skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Vulnerabilitatea – cea mai mare putere a noastră

 

Brene Brown studiază legăturile umane – abilitatea de a empatiza, a aparține, a iubi. În cadrul unei prezentari incisive și amuzante ea ne împărtășește detaliile cercetării ce a determinat-o să pornească într-o aventură personală de cunoaștere a sinelui și înțelegere a umanității. Un discurs ce trebuie urmărit cu mare atenție.

Voi incepe cu urmatoarele: cu cativa ani in urma m-a sunat un organizator de evenimente deoarece urma sa sustin un discurs. A sunat si a spus „Ma chinui cu ce sa scriu despre tine pe fluturasul publicitar.” Ma gandeam: „Cu ce te chinui?” Si a raspuns: „Te-am vazut vorbind si cred ca te voi numi cercetator, dar imi e teama ca daca o fac, nimeni nu va veni pentru ca vor crede ca esti plictisitoare si irelevanta.” Bine. „Dar ceea ce mi-a placut la discursul tau este ca esti o povestitoare. Asa ca asta voi face, te voi numi povestitoare.” Si evident ca partea academica, nesigura din mine a reactionat: „Cum ma vei numi?” „Te voi numi povestitoare” Iar eu: „De ce nu spiridusul magic?”
„Lasa-ma sa ma gandesc o secunda” Am incercat sa fac apel la curajul ascuns in mine si m-am gandit: sunt o povestitoare, sunt un cercetator calitativ. Adun povesti, asta fac. Si poate ca povestile sunt de fapt informatii cu suflet si poate sunt de fapt doar o povestitoare. Asa ca i-am spus: „Stii ceva? De ce nu spui ca sunt un cercetator-povestitor” A inceput sa rada „Haha, nu exista asa ceva”
Asa ca sunt un cercetator-povestitor si astazi va voi vorbi – pentru ca discutam despre extinderea perceptiei – asa ca vreau sa va spun niste povesti despre o parte a cercetarii mele care mi-a transformat esential constiinta si pur si simplu a schimbat modul in care traiesc, iubesc, muncesc si sunt parinte.

Aici incepe povestea mea. Pe vremea cand eram o tanara cercetatoare, student doctorand, in primul an am avut un profesor de cercetare care ne-a spus: „Uite cum stau lucrurile: daca nu poate fi masurat, nu exista.” Si m-am gandit ca vrea sa ma amageasca. „Serios?” am intrebat si el a raspuns: „Absolut”. Trebuie sa intelegeti ca am o diploma in sociologie, un master in sociologie si imi luam doctoratul in sociologie, asa ca intreaga mea cariera academica era inconjurata de oameni care credeau ca viata e complicata deci iubeste-o. Iar eu sunt mai mult genul: viata e complicata, fa curat, organizeaz-o si pune-o intr-o cutie. Asa ca sa ma gandesc ca mi-am gasit drumul, o cariera care ma poarta – pe bune, una dintre marile zicale ale sociologiei este sa te bazezi pe discomfortul muncii. Iar eu sunt in filmul: pocneste discomfortul in moalele capului da-l la o parte si ia doar note maxime. Aceasta era mantra mea. Asa ca eram foarte incantata Ma gandeam: stii ceva, asta e cariera potrivita pentru mine, pentru ca sunt interesata in cateva subiecte incurcate, dar vreau sa fiu in stare sa le simplific. Vreau sa le inteleg. Vreau sa disec aceste lucruri despre care stiu ca sunt importante si sa le pun tuturor la dispozitie reteta.

Asa ca am inceput cu relatiile, deoarece, dupa ce esti asistent social timp de 10 ani, realizezi ca relatiile sunt motivul pentru care te afli acolo. Ele dau un scop si un sens vietilor noastre. Despre asta e vorba. Nu conteaza daca vorbesti cu oameni care lucreaza in domeniul echitatii sociale, al sanatatii mentale, trateaza abuzul sau neglijarea, ceea ce stim este ca relatiile, capacitatea de a relationa este – legatura e la nivel neurobiologic – este motivul pentru care ne aflam aici. Asa ca m-am gandit: stii ce, o sa incep cu relatiile. Stiti cu totii cum e cand sunteti evaluati de sef si iti spune 37 de lucruri pe care le faci absolut minunat si unul singur – o singura oportunitate de imbunatatire.
Si nu te mai poti gandi decat la acea oportunitate de imbunatatire, evident. Ei bine se pare ca de asta munca mea a mers asa de bine, pentru ca, atunci cand intrebi oamenii despre dragoste, iti povestesc despre suferinta. Cand ii intrebi despre apartenenta, iti povestesc cele mai dureroase experiente despre cum e sa fii exclus. Iar cand ii intrebi pe oameni despre relatii povestile pe care mi le-au spus erau despre ruperea lor.

Asa ca foarte repede, cam dupa 6 saptamani de cercetare, m-am ciocnit de aceasta situatie unica care clarifica relatiile intr-un fel pe care nu il intelegeam si pe care nu l-am mai intalnit. Asa ca m-am retras din cercetare realizand ca am nevoie sa inteleg ce reprezinta. S-a dovedit a fi rusinea. Rusinea este usor de inteles ca si teama de abandon. Este ceva ce tine de mine pe care daca ceilalti l-ar vedea sau stii, atunci nu voi mai fi demna de relationare. Ce va pot eu spune: este universal valabil, toti simtit la fel. Singurii oameni care nu experimenteaza rusinea nu au capacitate de empatie sau de a stabili legaturi. Nimeni nu vrea sa vorbeasca despre ea si totusi cu cat vorbesti mai putin, cu atat este mai prezenta. Ce sta la baza acestei rusini, a ideii „Nu sunt suficient de bun” si cunoastem cu totii sentimentul: „Nu sunt suficient de alb. Nu sunt suficient de slab, suficient de bogat, de frumos, de destept, suficient promovat.” Ce sta la baza este o vulnerabilitate chinuitoare, ideea ca pentru ca relatia sa se intample, trebuie sa permitem sa fim vazuti, sa fim vazuti cu adevarat.

Stiti care e parerea mea despre vulnerabilitate. O urasc. Asa ca m-am gandit ca asta e sansa mea sa o resping cu instrumentul meu de masura. O sa aprofundez subiectul, sa imi dau seama cum functioneaza, o sa petrec un an si o sa sparg rusinea in bucati, o sa inteleg cum functioneaza vulnerabilitatea si o sa i-o iau inainte. Asa ca eram pregatita si foarte entuziasmata. Dupa cum stiti nu totul se va termina cu bine.
Asta stiti. As putea sa va spun o gramada despre rusine, dar ar trebui sa ocup timpul alocat tuturor vorbitorilor. dar pot sa va spun la ce se reduce – si s-ar putea sa fie unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat intr-un deceniu de cercetare. Anul alocat s-a transformat in sase ani, mii de povesti, sute de interviuri lungi si focus grupuri. La un moment dat oamenii imi trimiteau pagini din jurnale, imi trimiteau povestile lor, mii de bucati de informatie in sase ani. Am reusit sa ii dau de cap.

Am inteles ce este rusinea si cum functioneaza. Am scris o carte, am publicat o teorie, dar ceva nu era in regula – si anume ca daca as lua la gramada oamenii intervievati si i-as imparti in cei care au cu adevarat sentimentul propriei valori – pentru ca la asta se reduce, sentimentul propriei valori – acestia simt puternic iubirea si apartententa – si oamenii care se lupta sa il obtina. oameni care se intreaba mereu daca sunt suficient de buni, exista o singura variabila care ii separa pe cei care simt puternic iubirea si apartenenta de cei care trebuie sa se lupte pentru ele. Diferenta este ca oamenii care simt puternic iubirea si apartenenta cred ca sunt demni sa le primeasca. Asta e tot. Cred ca sunt demni de asa ceva. Pentru mine partea grea a ceea ce ne impiedica sa fim conectati este teama ca nu suntem demni sa avem relatii era ceva ce, atat personal cat si profesional. am simtit ca trebuie sa inteleg mai bine. Asa ca ce am facut a fost sa iau acele interviuri unde am vazut auto-apreciere, unde oamenii traiau sentimentul, si doar pe ele le-am analizat.

