!! Multumim.!!!!

     
  2. ….. Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. In primul rand multumesc din suflet pentru
    acest minunat filmulet …. Nici nu stiu cum sa incep …. Atata emotie … Impresionant pana la lacrimi …
    …. Ce inseamna Devotamentul intr o relatie ! … Ce inseamna Loialitatea intr o relatie ! … Doamne , cat
    de mult cantaresc aceste Valori ! …. ” … Voi avea grija de tine pentru tot restul zilelor tale … ” ….
    …. Cat de minunat suna ! …. O promisiune pentru o viata ! … Sa fii Loial pana la capat … indiferent
    de circumstante …. Avem de invatat din asta … Minunat exemplu ! …. Maretia caracterului uman se
    poate observa in astfel de circumstante … Nimic nu exprima mai bine caracterul unui om decat felul in
    care acesta va sti sa respecte o promisiune data …. Superba lectie de viata ! ….
    ….. Am vazut si revazut filmuletul inca odata si inca odata … si … probabil dupa ce voi termina
    comentariul il voi revedea din nou …. Avem nevoie de asta …. Avem nevoie de astfel de exemple ….
    …… Pentru ca ele pot fi surse de inspiratie pentru noi toti ….
    …. Va iubesc dragii mei luminosi … Si … Va doresc numai Bine ! ….

     
  3. Am trait toata copilaria o parte din adolescenta si din maturitate cu o familie frumoasa care s-au iubit , respectat, sustinut impreuna pana cand a venit timpul ca fiecare sa plece intr-o alta dimensiune. Asa credeam ca este normalul dar, realul este altul. Am avut rabdare, incredere, ca timpul le aseaza pe toate, dar tine exclusiv de „materialul clientului”. Si daca „binele” fiecare il vede altfel sau nu asa „demodat” ci modern unde toate dureaza doar pentru consum si imagine….. De ce oare doar exemple cu oameni in varsta se mai pot da si atat de putine cu oameni maturi ? Sau de ce atunci cand crezi ca in sfarsit ai gasit pe acel cineva langa care „iti canta sufletul” ….dispare. Toti suntem supusi timpului si modificarilor aduse de acesta. Tineretea este o stare permanenta a sufletului iar constiinta stie sa le echilibreze pe amandoua pentru a ne aduce armonia in viata. Viata se traieste frumos in fiecare zi presarata cu incercari, realizari si multe bucurii marunte care ne lumineaza ochii si sufletele. Pentru a traii ca ei inseamna un sistem personal de valori, caracter si educatie sau autoeducatie si mai ales un respect fata de tot ce inseamna viata si iubire la bine si greu. Poate fi un model familial sau o decizie proprie …..sunt multe incercari pentru a le face fata inabusindu-ti durerea, efortul, pentru a zambi si a le oferi cu drag cele necesare celor dragi, „raiul de acasa” …..Va doresc sa aveti sansa de a traii frumos in fiecare zi impreuna cu cei dragi.

