skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Ce poți și ce nu poți să faci?

 

Roger Crawford avea tot ce era nevoie pentru a juca tenis, mai puţin două mâini şi un picior. Când părinţii lui Roger au dat cu ochii de fiul lor pentru prima dată, ei au văzut un prunc care avea ceva asemănător cu un deget mare, direct din antebraţul drept şi un deget din antebraţul stâng. Nu avea palme. Braţele şi picioarele copilului erau scurte, iar la picioare nu avea decât trei degete la dreptul şi unul la stângul. Acesta din urmă i-a şi fost amputat, mai târziu. Doctorul le-a spus ca Roger suferă de ectrodactilism, o boală foarte rară care apare o dată la 90.000 de naşteri. Probabil nu va putea să meargă niciodată şi nici nu va putea să-şi poarte singur de grijă. Din fericire, părinţii copilului nu l-au crezut.

„Părinţii mei m-au învăţat mereu că eram handicapat, doar atâta vreme cât eu mă consideram aşa“, spunea Roger. „Niciodată nu mi-au dat voie să-mi plâng de milă sau să profit de oameni de pe urma handicapului meu. Odată am avut necazuri, pentru că toate lucrările mele de la şcoală erau făcute cu întârziere“, explica Roger, care trebuia să ţină creionul cu ambele „mâini“, pentru a scrie. „L-am rugat pe tata să le scrie un bilet profesorilor, în care să le ceară să-mi acorde două zile în plus, pentru a termina temele. În schimb, tata m-a pus să scriu lucrarea respectivă, cu două zile mai devreme!“.
Tatăl lui Roger l-a încurajat tot timpul să practice un sport, învăţându-şi fiul cum să prindă şi să arunce o minge de volei, ori sâ joace fotbal în curtea din spatele şcolii, după ore. La 12 ani, Roger reuşea să-şi câştige un loc în echipa de fotbal a şcolii. Inainte de fiecare meci, Roger îşi imagina cum va fi, atunci când va marca un gol.
Într-o zi, şi-a văzut visul cu ochii. Mingea s-a oprit la picioarele lui şi a început să alerge ca din puşcă, cât putea el de repede cu proteza de la piciorul stâng, către poarta adversă, în timp ce antrenorul şi coechipierii lui izbucniseră în urale sălbatice. Dar, la marginea careului, un băiat din echipa adversă l-a prins din urmă şi l-a apucat de gleznă, încercând să-şi elibereze piciorul din strânsoare; nu a făcut altceva decât să-şi smulgă proteza de la locul ei. „Eram în picioare“, îşi aduce aminte Roger. „Nu ştiam ce să fac, aşa că am început să sar într-un picior către poartă. Arbitrul a alergat şi el într-acolo şi şi-a ridicat fanionul. Gol. Dar ceea ce făcea mai mult decât golul obţinut, era figura pe care o făcuse copilul celălalt, care rămăsese cu proteza mea în mână“.
Dragostea lui Roger pentru sport crescu şi, totodata, crescu şi încrederea în sine. Dar nu orice obstacol era aşa uşor de trecut. Când lua prânzul la cantină, împreună cu ceilalţi copii, era unul dintre momentele cele mai dureroase, pentru că toţi se uitau cum se chinuie să-şi ducă mâncarea la gură, aşa cum se chinuia şi la orele de dactilografie.
„Am învăţat o lecţie foarte bună, la acele ore“, spunea Roger. „Nu poţi face totul – este mai bine să te concentrezi asupra a ceea ce poţi să faci“. Ce altceva putea să mai facă Roger, era să manevreze o rachetă de tenis. Din nefericire, când o învârtea mai tare, priza lui fiind slabă, de obicei trimitea racheta în sus.
Din fericire, Roger a dat peste o rachetă veche, ciudată, într-un magazin cu articole sportive, unde şi-a prins degetul în mânerul ei dublu. Găurica aceea mică, ln care degetul lui se prindea perfect, a însemnat pentru Roger o priză mai bună – astfel încât, foarte curând, a devenit un jucător de tenis foarte bun. Exersa în fiecare zi şi, nu după multă vreme, putea să susţină partide întregi, pe care însă le pierdea. Dar Roger nu se dădu bătut. Se antrena şi juca într-una. Operaţia pe care a făcut-o la cele două degete de la mâna stângă i-a permis să ţină mai bine racheta – şi astfel, să-şi îmbunătăţească stilul.
Deşi nu avea un model după care să se conducă, Roger a devenit obsedat de tenis şi, cu timpul, a început să câştige. El a continuat să joace tenis şi la colegiu, terminându-şi cariera de jucător de tenis, cu 22 de victorii şi 11 înfrângeri. Mai târziu a devenit primul antrenor de tenis cu handicap fizic, autorizat de Asociaţia Americană a Tenisului Profesionist. Acum, Roger merge prin toată ţara si le vorbeste oamenilor despre cum poţi ajunge învingător, indiferent cine eşti.