Ce au acesti oameni in comun? Eu am o usoara dependenta de birotica, dar asta e o alta discutie. Asa ca aveam un dosar si un pix Sharpie si ma gandeam cum sa denumesc cercetarea asta? Si primul cuvant care mi-a venit in minte a fost implinit. Acestia sunt oameni completi, ce se hranesc cu acest sentiment profund al propriei valori. Asa ca l-am scris la inceputul dosarului si am inceput sa analizez datele. Intr-o prima faza am facut totul in 4 zile de analiza intensiva a datelor, timp in care am extras interviurile, am extras povestile si faptele. Care este tema? Care este tiparul? Sotul meu a plecat din oras cu copii pentru ca mereu intru intr-o stare de frenezie gen Jackson Pollock, in care scriu in continuu si in modul de cercetator. Si iata ce am aflat: Ce au in comun este curajul. Vreau sa fac un pic diferenta dintre curaj si vitejie. Curajul, in definitia sa originiala, atunci cand a patruns in limba engleza, provine din cuvantul latin cor, ce inseamna inima, iar in definitia initiala definea oamenii care actioneaza din toata inima. Asa ca acesti oameni aveau, pur si simplu, curajul de a fi imperfecti. Aveau capacitatea de a fi intelegatori in primul rand cu ei si apoi cu ceilalti deoarece, asa cum s-a dovedit, nu putem simti compasiune pentru alti oameni, daca nu putem sa ne tratam pe noi cu blandete. Si in ultimul relatiile lor si aici e partea dificiala, erau rezultatul autenticitatii. Erau dispusi sa renunte la cine credeau ca ar trebui sa fie pentru a fi cine erau cu adevarat, lucru obligatoriu pentru a relationa.

Un alt lucru pe care il aveau in comun este urmatorul: Acceptau complet vulnerabilitatea. Credeau ca ceea ce ii face vulnerabili ii face frumosi. Nu vorbeau despre vulnerabilitate ca fiind comoda, dar nici nu se refereau la ea ca fiind chinuitoare, asa cum am auzit inainte in interviurile despre rusine. Vorbeau despre vulnerabilitate ca fiind necesara, despre disponibilitatea de a spune „te iubesc” primul, despre disponibilitatea de a face ceva atunci cand nu exista garantii, despre capacitatea de a respira in timp ce astepti telefonul doctorului dupa ce ti-ai facut mamografia. Sunt dispusi sa investeasca intr-o relatie care putea sa mearga sau nu. Credeau ca este esential sa o faca.

Eu personal am considerat-o tradare. Nu puteam sa cred ca am jurat credinta cercetarii – iar definitia cercetarii este sa controleze si sa prezica, sa studieze fenomene, in cautarea motivelor explicite, sa controleze si sa prezica, iar acum misiunea mea de a controla si prezice, a ajuns la concluzia ca viata se traieste cu vulnerabilitate, incetand sa controlam si sa prezicem. Asta a dus la o zdruncinare – care de fapt arata mai mult asa. Si chiar asa a fost. Eu o numesc zdruncinare, terapeutul meu revelatie spirituala. Revelatie spirituala suna mai bine decat criza, dar va asigur ca asta a fost. A trebuit sa pun toate informatiile deoparte si sa imi caut un terapeut. Sa va spun ceva: stii cine esti atunci cand iti suni prietenii sa le spui: „Cred ca am nevoie sa vorbesc cu cineva. Aveti vreo recomandare?” Vreo 5 prieteni mi-au zis: „Ohooo. Nu as vrea sa fiu terapeutul tau.” „Ce vrei sa zici?” Iar ei: „Zic si eu, stii tu sa nu iei rigla cu tine” Am spus: „Ok”

si am gasit un terapeut. La prima intalnire cu ea, cu Diana, am adus lista cu felul in care oamenii impliniti traiesc si m-am asezat. M-a intrebat: „Cum esti?” I-am raspuns: „Sunt minunat. Sunt bine.” „Ce se intampla?” Iata un terapeut care merge la terapeut, pentru ca trebuie sa o facem, fiindca diplomele lor sunt bune.
I-am spus „Uite ce e: ma chinui” „In legatura cu ce?” „Ei bine, am probleme cu vulnerabilitatea. si stiu ca vulnerabilitatea este la baza rusinii si fricii si a luptei noastre pentru merit, dar se pare ca este cea care da nastere bucuriei, creativitatii, apartenentei, iubirii si cred ca am o problema si am nevoie de ajutor.” Si am continuat: „Dar uite cum stau lucrurile: fara discutii despre familie si prostii despre copilarie.”
„Am nevoie doar de cateva strategii.”
Multumesc. Reactia ei.
„E rau, nu-i asa?” „Nu e nici bine, nici rau.”
„Este pur si simplu ceea ce este” „O Doamne, o sa fie nasol”

Si a fost si n-a fost. A durat aproape un an. Stiti ca sunt oameni care in momentul in care realizeaza ca vulnerabilitatea si tandretea sunt importante, abandoneaza restul si le imbratiseaza. Punctul A: eu nu sunt genul si punctul B: nici macar nu cunosc astfel de oameni.
Pentru mine a fost un an de lupte de strada. Lupta corp la corp. Vulnerabilitatea ataca, atacam si eu. Am pierdut lupta, dar probabil mi-am recastigat viata.

M-am intors la cercetare si am petrecut urmatorii cativa ani incercand cu adevarat sa inteleg ce fac oamenii impliniti, ce alegeri fac, cum trateaza vulnerabilitatea. De ce noi ceilalti ne chinuim atat de mult cu ea? Eu sunt singura care ma lupt cu vulnerabilitatea? Nu. Iata ce am invatat. Anesteziem vulnerabilitatea atunci cand asteptam telefonul acela. Am postat pe Twitter si pe Facebook ceva cam asa: „Cum ai defini vulnerabilitatea? Ce te face sa te simti vulnerabil?” Intr-o ora si jumatate aveam 150 de raspunsuri. Motivul e ca vroiam sa stiu ce pareri exista. Sa ii cer sotului sa ma ajute pentru ca sunt bolnava si suntem proaspat casatoriti; sa initiez un act sexual cu sotul meu; sa initiez actul sexual cu sotia mea; sa fiu respins; sa invit pe cineva in oras; sa astept telefonul doctorului; sa fiu concediat; sa ii concediez pe altii – aceasta e lumea in care traim. Traim intr-o lume vulnerabila si unul dintre modurile in care facem fata este sa anesteziem vulnerabilitatea.

Cred ca sunt dovezi – si acesta nu este singurul motiv pentru care aceste dovezi exista, dar printre cauzele foarte importante, pentru care suntem cea mai indatorata, obeza, dependenta si sub tratament adunatura de adulti din istoria Statelor Unite. Problema este – si asta am aflat facand cercetarea – ca nu poti sa anesteziezi selectiv emotiile. Nu poti sa spui: iata emotiile rele. Vulnerabilitatea, durerea, rusinea, iata teama si dezamagirea, nu mai vreau sa le simt. O sa beau niste beri si o sa mananc niste briose cu banane si nuci.
Nu mai vreau sa le simt. Stiu ca este un ras vinovat. Meseria mea e sa imi bag nasul in vietile voastre. Doamne.
Nu poti sa anesteziezi acele sentimente greu de dus fara sa anesteziezi restul, emotiile cu totul. Nu poti sa le reduci la tacere selectiv, iar cand le anesteziezi pe ele, anesteziezi bucuria, recunostinta, fericirea. Apoi suntem nefericiti si ne cautam telul si sensul si ne simtim vulnerabili, asa ca ingurgitam cateva beri si o briosa cu banane. Si totul se transforma intr-un cerc vicios periculos.

