skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
Eu, Doi

Eu, doi

 

Soarele răsare și eu stau pe banca tare din lemn. Nu este deloc comodă, doream să mă relaxez și să mă bucur de peisaj, dar lipsa confortului și chiar aerul dulce al dimineții, care mi‑a răcorit sufletul până la nivelul de îngheț, mă împiedică să mă bucur de peisajul mirific.
‑ Bună ziua, aud un glas în spatele meu.
‑ Bună ziua, îi răspund. Mă întorc și îl văd pe prietenul meu cel mai bun. Un individ plin de personalitate și de aplomb.
‑ Ce faci?
‑ Doream să mă relaxez.
‑ Ești agitat? Azi e o zi mare. Ne mutăm pe altă planetă. Aici, cursurile noastre s‑au terminat, spune el privind către linia sângerie a orizontului.
‑ Da, știu, e ultimul răsărit de soare pe care‑l voi vedea de aici.
Sunt absolvent al gradului doi ai Legilor Fizicii, Secția Profunzimi. Prietenul meu este de la Secția Accelerată. Acum terminăm împreună studiul, acest lucru nu se întâmplă prea des. De obicei, perioadele de absolvire sunt decalate, astăzi e o excepție.
‑ He, he, în sfârșit terminați și voi, Leneșii – așa ne spun nouă, celor de la Profunzimi.
La noi, studiul acelorași Legi se face într‑un timp de trei ori mai lung decât la Accelerați. Întodeauna apar discuții pe această temă. Am fost împărțiți în aceste clase conform unor studii de personalitate. Accelerații trec în viteză prin toată materia, dar nouă ne place să o învățăm pe îndelete. Oricum, timpul nu are nicio importanță, este doar o unitate fizică, nimic mai mult, așa că de ce să nu le înțelegem mai bine?
‑ Da, glumele voastre le știu, spun eu ridicându‑mă de pe bancă, dar acum, dragă prietene, trebuie să plecăm, să ne ducem la sala de transfer. E cam înspăimântătoare, nu crezi?
‑ O, ba da, spune el, devenind brusc serios. Când văd toate țevile acelea negre, mă ia cu frig. Știi ce povești se spun despre Transferatorul Cel Mare?
‑ Nu. Ce se spune?
‑ Că, atunci când pleci departe, în alte galaxii, poți să te pierzi în negura neantului și poți rămâne acolo mii de ani.
‑ Eeee… astea sunt prostii, nu cred așa ceva.
‑ Nu sunt prostii, chiar se întâmplă.
‑ De unde știi tu?
‑ Pentru că nu toți ajung în partea cealaltă. Asta știu cu siguranță!
‑ Poate se duc la o altă școală…
‑ Anul trecut, era unul mare și blond…
‑ Da, îl știu.
‑ A plecat cu ceilalți, dar numele lui nu mai apare pe lista celor din gradul trei.
‑ Asta e într‑adevar ciudat, spun eu gânditor. Vom vedea. Există o explicație, doar că nu o știm noi.
Peste puțin timp, pășim pe dalele de piatră ce ne duc la Transferatorul Cel Mare. Clădirea ce zgârie burta cerului ne face să ne simțim mici și neputincioși. Entitatea Tutelară a construit‑o acum mii de ani. A făcut‑o pentru noi, ca să putem trece dincolo de sute de galaxii, de pe o planetă pe alta. Bătrânii nu au nevoie de ea, ei pot călători și singuri, își abandonează corpul fizic când doresc. Prin puterea lor uriașă își pot face altul în doar câteva zile, asta, evident, dacă doresc. Ei călătoresc ca spirite acolo unde vor și, când ajung la destinație, își fac un corp. Pe unele planete, există chiar și corpuri de împrumut, special concepute pentru Bătrâni, astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să‑și construiască noi corpuri de fiecare dată când călătoresc. Ei au nevoie de aceste corpuri ca să poată interacționa cu lumea fizică. Doar așa o pot face.
Eeee… de-aș avea și eu asemenea puteri… Se spune că ei pot face orice își pun în minte. Dar au învățat și au muncit mult ca să ajungă aici. Ei sunt pentru noi sursa de inspirație – înțelepții.
Mă uit în jur și văd cum elevii din grupele noastre se strâng într‑o coadă uriașă. Sunt câteva mii. Va trece mult timp până vom ajunge în față.
Oricum, nu ne grăbește nimeni.