„Singura diferenţă dintre mine şi voi este că voi puteţi să-mi vedeţi handicapul, dar eu nu pot să-l văd pe al vostru. Cu toţii îl avem. Când oamenii mă întreabă cum am reuşit să trec peste lipsurile mele fizice, le spun că nu am trecut peste nimic. Pur şi simplu, am aflat ce nu pot să fac – cum ar fi să cânt la pian sau să mănânc cu beţigaşe – dar mai important e că am aflat ceea ce pot să fac. Aşa că fac ceea ce pot, din tot sufletul şi din toată inima“.

de Jack Canfield, autorul cărții Supa de pui pentru suflet

A-aparut-File-de-Lumina

Comentarii (22)
  1. …..Impresionant….Genul acesta de oameni constituie niste exemple pentru noi toti !…. Sunt
    atatia oameni care au doua maini si doua picioare … Si ? …. Ce fac cu ele ?…. Nu fac nimic
    cu viata lor …. Probabil fara incercari in viata nu am avea cum sa evoluam …. E important
    sa privim fiecare problema ca o provocare …. O provocare are darul sa te impinga inainte…
    …..Cineva spunea extrem de frumos – ca sunt doua tipuri de oameni – unii sunt ca mingile
    de golf iar ceilalti ca mingile de ping pong …. Cand vei lua o minge de golf in mana si vei da
    cu ea de podea ea va ramane acolo … dar… cand vei da de podea cu mingea de ping pong
    ea va sari in sus … de fiecare data … Ce faci atunci cand cazi ?…. Te ridici ! ….Si daca vei
    cadea din nou ?….Simplu … Te mai ridici odata….Sa stii sa nu te resemnezi , sa nu renunti
    niciodata sa mergi inainte pe drumul tau in pofida circumstantelor neprielnice …. Asta da ,
    este o mare putere…. Tot ceea ce ni se intampla , ma refer la diferite situatii de viata pe care
    cei mai multi le considera nenorociri sau necazuri , ar trebui sa le vedem ca niste binecuvantari…
    ….. Pentru ca acele lucruri ne pot ajuta sa progresam , sa evoluam …. Dar , inca odata e necesar
    sa privim lucrurile din perspectiva potrivita…..E foarte important … Unii oameni merg pe drum
    cu privirea in pamant si vad doar noroiul de pe acel drum …Altii se uita in sus si vad stelele…
    …..Ce vrei sa vezi ? ….Viata este o suma de alegeri … Vrei sa fii compatimit , sau vrei sa fii
    respectat ?…. E alegerea ta …. Suntem fiinte spirituale puternice …Dumnezeu a pus in noi o
    gramada de potential care ar putea fi folosit…. Am fost lasati pe acest Pamant sa facem lucruri
    mari si minunate ….Putem oare noi sa ne plangem cand in viata noastra sunt atatea binecuvantari?…
    …. Viata e frumoasa ! … Viata merita traita din plin ! …. Sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce
    Dumnezeu ne a dat ….Si sa facem mai multe cu viata noastra… Pentru ca se poate….
    ……..Va iubesc pe voi toti ! …. Si ….Va doresc numai bine ! …..

     
    1. Adevarat..!!! Omul poate face orice,daca vrea.!!! Deci..vointa este cea care trebuie sa ne ajute sa ne auto depasim continuu..!!! Sunt atatia oameni intregi la trup si la minte,dar care trec prin oceanul vietii,fara sa aiba nici un obiectiv..de realizat,fara sa se faca cu nimic remarati..!!! Important e ca ceea ce faci…sa faci ,din toata inima,sa fii tu insuti /insati multumit/a..de tine.! Lucrul bine facut,cu dragoste si incredere sustinut…nu-ti poate aduce decat satisfactii..!!! Multumim.!!!