Unul dintre lucrurile asupra carora cred ca trebuie sa meditam este de ce si cum devenim anesteziati. Nu trebuie sa fie neaparat vorba despre dependenta. Un alt lucru pe care il facem este sa transformam in sigur orice este nesigur. Religia a trecut de la credinta si mister la absolut. Eu am dreptate, tu nu. Sa taci din gura. Asta e. Totul sa fie sigur. Cu cat ne temem mai mult, cu atat devenim mai vulnerabili si ne temem si mai mult. Asa arata scena politica in ziua de azi. Nu mai exista discurs. Nu mai exista conversatie. Doar vina. Stiti cum e descrisa vina in cercetare? Ca un mod de a scapa de durere si discomfort. Ne perfectionam. Daca exista cineva care vrea ca viata sa fie asa, aceea sunt eu, insa nu functioneaza, pentru ca ceea ce facem este sa luam grasimea de pe fund si o punem in obraji.
Sper ca intr-o suta de ani oamenii vor privi in urma si vor exclama: „Oau”

Si cel mai periculos e ca ne perfectionam copii. Iata cum ii vedem pe copii. Cand vin pe lume sunt deja pregatiti de lupta. Asa ca atunci cand tii acel bebelus perfect in brate, treaba noastra nu e sa spunem: „Priveste-o, e perfecta. Tot ce am de facut e sa ii mentim perfectiunea – asigura-te ca intra in echipa de tenis pana in clasa a cincea si e admisa la Yale pana intr-a saptea.” Nu asta avem de facut. Responsabilitatea noastra e sa privim si sa spunem: „Stii ceva? Esti imperfecta si esti pregatita pentru lupta, dar meriti iubire si apartenenta.” Asta e treaba noastra. Aratati-mi o generatie de copii crescuti asa si punem capat problemelor pe care eu cred ca le avem astazi. Pretindem ca ceea ce facem nu ii afecteaza pe ceilalti. Asa actionam in viata personala. Tot la fel si la nivel de corporatie – indiferent ca e vorba despre sprijin financiar, accident petrolier o revocare – ne prefacem ca actiunile noastre nu au un impact enorm asupra altor oameni. Le-as spune companiilor ca asta nu e prima dintre incercari. Tot ce va cerem este sa fiti autentici si realisti si sa spuneti „Ne pare rau. Vom repara lucrurile.”

Exista si un alt fel de a face lucrurile si acesta e mesajul cu care inchei. Iata ce am invatat: sa ne lasam vazuti, vazuti in profunzime, in toata vulnerabilitatea noastra; sa iubim cu toata inima, chiar daca nu exista garantii – ceea ce este foarte greu si din pozitia de parinte e chiar ingrozitor de greu – sa exersam recunostinta si bucuria in acele momente de groaza cand ne intrebam: „Pot sa iubesc atat de mult? Pot sa cred cu atata pasiune? Pot sa fiu neinfricat?” sa fim capabili sa ne oprim si, in loc sa previzionam catastrofe, sa spunem: „Sunt atat de recunoscatoare pentru ca sa fiu atat de vulnerabila inseamna ca traiesc.” Si in ultimul rand ceva ce cred ca este poate cel mai important: sa credem ca suntem suficienti. Atunci cand actionam din pozitia in care credem ca suntem suficienti, incetam sa tipam si incepem sa ascultam, suntem mai buni si mai blanzi cu oamenii din jurul nostru, suntem mai buni si mai blanzi cu noi.

Comentarii (34)
  1. Vulnerabilitatea trebuie privita ca un raspuns adaptativ neadecvat si uneori insuficient al persoanei la solicitarile psihice sau fizice obisnuite, altfel spus la factorii de mediu care actioneaza asupra fiecarui individ pe intregul parcurs autogenetic.Unii autori spun ca prin vulnerabilitate psihica nu se intelege neaparat o stare innascuta, ci innascuta este doar o trasatura care favorizeaza posibilitatea ca autogenia care ofera uneori stresori sa-l vulnerabilizeze pe subiect.
    Modelul vulnerabilitate/stres avanseazã urmãtoarele ipoteze:
    a) Terenul joacã un rol important în aparitia stãrilor maladive; persoanele cu un teren vulnerabil pentru diferite suferinte somatice si psihice în general sau pentru unele anume, ajung ca în anumite împrejurãri sã realizeze mult mai repede si usor decât altele, în aceleasi circumstante sau în circumstante specifice, o stare de reactivitate maladivã si apoi de boalã.
    Vulnerabilitatea unei persoane pentru tulburãri psihice se constituie de-a lungul biografiei, prin cumularea si conjunctia unor factori somatici, genetici, bio-psiho-sociali si cultural-spirituali. La persoanele vulnerabile pot fi identificate o serie de „markeri“ bio-psihologici ce pot fi prezenti si înaintea primului episod maladiv precum si dupã remisiune fiind prezenti uneori la rudele sale. Vulnerabilitatea oscileazã de-a lungul timpului, datoritã unor conditionãri extrinseci -cumulare de stresori si epuizare, reducerea retelei de suport social- si intrinseci, -oscilatia bio-psiho-ritmurilor; crize ale ciclurilor vietii-, astfel încât, existã perioade cu vulnerabilitate crescutã sau scãzutã.
    b) O persoanã vulnerabilã ajunge la o stare de tulburare patologicã somaticã si/sau psihicã, în urma interventiei unor factori circumstantiali-situationali; acestia pot fi determinanti, favorizanti, sau doar declansatori. Factorii situationali conjuncturali joacã un rol important si în întretinerea stãrii maladive, a defectului si handicapului, precum si în reaparitia unor noi episoade.
    Existã un raport invers proportional între vulnerabilitate si factorii stresori. Cu cât vulnerabilitatea este mai mare cu atât acestia pot fi mai putin intensi, si invers. Dar existã si o dinamicã temporalã, intentionalã si de interrelatie între cele douã clase de factori. De exemplu, situatiile nefavorabile pot fi induse de însusi subiect, prin proiectele si initiativele sale. În urma fiecãrui episod psihopatologic-maladiv individul rãmâne mai sensibil-vulnerabil la factori tot mai minori.
    În mod special ea atrage atentia asupra cazurilor cu „risc crescut“ pentru tulburãri psihice, fapt important în perspectiva psihiatriei comunitare ce-si formuleazã drept unul din obiective supervizarea acestui grup populational. Se acordã astfel importantã persoanelor particulare sau dizarmonice. Este readusã în discutie viziunea holistã si gradualã asupra tulburãrilor psihice care era prezentã în medicina psihiatrico-galenicã în cadrul cãreia aspectul tipologico- temperamental (sanguinic, coleric, melancolic, flegmatic) era înteles ca o verigã între normalitate si patologie. Conceptia bio-tipologicã privitoare la personalitãtile anormale pe care a dezvoltat-o Kretschmer în secolul nostru este într-un fel reactualizatã.
    Pe lângã trãsãturile specifice fiecãrui tip de personalitate particular-patologicã care o caracterizeazã prin stilul specific de relationare interpersonal-socialã prin comportament si expresivitate în general, în cele mai multe cazuri se pot identifica si un ansamblu de caracteristici ce indicã tocmai vulnerabilitatea subiectului înteleasã ca nedezvoltare armonioasã (Lãzãrescu, 1994).,,
    Razvan , iti multumesc din suflet pentru acest minunat ,, discurs ,,…care spre norocul meu , am reusit sa-l citesc inainte sa -mi inchid calculatorul… Cine a mai putut sa adoarma … :) M-a fascinat subiectul … Rezultatul … O Stare de Constiinta Extinsa …
    ,, O stare de conştiinţă extinsă este o expansiune a conştienţei de pe stratul mental sau oricare strat cu care ne identificăm, şi experimentarea directă a unor niveluri mai subtile. Umanitatea a folosit multe tehnici – tehnologii ale sacrului cum le numea Mircea Eliade – pentru a accesa stări de conştiinţă extinsă. Noi folosim în principal respiraţia pentru expansionarea conştienţei. Nivelurile ultime ale unor asemenea expansiuni sunt identificare experienţială cu tot ceea ce există. A trăi asemenea stări modifică complet sistemul nostru de referinţă şi de înţelegere a ceea ce suntem. Încetul cu încetul, integrând experienţele de conştiinţă extinsă în viaţa noastră de fiecare zi, percepţia noastră asupra fiinţei noastre şi a universului se modifică. Aceasta este creşterea spirituală. Este extinderea înţelegerii sinelui. ,,…..
    Cand vom realiza ca nu am fost decat niste roboti manipulati de elita malefica a Planetei , ca avem puteri la care Mintea noastra nici nu poate concepe ….Ca suntem stapanii propriei vieti , in sensul …numai de noi depinde cat si cum vom trai … Viata noastra s-ar schimba la modul cel mai frumos cu putinta … Cand o relatie ar insemna mai mult decat un act sexual …cand ..cand…vom uita de tot ce s-a invatat la scoala ,cand vom citi toti inteleptii Lumii ,doar atat pentru a reusi sa ne descoperim Cine Suntem Noi cu adevarat , nu pentru a ne trai viata dupa cum au trait-o ei …Noi am evoluat si evoluam in continuare ….Cand am realiza ca existenta noastra a fost o Iluzie de mii de ani …..Vor veni timpurile cand nu ne va mai interesa de cum aratam ci cum ,,vedem lucrurile ,, …Ar trebui sa scriu toata noaptea …Toate aceste lucruri din Viitor , mi-au ,, defilat ,, pur si simplu prin fata Ochiului Mintii …Universul este Materie Inteligenta , Noi suntem Universul ..Corpul nostru in totalitate este materie …deci inteligenta noastra nu este numai in creer ..ci in toate celulele ,atomii….Acest subiect , il voi analiza pe toate fetele pentru ca stiu ca multe alte lucruri mi se vor ,,arata ,, si ma va ajuta … Sa aflu si mai multe lucruri despre mine ….Sunt un vulcan care fierbe continuu..si …din cand in cand mai ,, explodez ,,..atunci cand mi se atinge …coarda sensibila …Atunci sunt cea mai Fericita …Imi place sa fiu ,,atinsa ,, cu provocari , inteligente … :) Nu-mi cer scuze pentru starea mea de veselie ci …Incercati si voi sa fiti la fel ca mine …Bine dispusi ..si ..pusi pe glume …Sigur o sa va placa ! :)
    …Niciodata nu am fost Vulnerabila …Paharele , Mintii si Sufletului meu sunt goale .. Nu le-am lasat sa se umple ..Am scos Totul in exterior .Am iubit ,iubesc , voi iubi ….Am urlat , am plans , am ras …atunci cand ,, mi-a venit ,,…. Nu stiu ce este aia ,Frica si Rusine .. Pentru ce ? Toti avem aceste emotii ,sentimente …dar nu toti au Curajul sa le si arate …
    Sa visati frumos in continuare ! :)
    Tare sunt curioasa de reactia voastra ! :)
    Si …cate as mai avea de spus ! :) Sughit …Oare cine ma pomeneste la ora asta ! :) Ce frumoasa este viata , cand te scoli de dimineata ! :)