     
  4. SARUT `MANA TATAL MEU ! SARUT `MANA MAMA MEA !

    Este deja o saptamana de cand asteptam in gara in Deva acceleratul care urma sa ma duca acasa,…acasa acolo unde sunt INCA maicuta mea si taicutul meu drag.Inima o simteam cum tremura in mine,era din cauza emotiei pe care incercam sa o tin sub control,trebuie sa recunosc ca destul de greu o faceam.Trecuse destul timp de cand nu`mi mai vazusem parintii..motivul?as putea sa spun multe,insa oricum nu ar atenua durerea care o simteam in mine..
    A fost o noapte lunga,plina de ganduri si framantari..imi puneam intrebarea ~ cum arata mama?..cum arata tata care era atat de bolnav..alzheimer`ul aceasta boala necrutatoare a pus stapanire pe el de patru ani.
    Omul care o viata intreaga a avut o minte sclipitoare,omul pe a carei gandire s`au bazat atat de multi,(in primul rand mama mea,)nu mai putea sa se bazeze pe ea,pe mintea lui.
    D`zeu ne face sa constientizam adevaratele valori.Ptr tatal meu a fost intotdeauna importanta mintea,tot ceea ce se baza pe logica..Cu tristete trebuie sa recunosc ca tocmai aici a fost lovit..
    Cu aceste ganduri m`am muncit pana ce trenul dupa 14ore a intrat in gara din Iasi..Pentru prima data nu ma astepta nimeni ..nu mai vedeam ochii mamei mele veseli cand ma distingea pe culuarul vagonului,..imi spun nu`i nimic mama este acasa,..
    Ajung in fata usii, sun si astept sa`mi deschida,..Doamne cat de mirifica este imbratisarea mamei,lacrimile ei de bucurie imi uda fata.Conteaza ca eu sunt mama,bunica?nu…imbratisarea mamei ma face sa ma simt tot copilul de alta data.
    Tata nu se trezise,ma uitam la el cum doarme,asa cum il vedeam nimic nu trada boala,avea o fata senina,era insa parca mai mic..
    Merg cu mama in bucatarie sa vorbim si vad ca ea nu ma asteptase pe mine,(desi mana dreapta nu i se vindecase in urma fracturii pe care o facuse)..framantase cozonacul,mancarea era gata,se sculase de la ora trei.
    * Am vrut mama sa gasesti tot ce`ti placea tie,m`a ajutat bunul D`zeu si le`am putut face,..atat cat mai pot,am 81 de ani Carmen mama,cine stie daca la anul o sa mai fiu..lacrimile incep sa`i curga pe obraz..
    Dintr`o data aud vocea tatei blanda,..de ce plangi mami?te`am suparat eu cu ceva?Mama se duce spre el ii mangaie fata cu atata iubire si`i raspunde..nu Mircea nu m`ai suparat tu,dar tu vezi cine este aici? o cunosti?
    Tata atunci ma vede,se uita lung ,credeam ca nu o sa ma recunoasca (cum nu o recunoscuse nici pe sora mea mai mica)il aud insa spunand..
    * Carmen,.Carmen tata ai venit?..mami a venit Carmen..!Lacrimile curg pe obrazul tatei,curg pe fata barbatului pe care nu`l vasusem plangand niciodata.Tata a fost pentru mine idealul barbatului pe care mi l`am dorit in viata si acum…! Compasiunea imi inunda sufletul la vederea lui,simteam dorinta de a`l proteja,de a`l apara de tot ceea ce`i facea rau.Ma duc langa el si`i prind fata in palmele mele si`l pup pe amandoi obrajii,ni se unesc lacrimile..
    ……………………………………………………………………………………………………………………………
    Ma uit la ai mei parinti,au 60 de ani de cand sunt impreuna,s`au iubit atat de mult iar acum cand intre ei s`a asezat aceasta boala urata tot iubirea ii tine..cu cata iubire se duce si`l aduce la masa,il spala,ii face baie precum unui copil..
    ‘ mami sa nu ma lasi singur,il aud pe tata spunand..eu nu pot sa stau fara tine…
    ‘ Mircea si daca eu mor ce ai sa faci?
    ‘ Voi veni si eu cu tine ..si`n privirea lui se distinge atat de multa tristete..
    ……………………………………………………………………………………………………………………………
    Da, ei sunt parintii mei,ei sunt radacinile mele pe care le mai am aici pe pamant;

     
  5. Un filmuleț cutremurător! Este foarte trist să trăiești alături de cineva lângă care ai trăit o bună perioadă de timp și să nu te mai recunoască!