       
  2. E o poveste de viata.Povestea unei extraodinare vointe de a nu ceda …si de a merge mai departe. Viata in ansambul ei ne poate rezerva multe surprize. Are dreptate Roger – ,, eu nu pot sa vad handicapul vostru , pe cand voi puteti sa al vedeti pe al meu….”
    Tot ce ni-se intampla in viata are un sens si nu potem considera o intamplare nefasta ca pe o binecuvabtare….Daca a-ti perzi o mana intr-un accident , o poti considera ca pe o binecuvantare…?
    Ar trebui sa facem…..Ar trebui sa consideram….spune Dan….ok am inteles , dar eu apreciez mult mai mult cand spui …Eu am facut asa….
    Eu am considerat ca asa e bine…si chiar a fost…Toti am avut sau avem inca diferita intamplari ale vietii care ne marcheaza….Putem invata uni din intamplarile altora…Cu ajutorul lui Dumnezeu mergem mai departe ….asa e, dar si o vorba buna , parca nu ar strica….
    Fara explicatii savante , despre ,,salturi” si ,,vibratii ”care sa-mi fie cu iertare , putini le inteleg…Iar Roger Crawford si mai putin. El nu a ,,vibrat” ci i-sa amputat si din ce nu avea deajuns…El a trait asa cum e. A acceptat viata si a luptat sa depaseasca tot in ciuda acestiu handicap….ba mai mult a jucat tenis…Aveti ideie cat e de greu….? Cat efort depune un jucator normal , dar cineva in situatia lui Roger…??
    Personal am avut o intamplare ..neplacuta , care mi-a schimbat definitiv viata. Dar asta nu ma dat inapoi , ba din contra …Mi-am reconsiderat valorile vietii mele . Am realizat ce pot face si ce nu in viata dupa aceasta intamplare ….Totul sa schimbat in viata mea….
    Nu cred ca ,,suntem pe acest pamant casa facem lucruri mari si minunate” …( a-mi cer scuze lui Dan ). Suntem aici casa traim pur si simplu .
    Sa traim cu adevarat . In respect pentru valorile vietii , sa fim mai buni si intelegatori cu cei din jur , zambind mai des si multumind pentru tot si toate.
    O zi buna.

     
    1. ……………Da… De unde si cu ce sa incep ?…. Stiu ca e greu de digerat dar unele lucruri in viata
      vin , in mod paradoxal . „la pachet”…. Adica se poate intampla ca in viata sa ai o intamplare nefericita….
      ….. Ce vei face atunci ?….Te vei resemna ?… Iti vei plange de mila?… Vei astepta compasiunea
      altora ?…. Sau vei incerca sa transformi asta in altceva ?….. Da voi demonstra ca pot sa fac lucruri….
      Da voi demonstra ca in ciuda acestei intamplari nefericite voi face mai mult decat fac cei care nu au
      trecut prin asa ceva …. Si da …Le voi demonstra ca se poate…Voi fi un invingator… Si gandind asa
      reusesti sa transformi o problema intr o provocare…. Si reusesti sa faci lucruri care , in cazul in care
      nu ai fi avut acea intamplare , nu le ai fi facut …Si atunci , in mod paradoxal , observi ca a fost o
      binecuvantare …. Chiar daca multi nu vor intelege asta … Dar un om de genul asta , credeti ma , ca
      e cu mult mai fericit decat multi alti oameni care sunt intregi si normali fizic….Pentru ca fericirea este
      o stare de spirit …. Poti sa ti construiesti starea… Poti lucra la ea … Poti fi fericit pentru ca vrei sa te
      simti fericit….
      …… Apoi ….. Eu am facut , eu am cosiderat . eu …. Cuvantul EU inseamna ca ma pun pe mine
      pe primul loc … E un cuvant egoist … Desigur ca uneori este inevitabil dar….Ar fi bine sa vorbim de
      NOI ….. NOI este poate cel mai frumos cuvant , cel mai placut … Si da NOI ar trebui sa facem lucruri
      mari si minunate si nu doar sa traim pur si simplu… Dar este doar un punct de vedere …Poate nu e
      cel mai bun punct de vedere … Dar e al meu … Asa simt eu (… vezi era inevitabil sa nu folosesc si
      acest cuvant ) ….. Consider ca e mai bine sa invatam din greselile altora decat din greselile noastre
      ….. E mai important si mai productiv …. Cand spun „altora” ma gandesc la oameni care au reusit in
      viata intr un domeniu sau altul….Oameni adevarati , impliniti .oameni intelepti , nu oameni care au
      reusit prin orice mijloace …Asta nu inseamna ca nu putem invata si din greselile noastre …. Nu am
      zis asta …Repet este doar punctul meu de vedere ….Si de fiecare data cand zic ” ar trebui ” sa stii
      domnule Vali ca imi zic in primul rand mie ….
      …. In alta ordine de idei sincer nici mie nu imi plac acele cuvinte sofisticate de care aminteati si
      pe care alte persoane le folosesc din abundenta …..De asemenea nu sunt de acord nici cu acele
      citate lungi si obositoare … Imi plac acele vorbe care vin cu adevarat din interiorul fiecaruia…Nu
      citate din carti sau luate de pe net ….Cartile sunt bune pentru ca te dezvolta …. Te ajuta sa exprimi
      opnii in baza lor …. Dar aici cred ca ar fi bine ca fiecare sa si spuna parerile cu vorbele sale …
      …… Imi cer iertare daca prin cuvintele mele am deranjat pe cineva … Va doresc numai bine ! ….