     
  2. Dupa discursul d-nei Brown simteam o usoara durere de cap. Dar dupa comentariul ,,copy-paste ” al d-nei Rosa am cazut jos de ras….
    D-na Rosa sunteti sigura ca ati inteles ce spune aceasta fraza…?? ,, Unii autori spun ca prin vulnerabilitate psihica nu se intelege neaparat o stare innascuta, ci innascuta este doar o trasatura care favorizeaza posibilitatea ca autogenia care ofera uneori stresori sa-l vulnerabilizeze pe subiect.”……….
    Iar la urma o dati pe dezvaluiri …,,Nu stiu ce este aia ,Frica si Rusine .. Pentru ce ? Toti avem aceste emotii ,sentimente …dar nu toti au Curajul sa le si arate …”
    ,,Singurii oameni care nu experimenteaza rusinea nu au capacitate de empatie sau de a stabili legaturi. ”-Iata ce spune madam Brown …depre un anumit tip de oameni.
    Departe de mine da a va supara….sunt doar obiectiv in a-mi da cu parerea. La acest subiect suntem toti pe ,,nisipuri miscatoare ”…
    Vulnerabilitaea umana se manifesta in prezenta multor alti factori care tin tot de starea de a fi a omului…Poti un tip foarte stabil si puternic ,dar devi automat vulnerabil cand vine vorba de familie – in general si de anumite persoane in special . A trai cu o stare permanenta de stress si vulnerabilitate tine de un dereglaj psihic , atunci da sigur ai nevoie de un terapeut…
    Fii tu insuti , nu afisa o poza , care poate fi ,,mototolita ” la un moment dat , traieste aici si acum . Oamenii a-si inchipuie ca au avansat , ca evolutie , gresit , suntem exact in acelasi punct al necunoasteri ca la inceputuri …cand totul a fost redus la o singura fraza :
    ,,Poti si vei fi exact ceea ce vrei TU sa fii.”

     
    1. Da , Vali ai perfecta dreptate …Toti oamenii sunt vulnerabili , adica si eu… dar atat timp cat depasesc f usor aceasta stare chiar daca este vorba si despre familie , inseamna ca in situatii ,,limita ,, pot sa le depasesc mult mai usor … luand in clipa urmatoare , decizia cea mai buna … pentru binele meu si a celor de langa mine … In legatura cu emotiile si sentimentele … Sunt putine persoane care le pot trai cu atata intensitate ca mine … Frica , Rusine …am si eu ca toata lumea …dar …pentru a reusi sa fiu exact ceea ce sunt , o fiinta puternica , care stiu ce vreau de la viata , care nu m-am lasat niciodata manipulata indiferent de consecinte ,poate uneori nu am avut mereu dreptate ….le-am scos la suprafata … Singurele lucruri pe care le-am mai pastrat in fisierul mintii , sunt ,,secretele ,, care mi-au fost impartasite de alte persoane ..M-am folosit in comentariu de ,, copy-paste ,, pentru ca imi cunosc limitele , pana unde pot merge…. Sunt multe alte persoane care pot face mult mai bine decat mine , care si-au dedicat viata cercetand si studiind … Cred ca fiecare este cu partea lui de contributie … De aceia , numai impreuna vom reusi sa evoluam …Poate nu ma exprim in termeni acadamici… Mi-a placut intotdeauna sa nu ma ,, indop ,, cu cuvinte sofisticate , pentru a-mi pune de gat o eticheta …Iubesc felul meu de a fi , un om simplu dar cu un suflet mare …decat multi altii…
      Sunt Ceea Ce sunt ! si ma Simt Perfecta …chiar daca altii , vad in mine numai imperfectiuni …,, Sportul meu preferat este viata si ma antrenez in fiecare zi pentru ea ! ,, :) Fiecare avem dreptul sa Fim noi insine ! si Fiecare ar trebui sa dea Celuilalt libertatea de a fi el insusi ! !
      Este relatia perfecta …si nu ma refer numai la persoane … Cat despre comentariu… asa am simtit …Mi-am trecut pur si simplu gandurile , la momentul respectiv….Nu am dorit sa arat nimanui …doamne ce ,, desteapta sunt ,,…Poate sunt cel mai imperfect om …Niciodata n-o sa incerc sa ma schimb , decat : ma voi documenta …ma voi documenta …sa ma cunosc cat mai bine ..
      Cum ai putea gandi ca : Dumnezeu a putut crea Imperfectiuni ? :)