Văd hainele colorate ale celor din apropiere și aud glasurile ciripitoare ale celorlalți, nu mă impresionează deloc.
Constat cu surprindere că înaintăm extrem de repede. Cum e posibil? Nu știu, dar e foarte plăcut să știu că nu voi îmbătrâni la această coadă. Nu am mai folosit niciodată Transferatorul Cel Mare. Toate călătoriile noastre au fost prin Cel Mic. Acela este pentru distanțe scurte, până la un sfert din galaxie, cam atât are el raza de acțiune, așa am învățat la școală.
În fața noastră, o ușă se deschide și vedem coridorul cu țevi negre. Pășim înăuntru. Mergem câteva sute de metri și ne oprim. Am trecut deja de ușa către Transferatorul Mic. Acum, direcția este una singură, către Cel Mare. Nici nu apucăm să studiem prea bine ce se înâmplă în jur că, iată, coada se pune iar în mișcare. La Cel Mic stăteam mult. Intra unul, așteptai câteva minute, apoi intra următorul și iar trebuia să aștepți. Acum, totul merge repede, dar suntem și mai mulți, două grupe întregi. Aproape zece mii.
Din mers văd cum suntem dirijați către o platformă mare. Coridorul s‑a terminat, am intrat deja în sala mare. În spatele meu, mai apucă să intre vreo zece, apoi ușa se închide. Ne grăbim să ajungem pe platforma indicată. Probabil, suntem ceva mai mult de 300 de elevi la un loc.
Îmi privesc prietenul, e speriat, ca toți ceilalți, totuși găsește puterea să‑mi facă cu ochiul.
Îi zâmbesc. Reușesc și eu să‑mi liniștesc inima.
Oare ce se va întâmpla cu noi? Lângă noi, la o oarecare distanță, sunt trei Bătrâni care se ocupă de transfer. Emană atât de multă pace și bucurie, încât nu‑mi mai fac nicio grijă.
‑ Închideți ochii și ascultați numărătoarea, se aude un glas ce umple întreaga sală. Vă rog să stați fiecare la locul vostru.
Mă uit în jos și observ liniile luminoase ce împart întreaga platformă în pătrate de diferite culori. Mă așez cu grijă într‑unul dintre ele. Are și un număr, 183. Acum îmi dau seama ca vom fi trimiși toți odată, nu vom pleca pe rând, ca la Transferatorul Mic. Aud numărătoarea și închid repede ochii.
10,9,8,….2,1,0.
Simt cum mă înalț dintr‑odată, apoi o durere sfâșietoare, parcă mă rup. Durerea devine chinuitoare, aprigă și nebună, o durere turbată, apoi se termină la fel de brusc cum a început. Rămâne în schimb amintirea ca un zbor pe sub suprafața apei, ca o vibrație continuă, ca o coardă ce vibrează în lumină și niciodată n‑o poți rupe. Știi că e acolo, în adâncurile tale, în oceanul care ești.
Ochii, chiar dacă îi țin închiși cu toată forța, îmi lăcrimează abundent. Aud glasul unui bătrân:
‑ Avem un cod A3 la numărul 183.
Deschid ochii și văd cu surprindere că nu am plecat nicăieri. Sunt în aceeași sală mare, lângă aceiași bătrâni, doar că sunt singur. Colegii mei s‑au evaporat.
‑ Aduceți‑l la mine, se aude aceeași voce care începuse numărătoarea.
‑ A3? îl întreb pe bătrânul care se apropie de mine.
‑ Da, îmi spune el cu un glas uniform ca o tăblie de masă. Anomalia numărul trei. Vei afla în curând. Îmi pare rău, puștiule, se mai întâmplă, apoi îmi face semn să‑l urmez.
Cobor de pe platformă și exact când pășim amândoi afară din sala cea mare, pe o ușă micuță, aud cum se deschide poarta pentru alți elevi. Ei urmează să plece. În mintea mea totul se învârte, nimic nu are sens. Bănuiesc că voi afla în curând.
Oare eu de ce nu am plecat? Sau poate am plecat și așa arată noul loc, identic cu cel vechi, dar Bătrânii poate au venit și ei. Dar de ce am sosit singur?
Ce e oare această Anomalie? De ce am simțit durerea aceea îngrozitoare? Și oare de ce sunt în continuare trist? Sunt atât de amețit, încât nici nu mai știu prin ce coridoare merg. Urmez doar un Bătrân, fără să mai remarc nimic altceva. Îl văd cum se oprește în fața unei uși.