     
  6. Filmuleţul ne arată şi alte valenţe.
    Priviţi chipul lui. E plin de dragoste. De dragoste curată.
    Nu vezi durere sau cutremurare interioară.
    Nu vezi tristeţe.
    De ce? Sunt multe de spus şi poate mai greu de pătruns.
    El nu trăieşte în trecut, el o iubeste ACUM! Nu este prizonierul imaginilor trecute, nu se amăgeşte cu iluzia retrăirii clipelor trecute. Nu trăieşte doar pentru el.
    El, este liber să tăiască acceptând prezentul aşa cum este el. Cineva cândva spunea de alegeri. Şi eu i-am spus că nu întotdeauna alegem. Nu detaliez.
    Şi uitarea are avantajele sale: uiţi dacă cineva te-a rănit şi nu ştii încă să(l) ierţi. Uiţi de lanţurile acestei lumi „moderne” pe care singuri ni le-am pus. Uiţi de încorsetările psiho-emoţionale de care eşti încredinţat că te ţin prizonier în aceastî lume. Uiţi cum se foloseşte telefonul şi trebuie să vorbeşti cât mai de aproape…dacă vrei. Nu mai eşti stresat. Cel de lângă tine este mereu altul, nu va avea preconcepţii în a te „scana” şi va avea notatea perpetuă a descoperirii partenerului şi de ce nu a propriei (re) descoperiri.
    Tristeţea îi cuprinde pe cei care le este teamă de a nu fi şi ei uitaţi. Uitarea este uitare.
    Eu spun că uitarea este un dar. Uneori există sub forma ietării. E ca şi cum nu ar fi fost. O singură dată popate fii sub forma binecuvântării. Eşti pur şi simplu tu, acel tu primordial.
    EŞTI !
    O formă de tristeţe (temporară) este atunci cînd eşti „uitat” de cineva care nu are acea formă de afectare a memoriei. Dacă este şi membru al familiei, poate fi pentru unii dureros. Dar aici vorbim de aşteptări neîmplinite, deziluzii, etc. Nu detaliez, aşa că, dacă (poţi să) uiţi de aceasta, nu te mai doare, nu mai are ce !
    Cel uitat nu va mai ştii niciodată, iar cel ce „uită”, va fii şi el la rândul său uitat. Cam acelaşi fenomen ce are loc asupra apei la „zero” absolut.
    Mai greu este cu cei „uitaţi” ce nu uită. Aceştia devin înţelepţi. Uneori maeştrii.
    Acum mai bine de trei decenii, am cunoscut un prieten: Carl Lehmann. Eu aveam atunci 23 de ani, dânsul 93. Avea o memorie extraordinară. Îi ascultam fermecat povestirile despre gulagurile sovietice, despre asceniunile solitare din munţii Bucegi, Piatra Craiului, Orăştiei, despre elevii săi: N. Baticu, E. Cristea, A. Stavros . Când aducea vorba despre oameni îi simţeam un tremur în glas. Soţia îi murise de zeci de ani, copilul…. Cel mai tulburat era când vorbea de prieteni, de acei oameni care i-au stat aproape pentru că aşa au ales ei. Era pasionat de fotografie. La el am văzut pentru prima dată un dirijabil deasupra Bisericii Negre din Braşov, dar şi pe el la vârsta de 50 de ani, în 1944 la punctul de frontieră de la Cabana Piatra Mare flancat de doi tineri ostaşi recruţi. Cu un un rîs trist mi-a arătat spre cei doi spunând: he, he, unul a muril, celălalt este paralizat.
    Rând pe rînd au plecat toţi vechii prieteni. O mare parte din el, era singură.
    Când vorbea de Dumnezeu, chipul îi înflorea.
    Întotdeauna îl regăsea într-o infinitate de forme şi trăiri
    Acum ştiu de ce şi îl înţeleg. Dumnezeu, asemenea acelui bărbat din clip, cu suflet minunat , nu şi-a uitat jurământul, noi suntem cei „bolnavi” !.
    Cît timp ÎL acceptăm, cu zîmbetul pe buze ne va ajuta să ne încălţăm, să mergem. Noi am uitat de EL. Este drept, au trecut mai bine de 6500 de ani.
    Poate citind acestea, aţi ajuns în sanctuar.
    Dacă nu, şi îmi permiteţi, vă voi însoţi în plimbări. Promit să nu obosesc.

    Fiţi binecuvântaţi.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top