       
    2. ,, Dar dupa comentariul ,,copy-paste ” al d-nei Rosa am cazut jos de ras….,, Daca pentru ziua de astazi esti singurul om pe care l-am facut sa rada … inseamna ca nu am trait degeaba ! Multumesc ! Mult … Iti doresc o zi Minunata in continuare ! :)

       
      1. Stimata d-na Rosa , eu va consider o prietena chiar daca una ,, virtuala” . Asa a-mi voi permite sa va imit cu acest copy-paste …
        Parerea mea sincera e ca oamenii cauta , acolo unde nu pot gasi….Cand raspunsul e atat de aproape de ei….Raspunsul la toate intrebarile se afla in Inima Omului. Iar folosirea limbajului academic de tip…..,,tehnici – tipologii ale sacrului ” sau ,,conceptie bio-tipologica ” noua nu ne spun nimic ( credeti-ma ca nici lor…) Cititi niste vorbe simple care vin de la stramosii nostri …
        Cum spune un cantec din batrani …De acolo de sub lacata’ mai scot una cate o data….

        ,,Precum copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, asa să fiti între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe râu si mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i lumină pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.
        . Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
        . Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îti va amărî sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
        . Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă si nu a locuit dintru început în inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur lângă dobitoace. Întelepciunea este mai pretuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată de vreme
        . Neputinta vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si al celui de lângă tine are aceeasi vatră si rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în minte si bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi si te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmasilor tăi.
        Cele tari, cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le găsesti în om si toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară si să nu fie si înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea înăuntrul tău si vei găsi toată întelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această întelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.”
        O zi buna.

         
  3. ……..Absolut fascinant acest filmulet TED …. Absolut fantastic si multumesc inca odata dlui Razvan …
    pentru aceasta postare…. E mult de invatat aici… Tema vulnerabilitatii este absolut fascinanta… Vedeti
    e foarte complicat sa descrii in cuvinte niste stari …. Si ma uitam cum aceasta vorbitoare a reusit sa atinga
    si sa puncteze grozav acest subiect…. Evolutia noastra ca oameni implica relationarea …. Sa devenim buni
    in a stabili relatii frumoase cu oamenii… Implica sa te impingi pe tine insuti sa cunosti noi oameni , sa comunici
    cu ei … Implica sa iesi din zona ta de confort… Si aici ne confruntam cu vulnerabilitatea….Am citit mai demult
    o carte in care autorul se folosea de un exemplu … Povestea unui homar … Un homar creste si se dezvolta
    intr o carapace… La un moment dat aceasta carapace devine prea stramta… Nu mai incape inauntru…In
    acel moment el trebuie sa ia o decizie … El trebuie sa iasa din carapacea sa si corpul sau in contact cu apa
    oceanului va forma o noua carapace… Problema e ca in acea perioada, cand el va face acest lucru , devine
    foarte vulnerabil … foarte expus … Pe de alta parte , daca ramane in carapace va muri…. Interesant nu ? …
    ….. Cu ce seamana asta ?…. Ne intrebam tot timpul – ” Ce o sa zica , daca eu spun asta ? … Oare cum o sa
    reactioneze ?”… sau…afirmatii de genul „… Daca o sa zambesc prea mult o sa spuna ca sunt idiot … „…. Avem
    tot felul de frici …Teama de a relationa cu oamenii , de a vorbi cu ei , de a zambi , de a pune intrebari…
    ….Teama de a nu parea ridicol ( Doamne , cat am mai trait cu aceasta teama… )… Dar pe de alta parte daca
    nu iesim din zona de confort , daca nu vorbim cu oamenii , daca nu le zambim , daca nu le spunem ca i iubim ,
    daca nu facem toate astea …. atunci murim … Nu , nu fizic.. Ci pe dinauntru … Exista multi „morti vii’ in jurul nostru
    ….. Oameni care sunt morti pe diauntru … Fara curaj , fara vise …. Oamenii care au cu adevarat sentimentul
    propriei valori simt puternic Iubirea si Apartenenta….Perfect adevarat…Iar diferenta intre cei care au sentimentul
    propriei valori si cei care se lupta sa-l obtina consta in faptul ca ei considera ca sunt DEMNI sa primeasca
    Iiubire si Apartenenta…. Grozave afirmatii….Sa avem curajul de a fi imperfecti …. Sa imbratisam aceasta
    vulnerabilitate , sa o acceptam … Sa fim dispusi sa renuntam la cine ar crede ceilalti ca ar trebui sa fim … si …
    sa fim ceea ce suntem cu adevarat …. Calea spre a deveni un om cu adevarat implinit trece prin imbratisarea
    vulnerabilitatii noastre… Sa avem curajul de a actiona in ciuda imperfectiunilor noastre … Aceasta e calea …
    ….. Va trebui intr-un final sa fii recunoscator ca poti fi vulnerabil pentru ca doar atunci ,,, vei simti ca traiesti cu
    adevarat ….. Va iubesc pe voi toti … Si … Va doresc numai bine ! …

     
    1. VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. — Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis.

      Bună seara, Dănuţ!
      Eu asta înţeleg, conform limbii române, căci un dialog curat pleacă de la definiţii comune.

       
      1. ……… Se vorbeste de vulnerabilitate in ansamblul ei ….Persoana care se expune accepta riscul de a fi ranit…
        …Despre asta e vorba in film….Nu putem sa luam doar cuvantul ” vulnerabil ” la disecat… Trebuie sa intelegem
        mesajul pe care acea doamna dorea sa-l transmita…. Daca vei vedea filmul de mai multe ori vei putea intelege
        mai bine…. Oamenii impliniti au o mai mare disponibilitate de a actiona .. Si asta in pofida imperfectiunilor lor…
        …. De fapt ei isi recunosc imperfectiunile … dar ei si le accepta…Ei nu se tem de asta … In schimb cei slabi se
        tem… Au frici… Vor sa fie perfecti….Isi cauta vorbele… Oamenii impliniti au o relatie deosebita cu ei insisi…
        ….Nu se judeca prea aspru… Ei pur si simplu sunt autentici… Nu incearca sa para altceva decat sunt de fapt…
        ….Ei isi asuma riscul ca vorbele lor sa fie interpretate , rastalmacite ….Pentru acesti oameni e cu mult mai
        important ceea ce cred ei despre ei decat ce cred ceilalti despre ei…. Cand intalnesti astfel de oameni te fascineaza
        prin felul lor de a fi deschisi , sinceri … Am avut sansa sa stau langa astfel de oameni… Si…. e imposibil sa nu te
        indragostesti de personalitatea lor…De felul lor de a fi…Si… da… sa fii dispus sa accepti vulnerabilitatea te face mai
        frumos si mai bun …. Un om mai bun ….Imi doresc din tot sufletul sa poti intelege asta….Intotdeauna incearca
        sa vezi mesajul din spatele cuvintelor … Nu doar cuvantul … Multumesc … O seara frumoasa ! …

         
  4. Bună seara, oameni buni! Vin şi eu cu o poveste reală. Doi ani am avut o colegă de serviciu care-mi văzuse comportamentul exprimat în cele mai variate forme: plâns, râs, empatie, aşteptări copilăreşti de a fi toţi o familie acolo unde muncim, etc. Mă invita de multe ori la ea acasă unde petreceam clipe frumoase, în linişte, bucurie şi pace. De multe ori mă sfătuia să fiu mai tare, să nu las să se vadă în afară ceea ce simt… îmi spunea că umblu cu sufletul pe afară. Eu glumeam şi confirmam: da, umblu prin lume în furou. Într-o zi însă, la o plimbare în natură, îmi spune: ,,Auzi , Danieluşco, nu ştiu ce să cred… deşi le pui pe toate la suflet, plângi, râzi, pupi, nu mai pupi, etc. – ce să mai, eşti vulnerabilă, draga mea – totuşi simt în tine o putere mare, ai aşa… o postură de atlet (se referea la mersul meu drept, de gimnastă ambulantă :) )… poţi să-mi spui şi mie de unde îţi iei puterea asta?” Răspunsul nu-l mai scriu. Pentru prima dată în viaţa mea de data asta, prietena mea for ever, m-a făcut să mă văd frumoasă şi umană… m-am uitat în oglindă… da, eram vulnerabilitatea în carne şi oase :)
    O seară absolut superbă avem!