‑ Te așteaptă Înțeleptul, îmi spune el zâmbind. Nu uita, e alegerea ta, îmi mai șoptește când trec de ușă.
Mă uit în jur și nu văd nimic special în camera Înțeleptului. Doar o lumină a cărei sursă n‑o pot identifica. E o lumină ca o sferă ce ne înconjoară, ciudat efect! Nu are darul să mă liniștească. În fața mea este el, Înțeleptul. Arată ca orice Bătrân, cu barba sură, privirea și vorbele‑i sunt blânde. Obositor de liniștite. Mie îmi fierbe sufletul, iar el parcă doarme.
‑ Ia loc, îmi spune.
Picioarele mă lasă atât de brusc, încât mă prăbușesc pe canapeaua cea mică. Nici n‑am apucat să mă gândesc dacă să mă așez sau nu. Oare el m‑a așezat cu forța gândurilor sale?
‑ Știu că ai întrebări, de aceea ai venit la mine. Îți voi răspunde la unele dintre ele.
‑ Câți ani ai? mi‑a sărit practic din gură…
‑ He, he, ești aici ca să vorbim despre tine și despre ce urmează să faci, nu despre mine.
‑ Aaa…. scuze. Atunci voi întreba simplu: ce s‑a întâmplat acolo pe platformă? De ce nu am plecat?
‑ De fapt, ai plecat.
‑ Dar sunt aici.
‑ Da, pentru ca te‑ai rupt în două. Acum, există unul la fel ca tine dincolo, la destinație.
‑ Ceee???
‑ Da, uneori se întâmplă. Nici Legile Fizicii nu sunt atât de imuabile pe cât ne‑ar plăcea să credem.
‑ De ce nu mă trimiteți cu următorul transport?
‑ Nu putem, nu funcționează în felul acesta. Trebuie să te reîntregești, deoarece spiritul tău controlează în acest moment două trupuri, iar spiritul s‑a rupt.
‑ De asta m‑a durut așa de tare.
‑ Da, și asta nu‑i nimic, durerea va continua, se va accentua până va ajunge la niște cote pe care nici nu le poți bănui sau înțelege.
‑ E atât de rău?
‑ Din păcate, da, va trebui să iei o decizie destul de dificilă.
‑ Ce decizie?
‑ Ori să mori aici, să mori la destinație, ori să mergeți împreună într‑o altă lume o perioadă și apoi totul se rezolvă.
‑ Înțeleg. Aleg să mor la destinație, ca să mă puteți trimite din nou și să‑mi continui viața.
‑ He, he, asta nu se poate. Tu decizi pentru corpul tău de aici, iar cealaltă jumătate a spiritului tău decide pentru corpul tău de dincolo. Nu decizi tu pentru el și nici el pentru tine. Acum sunți două entități diferite, dar legate împreună.
‑ Eu nu vreau să mor, spun eu dintr‑o suflare.
‑ Ești sigur?
‑ Bineînțeles că sunt.
‑ Voi lua legătura și cu cei de dincolo, așteaptă puțin.
Îl văd cum închide ochii și simt că poartă o conversație cu un alt Înțelept de departe, o conversație telepatică.
‑ Nici celălalt “tu” nu acceptă să moară, îmi spune el zâmbind.
‑ Ce se va întâmpla acum? întreb eu îngrijorat.
‑ Vei fi trimis pe o planetă specială, o planetă unde voi doi puteți trăi în același spațiu și timp. Va trebui doar să vă găsiți, restul va veni de la sine. Trebuie să înțelegi că altă cale nu există pentru tine/voi. Doar dacă nu te răzgândești. Ce spui?
‑ Accept, spun eu hotărât.
Peste puțin timp, sunt închis într‑un tub de sticlă, sunt înconjurat de o lumină intensă și simt în mine o ultimă întrebare… E pusă de Înțelept. Trebuie să‑i dau un răspuns, chiar dacă nu o înțeleg prea bine. „Ce îți alegi să fii? Bărbat sau femeie?” „Femeie” spun eu fără să știu ce înseamnă.
Dintr‑o dată, totul ia foc în jurul meu și dau din mâini violent, vreau să scap, vreau să ies. E întuneric și mă doare. Țâșnesc brusc afară. Constat că am brațele mici, minuscule. Nu pot vorbi, pot doar să țip. Lumina este orbitoare. Aud un glas de lângă mine. Este al persoanei care mă ia în brațe.
‑ Aveți o fetiță, doamnă, felicitări!
‑ Mulțumesc! se aude vocea mamei mele când mă ia în brațe.
‑ Să fie fericită, și să‑și găsească sufletul‑pereche, spune doctorița zâmbind. Așa va fi din nou un suflet unic, unul desăvârșit.
‑ Așa va fi, zice mama zâmbind…