     
  5. Buna seara.
    Vulnerabilitatea este un aspect al fiintei cu care se traieste greu.Eu o spun din experienta unui membru al familiei mele.Daca esti vulnerabil si ti se dezvaluie aceasta foarte usor,devii o persoana usor de atins,de atacat.Eu personal nu am dat importanta in timpul anilor mei tineri la astfel de sentimente,dar anii actuali,nu stiu,sunt mai ciudati,pentru ca unii oameni sufera mult fiind deosebit de vulnerabili.Am spus ca vorbesc din experienta unui membru al familiei mele.Titlul postarii este : ” vulnerabilitatea – cea mai mare putere a noastra”.Eu nu as asocia vulnerabilitatea cu puterea,dar,de,fiecare considera cum percepe ceea ce i se intampla in viata.A fi vulnerabil inseamna a fi slab,a avea o slabiciune.Daca treci prin viata fiind un om onest,integru,dar esti sensibil,foarte vulnerabil si te confrunti cu „rechinii” vietii tale,aceasta vulnerabilitate nu-ti este prietena.Imperfectiunea este o caracteristica a fiecaruia din noi,fie ca este sensibil sau nu.Cand la imperfectiunea exisitenta se adauga si o vulnerabilitate accentuata si ai de a face cu fiinte imperfecte insensibile,care-si pot ignora vulnerabilitatea esti in pericol de a fi extrem de ranit,de ranit emotional.Daca astfel de trasaturi se asociaza cu un om implinit,atunci eu cred ca nu pricep chiar bine cum vine a fi implinit,in timp ce suferi de vulnerabilitate excesiva,sau ma rog,aceasta vulnerabilitate nu-ti permite sa fii implinit.
    In sfarsit,nu intentionez sa fac aici o analiza a acestor sentimente si emotii,dar repet,eu nu as asocia vulnerabilitatea cu puterea.Poate fi de apreciat o sensibilitate cand membrii unei societati,a societatii in care te desfasori sunt caracterizati prin integritate,dar la momentul actual mie nu mi se pare ca exista undeva pe aceasta planeta un mediu astfel caracterizat si fiind sensibil ,vulnerabil, exista pericolul unei imbolnaviri.Mai exista si posibilitatea ca unii asa zisi „macho” [femeie sau barbat] sa – ti faca viata un calvar.De multe ori din prostie,sau inconstienta.
    Cred ca as mai avea multe de zis,dar mai las si pe altii….
    O seara buna,Sefora

     
    1. ….. Cu tot respectul incerc sa aduc cateva lamuriri….Doamna din acest filmulet se refera la
      cu totul altceva…. Se refera la acei oameni care au curajul de a se expune in actiunile lor …
      ….La acei oameni care actioneaza riscand sa fie interpretati sau ridiculizati…. Ganditi va la
      un tanar care vede o fata frumoasa pe care o place ( … e doar un exemplu ) … Brusc , se
      duce in fata ei , se uita in ochii ei si ii spune ca o iubeste …. Se expune sau nu ?…. E intr o
      stare de vulnerabilitate pe care o accepta …. Despre asta e vorba … Oameni care au curajul
      de a se expune…. A face asta inseamna putere … Sau… Sa intreprinzi o actiune in care stii
      ca sortii de izbanda sunt foarte mici… Esti intr o stare de vulnerabilitate …. Stii asta si totusi
      o faci,,,, Asta iseamna putere … Ce sanse avea Leonidas in fata armatei persane?,,,, Era
      extrem de vulnerabil…. Dar … Nu ar fi ramas in istorie daca nu ar fi pornit la lupta,,,Inseamna
      asta putere? …. Categoric – o mare putere… De fiecare data cand te expui in mod deliberat
      , accepti vulnerabilitatea , o imbratisezi…. Si asta necesita o mare , mare putere … La asta s a
      referit stimata doamna in acel filmulet…. Mai apoi sunt situatiile cand ai curajul sa te duci la un
      competitor si sa l feliciti … Sa apreciezi rezultatele unui adversar al tau… Asta necesita sa ti
      calci pe ego … Si asta e tot o situatie de vulnerabilitate … Care o depasesti cu curaj … Iar
      atunci cand actionezi cu curaj actionezi din inima … Iar asta inseamna putere….Mai sunt situatiile
      in care esti constient ca ai mari sanse sa fii respins dar totusi actionezi… Actionezi si te expui in
      pofida circumstantelor total neprielnice … Si o faci cu curaj … Asta inseamna sa imbratisezi
      vulnerabilitatea….Si asta e o mare putere… Va doresc sa acceptati vulnerabilitatea , sa va traiti
      viata fara teama … Cu curaj …. Numai bine …

       
  6. Daniela,recunosc din cuvintele ce te caracterizeaza pe tine,trasaturile acelui membru al familiei mele,care,desi este foarte vulnerabila,i se spune mereu cat de puternica este.Dar eu ca martor exterior pot sa-ti spun cat de scump plateste aceasta „putere” ce scoate deseori in fata o sensibilitate greu de suportat.
    O seara buna si sa auzim de bine,Sefora

     
    1. Doamnă, vă îmbrăţişez cu drag! Ce am scris aparţine de trecut! Vulnerabilitate să fie, nu altceva. Fără vulnerabilitatea mea, în felul specific mie, nu eram ce sunt azi. Din acea zi am început să mă accept, să mă văd frumoasă, să preţuiesc ceea ce aveam în inimă, să stau faţă în faţă cu fricile mele… azi doar iubesc şi nu mai plâng separat, ci cu cel care plânge… nu mai râd separat, ci cu cel care râde… mă înţelegeţi? :) Chiar vă iubesc, doamnă Sefora!

       
  7. Din punct de vedere spiritual eu vad discursul lui Brene Brown ca fiind tipic de 3D adica normal pentru 80-85% din populatia actuala cu suflete de 3D evident. Acestia considera vulnerabilitatea practic o boala deoarece, intr-o lume presupus conflictuala de vibratia 3D, te expune loviturilor celorlalti indiferent de nivelul de instruire intelectual. Asta tine strict de inima si sufletul respectivilor atacatori de fapt care fiind de vibratie joasa asta stiu ei sa faca, adica sa se uneasca sa-l sfasaie pe cel presupus mai slab, exact cum fac hienele. „Cearceaful” de copy-paste de pe la diferiti savanti 3D in domeniu al comentatorului Rosa de la inceputul comentariilor exact asta dovedeste.

    Partea frumoasa este ca cel vulnerabil este de fapt un suflet din ceilalti 15-20% ai planetei de vibratie 4D si mai sus, adica acolo unde vor sa ajunga cei mai multi din comentatorii de aici si nu numai :).

    Problema celui asa-zis vulnerabil in relatia cu majoritatea agresiva este dupa mine daca a inteles relatia stransa intre si . Daca nu a inteles-o si se se simte doar vulnerabil si nu-i accepta pe ceilalti asa cum sunt vizavi de el, adica niste agresori, va suferi groaznic asa cum subliniza si Sefora.
    Daca insa va reusi sa armonizeze acceptarea celorlalti cu vulnerabilitatea deschisa pe care o arata, atunci nu va incerca nici teama iar suferinta va aluneca pe langa el si in opinia mea va face un mare salt inainte pe drumul evolutiei spirituale. Poate o atitudine in genul comentatorului Daniela de combinatie de vulnerabilitate afisata alaturi de acceptare atat a ta cat si a celorlalti …… ma rog, atat cat ii iese fiecaruia, dar macar sa incercam.
    Ca o concluzie, daca vrem sa traim aici in 3D ca sfintii din 5D sa zicem, atunci trebuie sa ne asumam toate laturile relationarii cu ceilalti nu numai cea care ne convine.

     
    1. CORECTIE LA FRAZA
      Problema celui asa-zis vulnerabil in relatia cu majoritatea agresiva este dupa mine daca a inteles relatia stransa intre vulnerabilitate si acceptare.
      SCUZE

       
    2. Bună dimineaţa, comentatorului Claudiu! Aici Daniela, adevărată din 5D, adică 5 Daniele :) Sper să vă aduc un zâmbet! Am trecut să vă semnalez că în spatele vulnerabilităţii mele stătea neînţelegerea agresivităţii, este absolut adevărat! Privind înapoi cu detaşare aducătoare de sănătate, am văzut că unul din motivele din fundal era acela de a mă vedea pe mine ultima. Credeam eu că ceilalţi le ştiu pe toate :) Cât despre ,,afişare”, cred că ştim toţi, se numeşte nesinceritate şi a-ţi fura căciula. Mi-ar fi plăcut să scrieţi despre vulnerabilitatea dumneavoastră. Cred că din 5D am aflat că viaţa este mult simplificată de cunoaşterea de sine şi asta duce la relaţii armonioase cu absolut tot şi toate, fără excepţie. Comentatorul Daniela vă îmbrăţişează cu toată seninătatea şi dragostea lui, adică a ei (apropos, nu contează, o glumă de-a mea fiind aceea că sunt ultimul androgin de pe Pământ-mde copil şi eu :) ).

       
      1. … bravo Daniela, ramai asa tot timpul si nu lasa 3D-ul agresiv sa te schimbe, iti trimit toata dragostea mea! :)
        Cat despre vulnerabilitatile mele sunt destule si lucrez permanent la ele, nu-mi place sa scriu cearceafuri nesfarsite despre ele ca sa nu plictisesc pe unii sau altii. Au si alti comentatori destule lucruri interesante de spus, poate mai interesante decat ale mele.

         
  8. Buna dimineata.
    Am recitit comentariile despre vulnerabilitate si vreau sa-ti spun Dan ca inteleg perspectiva din care privesti vulnerabilitatea si sunt de acord sa te vezi pe tine asa cum esti,acceptandu-ti partile slabe care te determina sa fii uneori la discretia agresiunii altora.Da,daca esti capabil sa faci fata aspectelor negative ale vietii, vulnerabil fiind,si daca faci fata, in consecinta iti indrepti spatele,privesti inainte si continui trecand pe langa adversitati.Este cazul cel mai fericit pentru o persoana sensibila.Numai ca , pentru a trece mai departe fara sa te atinga agresiunile celorlalti iti trebuie putere,forta,si nu in ultimul rand,iubire.Iubire pentru semenii tai,indiferent cine sunt si ce-ti fac.Dar daca ai de a face cu un astfel de om deja nu mai vorbim despre persoane din lumea tridimensionala,dupa cum remarca Claudiu,ci deja am depasit aceasta lume si….sa auzim numai de iubire,Sefora

     
  9. Pana la urma dati-o dracu de vulnerabilitate si traiti-va viata asa cum simtiti; exteriorizati-va sentimentele; fara sa va fie teama de reactiile vecinilor, colegilor sau asa-zisilor prieteni. Terminati cu studiile despre vietile si alegerile altora si traiti-va viata voastra proprie fara teama ca ati putea comite ilegalitati. In lumea in care traim totul este posibil, incepand de la realitate pana la abstract.

     
  10. Daca prin vulnerabilitate , nu se intelege altceva decat reactia ego-ului tau in relatia cu alte ego-uri, orice interpretare este mai mult decat aberanta. Naucitoare ca efect.
    Vulnerabilitatea ( cuvant , nu prea inspirat ales ) este de fapt predarea, capitularea.
    A ta, in fata Ta. A ego-ului , in fata Sinelui.
    Doar minime notiuni despre caracteristicile celor doua naturi, permit aceasta predare sau capitulare a uneia dintre ele, ( cea inferioara desigur ) in avantajul celeilalte ( cea superioara desigur ).
    Si una si alta, constituie cumulativ si nu vor putea fi separate vreodata, Omul.
    Singura problema, ca sa zic asa, este cine in detrimentul cui, conduce. ”Cine si cui” fiind Una.
    Cele doua aspecte ale omului. Intrinseci.
    Omul natural ( coordonat de minte ), trebuie sa isi asume vulnerabilitatea sau capitularea in avantajul Omului spiritual. Sau a Sufletului.
    Cand accepti sa fii vulnerabil sau sa capitulezi in fata a ceea ce se intampla in jurul tau, vei fi ranit. Inevitabil.
    Cand ai inteles si accepti adevarata vulnerabilitate si capitulare in fata aspectului tau superior, predai comanda vietii tale si vei fi vindecat si imputernicit.
    Inevitabil.
    Toata confuzia consta in minima intelegere a celor doua naturi ale omului.
    In aceasta problema a vulnerabilitatii sau capitularii, ceilalti, nu exista.
    Esti doar tu, cu Tine Insuti.
    Si-atat.
    Nu cu ceilalti trebuie sa relationezi intr-un fel special. Ci cu tine insuti.
    Restul vietii tale, se pliaza de la Sine pe aceasta relationare. Automat si inevitabil.
    3 D-ul, este in exterior. Oamenii si faptele asa cum par.
    5 D-ul este in interior. Sinele sau Sufletul fiecaruia si Adevarul asa cum Este.
    Nu exista suflete 3 D. Ele sunt intotdeauna, mult deasupra. Doar experimenteaza aceasta lume, intr-o constiinta inferiora lor. Sufletelor.
    Exista ego-uri 3 D. Constiinte cazute de-acolo, de ”deasupra”. Mai mult sau mai putin.
    Sa aveti o zi excelenta.

     
    1. Înţeleg atât de bine ce spui aici! Comentariul tău m-a inspirat să scriu următoarele gânduri: Există întunericul? Cine spune că NU este în negare. Ce rost ar mai avea lumina? De unde am şti diferenţa? Arta de a lumina spune că deşi avem şi una şi alta, nu ar mai fi artă dacă nu ai alege să reprezinţi lumina, să fii lumina. Nu contează părerea celor obidiţi şi dependenţi de tristeţea lor. Bucuria care o aduce flacăra iubirii de dragul iubirii întrece orice altă aşteptare de la Viaţă. Toate devin daruri… bucuria dizolvă orice etichetare… rămâne doar ea. Arta de a Lumina este un curs intensiv care are 3 participanţi: naturile mele inferioară, superioară şi divină. Te-aş îmbrăţişa dacă mi-ai permite… de fapt te-aş îmbrăţişa chiar dacă ai sta nemişcată :)

       
  11. ……. Inchipuiti va un cub care sta in aer in mijlocul unei incaperi… Fiecare fata a cubului are o culoare…
    ….O persoana care e in stanga , una care e in dreapta , una care sta in fata , una care e in spate …
    …Apoi una care sta intinsa pe podea si una care se incapataneaza sa stea cat mai aproape de tavan si
    sa se uite in jos….. Desi avem acelasi obiect fiecare vede lucruri diferite…. Acum fiecare are posibilitatea
    sa afirme ca acel obiect e doar ceea ce vede el …. Si asta se intampla cel mai des … Sau… Cel de sus
    se poate cobori de acolo , cel de jos se poate ridica , ceilalti se pot invarti… Etc…. Poti sa tii cu dintii de
    dreptatea ta sau poti relationa cu ceilalti si sa inveti sa vezi totul din mai multe perspective…. Cubul se
    poate numi Vulnerabilitate sau orice altceva …. Dar … Ca sa poti sa vezi asa , in aceasta maniera …. asta
    implica renuntarea la egou …. Si asta pentru multi este foarte greu … Va doresc numai bine ! ….