Poveste de Razvan Serbu din cartea „Vise de Inger”

Comentarii (25)
  1. Asa da!
    Imi place mult noul site. Nu mi-a placut ca a trebuit sa astept toata ziua pana sa ajung aici. Mereu vedeam vechea forma. Credeam ca ne amagesti Razvane.
    Sa vedem ce zic acum si ceilalti.

     
    1. Imi pare rau pentru neplacerea creata, insa nu depinde de noi acest transfer.
      Speram ca sa puteti avea si aici o prezenta la fel de bogata ca si pana acum.
      Ii astept si pe ceilalti, pas cu pas, noua forma a site-ului va ajunge la toata lumea.
      O zi minunata sa aveti!

       
  2. Senzatia pe care o am acum deschizand aceste file , este ca si cum as deschide un manuscris .Cu file ingalbenite de vreme si de cunoastere.Ceva misterios si in acelasi timp valoros, dupa imprimeul paginilor.Ca fotografiile vechi , ingalbenite de trecerea timpului si de cel care le-a privit de atatea ori, aducandu-si aminte.
    Un caiet vechi, drag, familiar.Unde stii de acum ce gasesti.
    Ne ajuta sa nu uitam , intr-o lume a uitarii, de lumina din noi.
    Multumesc pentru aceasta bucatica din realitatea mea , in care pot sa ma simt -acasa.

     
    1. Va multumesc pentru aceste cuvinte frumoase. Ne-am straduit sa combinam modernismul cu lumina unor invațaturi perene. Ne bucuram ca va place.
      O zi minunata sa aveti!

       
  3. :Happy-Grin:
    Razvane, esti absolut sigur ca vrei sa-ti spun totalmente sincer, secant si cit se poate de … ne-edulcorate chiar aici primele mele impresii despre FUNCTIONALITATEA de pina acum a site-ului si nu despre estetica, grafica sau duioasele dulci amintiri de pe vremea … oracolelor din gimnaziu, taman acum, in anul de gratie 2017?!?
    :Wink:
    Si esti si chiar 100% convins ca vrei sa-mi auzi opinia – ne-autocenzurata, cvasi-obiectica chiar daca de ‘amator’, desigur – in mod asumat, fara suparare, pastrindu-ti integritatea simtului critic si auto-critic, barbateste (sic!) si acceptind pe deplin faptul ca poti sa mai aduci imbunatatiri chiar tu?
    :Whistling:
    Destul de multe, in opinia mea.
    :Approve:
    Si admitind, fireste, ca sinem toti fiinte imperfecte intr-un Univers in permenta disolutie … entropica, cum altfel?!?
    :Who-s-the-man:

     
    1. He, he.
      Ce mai pot spune?
      Citindu-ti comentariul, m-am gandit ca urmeaza o lista de lucruri grave pe care urma sa o mestec scrâșnind din dinți și acceptând că omul o mai face uneori de oaie. :Cry-Out:
      Apoi, am rasuflat usurat cu o adanca eliberare.
      Multumesc!
      :Heart:

       
    2. M-am imbracat de seara, cu hainele bune si cu fustita mai scurta, o palma deasupra genunchiului. Mi-am pus palaria si mi-am aprins o tigareta. Sunt o doamna, ce dracu!
      Am deschis laptopul sa savurez lista ultimilor sositi in cartierul nou in care ne mutaram cu totii.
      Iaca asa te-am dibuit. In seara asta n-am placinte, dar o palinca de prune pot pune la bataie.
      E buna si e facuta de mana mea.
      Adica eu am tinut cu mana mea joarda cu care altoiam vecinul, sa nu greseasca cand tragea palinca.
      Acum, dragul meu con-site-an ti-am pus un paharel. Daca nu-ti permite mațul sa servesti, nu-i bai, il beau eu si pe al tau. Se aude ca in curand apare si Nicu. Are si el paharul lui.
      Te pupa baba!