     
  12. Povestea asta cu renuntarea la ego, nu implica concret chiar o renuntare.
    Este ca si cum, ai renunta la o mana.
    Ego-ul ( personalitatea) trebuie doar supus, nu anihilat. El, trebuie sa serveasca, nu sa conduca.
    Renuntarea, ca termen, este justificata doar in sensul de a nu mai interpreta lumea prin intermediul lui.
    Altfel, Sinele ( E-ul Divin ) experimenteaza lumea prin intermediul unei personalitati.
    Ideal, este ca aceasta personalitate experimentatoare, sa includa E-ul.
    Sa nu fie E-go…..cum bine au spus englezii.

     
    1. Consider ca si tine draga Ella ca important este sa nu fim Sclavii Mintii ( a EGO-ului ) . Sunt de acord cu Sonia Choquette care ne recomanda sa ne Temperam EGO-ul. Fii Tu Insuti !

       
  13. ….in opinia mea umila egoul nu inseamna personalitate … Inseamna mandrie … Inseamna
    dorinta de a demonstra ca ai dreptate in orice ce circumstanta… Dar vedeti , mesajul din
    spatele cuvintelor era altul … Era despre a fi dispusi sa vedem lucrurile din mai multe
    perspective … Sa vedem lucrurile si din punctul de vedere al altor oameni … Sa fim dispusi
    sa invatam de la fiecare … Daca cineva are o opinie diferita de a mea nu inseamna ca e un
    ciudat … Nu ma reped sa il contrazic … Il ascult si incerc sa l inteleg…. Oare eu daca as fi in
    pozitia lui si in circumstantele lui cum as vedea lucrurile ? … Dorinta asta de a corecta de
    fiecare data , in orice imprejurare nu face bine nimanui … Iar intr un comentariu al cuiva pot
    fi idei mai bune sau mai putin bune … Incerc sa iau ce e bun … Incerc sa vad mesajul din
    spatele cuvintelor … Va doresc numai bine ! ….

     
    1. Aveti dreptate. Ati explicat foarte frumos. Schimbam idei. De unde si pana unde , a veni cu o idee proprie inseamna contrazicere, asta este treaba fiecaruia.
      Numai si numai bine va doresc de asemenea.

       
  14. ………Dreptatea este ceva efemer….O victorie de moment… Nu e bine sa te culci pe ureche,
    cum se spune …. E important ca intr un schimb de idei sa castige toti … Toti sa castige ceva
    si sa ramana prieteni… Decat victoriile de moment mai bine relatiile pe termen lung …
    ….. Prietenii pe termen lung … Totusi cand o persoana spune ” Ai dreptate ” si o face cu tot
    interiorul nu numai din varful buzelor ( nu cred ca e cazul la dvs. ) – ei bine – atunci el isi
    depaseste conditia pentru ca interiorul lui inregistreaza in acel moment un progres … Ceea ce
    este minunat …. M am straduit cat am putut sa stau pe langa oameni intelepti … Si am cautat
    sa invat lucruri … Am cautat sa fiu atent mai mult la ceea ce vrea sa spuna acel om nu la cum
    arata si ce pozitie ocupa … Am fost atent mai mult la mesaj decat la mesager … Inca mai sunt
    atat de multe lucruri de invatat … Si imi doresc sa invat … Am invatat cate ceva si de la
    comentatorii de aici … Am invatat ceva si de la dvs. …. Si va multumesc … Si le multumesc
    tuturor… Pentru ca o zi fara ” multumesc ” e o zi pierduta …. Va doresc numai bine ! …

     
    1. Buna seara,
      „Am fost atent mai mult la mesaj decat la mesager” – spuneti dvs.
      Pentru a putea vedea corect partea cubului ce sta in fata altuia trebuie sa-l intelegi si pe acel privitor. E adevarul lui, si are un motiv sa fie asa. Exista o relatie biunivoca intre adevar si cel ce il receptioneaza. In momentul in care inglobam acest lucru in realitatea noastra abia atunci incepem sa intelegem de ce adevarul altuia arata asa si nu altfel.
      O seara minunata!

       
      1. ……m am folosit de povestea cu cubul pentru a arata ca un obiect ( si nu numai) poate
        fi vazut din mai multe perspective …. Afirmatia cu mesagerul si mesajul a fost in alt context….
        ….Luand in calcul si felul in care privitorul recepteaza ceea ce vede ducem lucrurile la un alt
        nivel…. Deja ne ducem mai in profunzime …. Aici putem ajunge sa vorbim de Adevar si Realitate …
        .Adica practic ce e Realitatea? …….Realitatea e ceea ce cineva vrea sa vada …. Fiecare are propria
        sa realitate…..Depinde de felul sau de a vedea lucrurile…. Dar sa ne intoarcem… Mesagerul si mesajul
        nu aveau legatura cu povestea cu cubul… Dar oricum multumesc pentru ce mi ati spus si pentru
        felul in care ati spus o … Va multumesc… Si va multumesc pentru tot ce oferiti aici…. In martie voi
        ajunge in Bucuresti …. Mi ar face mare placere sa va cunosc….Va doresc numai bine! …

         
        1. In primul rand eu va multumesc pentru ca ne urmariti si sunteti alaturi de noi.
          Comentariile dvs sunt pertinente si la obiect si va multumesc si pentru ele.
          Va astept cu drag.
          Zile minunate sa aveti!

           
  15. Interesanta tema -Vulnerabilitatea .Transmit un Gand plin de Recunostinta , Apreciere si Iubire lui Razvan , Comentatorilor si Cercetoarei -Povestitoare. Consider RAI- ul ca fiind un TOT plin de : Recunostinta ,Respect pentru Tot si Toate …….. Apreciere , Armonie si Acceptare …….Iubire neconditioata , Iertare si Inocenta . Revenind la Vulnerabilitatea noastra ,as privi Omul , din urmatoarele puncte de vedere :
    1.Trupul : consider ca este o ” Masinarie Fantastica ” conceputa de un „Inventator ” Fantastic – Divinitatea . Vulnerabilitatea Trupului consider ca e data de la Inceputul Vietii omului si are un prag Minim , pentru toti la fel (nu fac referire la Oamenii cu „defectiuni tehnice ” din nastere ,” defectiuni ” datorate unor Cauze doar de Spiritul lor si de Divinitate Stiute ) . Noi pe parcursul vietii consider ca doar putem sa ne marim Vulnerabilitatea prin conduita adoptata ( Vicii , Nutritie ,sa ) dar in nici un caz sa ne-o micsoram.
    2.Gandirea (mintea) : Consider ca are o Vulnerabilitate variabila , dictata de Liberul nostru arbitru si de EGO-ul nostru , care poate influenta si cresterea sau ramanerea pe loc a Vulnerabilitatii Trupului.
    3.Spiritul : fiind Scanteie Divina consider ca este Invulnerabil. Consider ca in clipa cand ” Ii facem loc 100 % Constant si Continuu in viata noastra , Vulnerabilitatea Trupului ramane la cea Initiala , Iar Mintea devine si ea Invulnerabila.
    Nota : Considerentele de mai sus , sunt pentru oameni obisnuiti . Orice asemanare cu personaje pe care le cunoasteti si care se regasesc in unele din ipostazele aratante …consider ca nu este intamplatoare. Fiti Voi Insiva !

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top