       
      1. Nicu nu a mai pus alcool in gura de vreo 15 ani, de fumat s-a lasat de peste 30!
        Nu ca nu asi putea bea cat o gramada de amatori laolalta, dar nu mai e compatibil cu ce facem noi.
        Un singur pahar cu bere sau vin, ca sa ramanem la bauturile mai „usoare”, incanta cerul gurii cateva minute dar ii simti efectele si peste trei zile! In plan energetic, se intelege. Dereglarile ce le produce acest produs si pe care le simtim intr-o forma sau alta sunt tot energetice.
        Fiecare alege asadar de cine sau de ce se lasa isotit pe drumul sau!
        Apropos, pentru cei care nu stiu: consumul de alcool produce printre altele deschiderea necontrolata a acelei chacre „secundare” care se afla in prelungirea celui de-al treilea ochi, in spatele capului prin care intra energiile nedorite in toate formele si marimile posibile, preluand controlul de la „partial” pana la „total” asupra manifestarilor noastre. E ca la „calul troian”! Asta e explicatia comportarii omului beat; face lucruri inimaginabile in stare normala pe care apoi le regreta si le pune in seama alcoolului.
        Energiile si fiintele odata patrunse in „Cetatea Troiei” nu vor iesi cu una cu doua iar data viitoare vor deschide si mai larg portile pentru confratii lor de calibru si mai mare! Rezultatul e pierderea controlului asupra manifestarilor noastre transformandu-ne in unlealta lor cu care pot face aproape orice.
        Sigur ca asta e extrema si o gramada vor sari in sus idignati, dar si acestia la care am facut referire au inceput candva cu „una mica”!
        Daca va pune pe ganduri macar pe cativa tot e ceva.
        Asa ca, draga mea, ramai mai bine la placinte, nici de alea nu prea multe, dar bune!
        Daca iti face bine sa fii volubila, mai poti taia un lat de mana din fustita si cine are ochi sa vada si urechi sa auda va sti sa aprecieze! Desi, daca nu-i sufli fumul in ochi va muta privirea si mai sus la caput si ce se ascunde in el!
        Si apoi te asigur ca nu mai ai nevoie nici de aceste produse de „larg consum”!
        Te si Va imbratisez in Casa Noua!

         
        1. Nicule, nenicule, pai nu stiai ca ceea ce e bun in viata e fie ilegal, fie imoral, fie ingrasa?
          Acu, daca si Tata Mare m-o refuza, eu ce sa fac, sa beau singura tot?
          Cu aia negri de zici tu ca intra prin chacre, numa sa pofteasca ca are baba ac de cojocul lor. Daca nu se descalta la usa mi-i incing eu de or zice ca n-au avut noroc in viata. Daca varsa ceva, ii pun sa curete cu periuta de dinti in genunchi pe covor – cu periuta lor, se intelege, nu-i asa? Cobor rapid militaria din pod.
          Pot sa intre dar sa stea aliniati si sa raspunda rapid si bine la comenzi.
          Asa ca, tine-i tu la poarta si nu-i lasa sa intre si lasa-ma pe mine sa-i altoiesc inauntru.
          Hai noroc!
          Te pupa baba!

           
  4. Nu stiu cum sa ma exprim mai corect,dar mi se pare un SF corcit cu arhaisme si iata si de ce am aceasta impresie:in perioada in care se desfasoara actiunea -teleportarea si telepatia sunt generalizate-,este arhaic sa:
    -se foloseasca banci din lemn si in general banci,patur,etc., fizice.Fortele elctromagnetice vor reprezenta suporturi diversificate pentru odihna (asa cum azi un magnet poate mentine un obiect de metal in stare de repaus,fara sprijin material):
    -se predea frizica in stilul in care s-ar preda azi:pentru cei care se duc la scoli profesionale si pentru cei care se vor duce la liceu;
    -se afirmi ca timpul este „o unitate fizica”,cum se considera in sec.XIX;
    -se faca „transferuri” in masa,desi nu exista certitudinea sigurantei lor.
    -se avizeze „transferul” fara o prealabila vizita „medicala” pentru excluderea celor cu „anomalia A3”.
    In privinta cadrlui actiunii este cel putin neclar de ce teleportarea si urmarile ei depind esential de varsta pentru acelasi tip de entitati,care ne seamana fizic celor de azi,iar solutia expusa de „Intelept mi se pare cel putin bizara>
    Cred ca ,la modul principial,nu intotdeauna scopul scuza mijloacele.
    Mi-am permis cele de mai sus intrucat dvs, nu va suparati si sunteti deschis unor discutii libere.
    Noapte buna !

     
    1. He he… impresia dumneavoastra se bazeaza pe o premisa falsa si anume ca avem de a face cu societatea actuala la un nivel superior de evolutie. De fapt, actiunea se petrece intr-o alta lume, care s-a dezvoltat diferit fata de modelul pe care azi il consideram normal. Prin urmare, ceea ce noua ni se pare logic si clar, lor s-ar putea sa li se para straniu si bizar și invers. Spre exemplu, tehnologii vechi si nenecesare au fost pastrate mult timp dupa ce ar fi trebuit sa dispara din ratiuni diverse, de cele mai multe ori culturale.
      Spre exemplu, un extraterestru s-ar minuna de ce oamenii se injunghie folosind cutitele cand au metode mai eficiente de a ucide, sau de ce mai folosesc roata cand exista transportul pe perna magnetica… si exemplele pot continua. Pentru noi este clar, dar pentru ei nu. In mod similar, lucrurile si elementele intalnite in poveste nu trebuie sa se potriveasca profilului asteptarilor noastre, intrucat ei sunt diferiti si traiesc intr-o lume diferita.
      – Fizica poate fi predata la orice nivel depinzand de varsta si de intelect. Unui copil de cinci ani nu-i poti explica de ce energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii la patrat, in schimb ii poti spune de ce cad merele. :D
      – „Timpul este o unitate fizica, nimic mai mult” face parte dintr-o expunere de motive in care timpul este considerat neimportant. Nu re refera la definirea termenului de timp ci mai degraba la sublinierea faptului ca poate sta oricat de mult sa studieze ceva fara a se ingrijora de trecerea timpului.
      – Transferurile in masa au si „pierderi colaterale” pierderi acceptabile atata timp cat pot fi „remediate”.
      – Anomalia A3 se datora aparatului de transfer si nu subiectului transferat. Vizita medicala nu avea nicio relevanta. Era o anomalie (iar numarul 3 ne sugereaza ca mai erau si altele) la care nu aveau o rezolvare.
      O zi minunata!

       
      1. Domnule Razvan,raspunsul dvs. redactat parca pentru un copil,ma incita sa fac o analiza pe text mai in extenso.
        1.Legat de locul de desfasurare al actiunii:
        -nimic din text nu sustine afirmatia din raspun -„de fapt actiunea se petrece intr-o alta lume”.Dimpotriva,duce la presupunerea ca locul este Terra.Incepeti prin a spune „Soarele…”,deci nominalizand astrul nostru si nu un alt astru:
        -entitatile respective,din tot contextul,rezulta ca au aceiasi infatisare si caracteristici fiziologice ca si noi oamenii.Cum se putea deduce din text ca sunt entitati de pe o alta planete,ca sa nu mai vorbesc de alte „lumi”?De fapt ce intelegeti prin alte lumi? Alt Univers ? In acest caz problema se complica putin. Notiunile de „teleportare” si „telepatie” avand o cu totul alta abordare.Intrucat Transferul Cel Mic inseamna cel mult 1/4 din galaxie,deduc ca Cel Mare poate presupune intreaga galaxie,dar nu mai mult.
        2.Spuneti referitor la lumea respectiva: „….care s-a dezvoltat diferit…” si ce este clar pentru noi,pentru „ei” este bizar.Din text nu rezulta nimic diferit de noi.Tot banci incomode,cladiri cu camere cu accesul prin usi,tevi putin aspectoase,dale de piatra,etc.,deci nimic bizar,in afara faptului ca peste mii si mii de ani de civilizatie,folosesc in mod curent astfel de obiecte, Motivarea pastrarii lor din „ratiuni culturale” nu presupune si folosirea lor curenta.Nu am inteles fraza:”Spre exemplu,un extraterestru………..” Da poate s-ar minuna,asa cum m-am minunat eu ca ei le folosesc.
        3.Explicatia cu „Fizica poate fii predata……..” nu se potrivste cu situatia din text.Respectivii nu erau copii,erau „absolventi al gradului doi ……”,numai ca ,deduc eu,unii gandeau „accelerat”,iar altii cu „incetinitorul”. Deci,cunostintele societatii lor asupra creierului nu difereau mult de cele actual ale noastre.
        4.Referitor la definirea timpului,dupa raspunsul dvs.,am impresia ca nu m-am facut inteles. Eu am vrut sa subliniez ca timpul NU este o unitate” fizica”.Deci cuvantul „fizic” nu se poate fi folosit cu notiunea „timp”
        5.”Pierderile colaterale”,dat fiind gravitatea lor pentru indivizi, mi se par de neacceptat si pentru actuala noastra societate. Sa ajungi la teleportarea viului,deci a constiintei si sa admiti cu usurinta perpetuarea lor mi se pare cu totul anormal. Schimbarea soartei unui individ nu este „o pierdere colaterala”.
        5.Desi din text nu rezulta ca „anomalia nu se datoreaza individului ci locului pe care sedea,chiar daca admit ca eu am inteles eronat,din discutiile „batranilor” si comportamentul „inteleptului”,rezulta ca ea (anomalia) avand un nume (A3) ,nu se manifesta chiar atat de rar.Astfel de „anomalii” care fractioneaza spiritul unui individ nu cred ca sunt acceptabile nici azi.
        6.Vorbiti despre „corpuri de imprumut”,folosite uneori de „batrani”.Corpurile acestea de imprumut reprezintau integral partea fizica a unui individ (deci si creierul)? In caz afirmativ,se nasc o multitudine de intrebari,pe care momentan le evit.
        7.Din posibilitatea de divizare a spiritului (asa cam ca divizarea celulara ?),nu am clar ce inteles dati dvs. notiunii de „spirit” Spuneti: „spiritul tau contrleaza 2 trupuri,iar spiritul tau s-a rupt”.Cum adica „s-a rupt”?
        Ca o concluzie generala, eu cred ca pentru a sugera reincarnarea spiritului intr-o alta lume se poate proceda mult mai SF,folosind teoriile actuale vehiculate in fizica cuantica si biocentrism.
        O seara placuta
        PS:eu in general nu-mi recitesc „opera”,iar acum grabindu-ma chiar nu am facut-o,asa ca scuzati-mi „mancatul literelor” si altele.

         
        1. Sa presupunem ca actiunea acestei nuvele se petrece intr-o lume paralela, o lume a ingerilor, o lume in care moartea nu exista si in care ceea ce pare pentru ei fizic solid/lichid etc, pentru noi ar fi eteric. Este o lume asemanatoare si totodata diferita de cea in care traim noi.

           
          1. Doule Razvan,din ultimul dvs. raspuns trag concluzia ca este vorba despre Rai,sau alta denumire data de religii (ingeri,inexistenta mortii,transformarea in eteric a lumii fizice). Daca nu gresesc,cred ca imi acordati circumstante ca din textul initial era greu sa trag aceasta concluzie.intrucat:
            -intre „moartea” fizica si ajungerea in Rai mai exista un „intermediar”,acel „intelept”,care putea „negocia”,destinatia finala,sau revenirea la „inceputuri”;
            -spre deosebire de tineri,batranii aveau alt „statut”,care ,din cunostintele mele,nu este specific
            crestinismlui.
            Si,apropo de crestinism,intrucat reincarnarea sufletului nu face parte din doctrina acestuia, despre ce religie este vorba?

             
            1. Evident ca din textul initial acest lucru nu este deloc evident. Aceasta reprezentare nu are legatura cu Raiul crestin si nici nu se bazeaza pe o religie anume. Este pur si simplu, alt mod de a vedea viata si sufletul in general. Intr-adevar, reincarnarea este prezenta si se evidentiaza clar la sfarsitul povestirii, odata cu nasterea. Prin urmare, acum devine mai clar de ce timpul nu are importanta pentru niste suflete eterne sau de ce micile erori ale sistemului de teleportare sunt acceptabile.
              In final, totul evolueaza si trece prin mii de experiente care ajuta la dezvoltarea spiritului.
              O zi minunata sa aveti!

               
  5. Buna , am vazut la inceput ceva discutii despre sit si as avea si eu ceva de spus.Urmaresc File de Lumina inca de la aparitie si de foarte multe ori a fost hrana pt sufletul meu dar cel mai mult m-au imbogatit comentariile facute de persoanele care citeau……imi amintesc cu mare drag si de amplele dezbaterii ( nu intotdeauna calme ) facute pe seama comentariilor D-nei Luiza B……Dar sa revin la Site , observ ca in noul site accesul la mesaje , in partea dreapta a ecanului a devenit foarte limitat, inainte puteam vedea cine a postat mesaje la ultimele citeva articole, acum vad ca doar mesajele recente sau cele ale ultimului articol se pot vedea. Ai putea remedia acest aspect
    Razvan??? Cel putin sa fie ca inainte vechiul model. Sper sa nu o iei drept critica sau afront aceasta cerere , pur si simplu mi-ar fi util , poate si altora ca la deschidere sa vad cine si ce a mai postat ca si comentariu. Multumesc

     
    1. Buna ziua doamna Ortensia.
      Va multumesc pentru sugestia dumneavoastra, am tinut cont de ea.
      Intr-adevar, pe vechiul site erau afiste un numar mai mare de comentarii (ultimele 10).
      Am modificat prima pagina a site-ului si puteti gasi in partea dreapta jos ultimele 16 comentarii (inainte erau afisate doar 8). De asemenea, in dreptul articolului pe bara laterala sunt acum afisate ultimele 16 comentarii.
      Ma gandesc ca acest numar este suficient. Daca considerati ca e nevoie de mai mult, va rog sa-mi comunicati.
      Sa aveti o zi minunata!

       
    2. Chiar asa, Ortensia!
      :Approve:
      Ce vremuri, ce atmosfera, ce efervescenta avea site-ul cu comentariile ‘incomode’ ale celor f. putini pe care nu-i mai vedem deloc acum…
      :I-Wish:
      Unde o fi si oare ce-o mai fi facind acum Luiza?
      :Thinking:
      Ma gindesc ca Razvan – in infinita lui mizericordie (fara misto!) – ar putea sa-i dea … un ‘ghiont’ Luizei.
      :Wink:
      Ca in fond e singurul care are adresa ei de e-mail…
      :Whistling: :Geek-Girl: :Devilish:

       
      1. Tata Mare,
        Despre Luiza nu mai stim nimic. Totusi, va pot spune ca adresa ei de Yahoo nu mai este valabila. Am incercat acum pe Gmail, la o adresa similara (pe ghicite).
        Vom vedea daca am reusit.
        O seara minunata!

         
        1. Razvane, ce se mai aude cu adresa de gmail a Luizei?
          Poate, Doamne fereste!, s-o fi intimplat ceva, poti sa stii?
          Eu zic sa incerci si pe la unii useri ai ‘Filelordelumina’ caci am impresia ca unii/unele ii stiau adresa…

           
          1. Mi-a raspuns Luiza. I-am nimerit email-ul. Evident, nu ii pot publica fara acordul ei ceea ce mi-a scris in mod privat, insa ideea este ca timpul nu-i mai permite sa scrie si sa interactioneze ca inainte si ca eventualele scurte comentarii le va posta pe… Facebook ?!
            Nu-mi dau seama de ce acolo…

             
            1. Okay, in regula, bine c-ai gasit-o, macar e bine, sanatoasa?…
              Chiar asa, de ce doar pe FB, mai ales ca nu toata lumea are cont acolo?

              Zi-i ca vechii ei ‘prieteni’ o asteapta aici, pe ‘Filedelumina’!
              Si cu siguranta si tu, nu-i asa?
              Ca ce-i mai frumos si mai ziditor decit … o migrena?
              Care ne-ajuta sa ne dam seama de fapt ce frumoasa e viata in realitatea de-a doua zi, nu?!?…

              Iar – sorry! – FeseBuci nu e deloc un mediu pt. oamenii seriosi…

              P.S. Daca ar fi dupa mine te-as ruga sa mai cauti si alti fosti useri ai site-ului, oameni care chiar insemnau ceva ceva cind postau si tu stii cel mai bine asta.
              Ii am in minte pe toti, si mai ales pe ce-i care ‘contrau’ tot timpul, in fond ei erau cei mai interesanti chiar daca si cei mai enervanti pt. unii.
              Eu ii am in minte si pot sa fac o lista intreaga cu ei, da’ tu o ai si cu adresele lor…

               
  6. Apropo de site, scriu aici cu oarece intarziere caci vad ca mai sunt si alte comentarii despre noile functionalitati ale siteului, ziceam ca un feedback este intotdeauna de folos cand lansezi ceva nou.

    Siteul nou are un aspect placut si felicitari Razvan, stiu ca ti-a cerut mult efort si timp.
    Am totusi cateva sugestii:
    1. In bara principala as pune mai intai „Arhiva” si abia apoi „Cartile lui Razvan”, altfel da impresia ca acest site este gandit pt vandut cartile lui Razvan, iar articolele asa ceva secundar …. Daca insa intentia este exact aceasta, de vandut carti, atunci structura nu este oricum ok din experienta mea de e-commerce. Deci dupa mine trebuie luata o decizie clara daca este forum spiritual ca pana acum si in secundar sunt oferite si carti, sau se vand carti si in secundar este forum. Apoi o data luata decizia sa se reflecte si in structura site.
    2. Termenul „Arhiva” apropo de articole/postari nu o sa-l prea gasiti des pe niciun alt site, dupa mine este contra-intuitiv, as pune termenul „Articole” sau „Postari”.
    3. „Termeni si Conditii” si „Copyright” nu vad ce cauta pe bara principala. Acestea se pun undeva mai discret nu ca meniuri de sine statatoare caci pentru cititori nu sunt de departe la acelasi nivel de interes ca articolele sau cartile, si in plus le poti resimtiti ca un „pumn in gura din start”. Care vrea sa fure ceva oricum nu se impiedica de asemena avertismente … Apoi pot fi puse si impreuna caci sunt foarte apropiate ca subiect, dar ma rog, este o decizie secundara ca importanta. Astfel se elibereaza pe bara de menu spatiu pt meniuri mai interesante in viitor …
    4. „Abonare Newsletter” nu vad de ce apare pe bara principala daca apare si in dreapta cu rosu, la ce foloseste dublarea??

     
    1. Buna ziua Claudiu. Perfect logic tot ce ai scris. Voi tine cont de precizarile tale imi sunt folositoare.
      Am modificat, dar totusi voi pastra termenul de Arhiva intrucat consider ca este nimerit pentru noi.
      Celelalte utilitati le-am grupat intr-un singur buton. :D
      Multumesc mult pentru tot.
      O zi minunata!

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top