       
  3. Buna dimineata.
    Pornesc comentariul meu ,la fel ca alta data,de la titlul acestei postari : ” ce poti si ce nu poti sa faci?” In textul de mai sus avem exemplul acestui Roger care,se pare,din nastere era destinat sa traiasca cu un handicap si cu care trebuie sa se descurce a vedea ce poate si ce nu poate sa faca.
    Dar marea majoritate au fizic tot ce le trebuie ca sa incerce tot ce este posibil sa-si dezvolte potentialul care este nelimitat.Si fiecare din noi ajungem la un moment dat sa ne intrebam ce putem face sau pot oare face asta sau asta?Putem face multe,numai ca ceea ce facem sa fie directionat in folosul tuturor.Traim vremuri in care suntem martori la ce se face pe aceasta planeta doar intr-un folos minoritar si,din pacate ,distructiv.
    Profit de ocazie,place sau nu place comentatorilor,sa spun ca observ ce „multa si deosebita” atentie s-a dat postarii de ieri despre copaci si padure.Se poate discuta,se pare ,la nesfarsit despre subiecte abstracte si se insira chiar cuvinte fara sens,dar cand exista un subiect care atinge latura reala a vietilor noastra,se marge mai pe tacute.Eu personal gandesc ca aceste ocazii de a comenta pe diferite subiecte este de a ne imbunatati constiinta,de a contribui cu putinul ce ni-l putem permite la a raspandi intre noi principii sanatoase aplicabile realitatii in care ne desfasuram existenta.
    Spunea odata un comentator ca scriem si noi un comentariu doar ca sa ne vedem cele spuse scrise pe aici…sau referitor la vulnerabilitate,mi-a placut indemnul Ilonei de a „da dracului vulnerabilitatea si traiti-va viata”.Exact.Nu comentez mereu pe File de Lumina,dar citesc de regula tot ce apare si ce se comenteaza.Uneori raman cu o amaraciune citind anumite comentarii.Daca ceea ce cunoastem,invatam,incercam sa asimililam,nu combinam cu ceea ce traim,cu realitatea existenta ,dati-mi voie sa va spun ca se irosesc energii si,da,scriem aici ca sa ne citim cele scrise….M-a mai admonestat pe mine o comentatoare odata pentru ca nu debordam de fericire si recunostinta…..Imi pare rau,eu nu pot separa ceea ce vad,ceea ce traiesc ceea ce gandesc de realitatea existenta in care ne desfasuram noi vietile.
    Putem face multe,doar sa vrem…pentru folosul tuturor,dar prea des se obisnuieste a se spune :”ce putem face? suntem prea mici.”sau poate ceva asemanator.La realitatea pe care o traim ce putem face?
    O zi buna sa aveti,Sefora

     
    1. Ziua buna, Doamna Sefora.
      Spuneti ceva, despre o comentatoare care v-a ”admonestat”.
      Daca am fost eu, ma bucur,……daca nu, imi pare rau ca am pierdut o ocazie de a transmite un lucru bun, chiar sub forma unei admonestari.
      ”Atitudinea, se spune, este totul”.
      Lege, sau axioma, pe care, pentru ca omul s-o-nteleaga, multa ori putina invatatura trebuie sa-i treaca prin mana.
      Dupa caz.
      Pentru a o asimila, combina cu ceea ce traim. Realitatea ”aparenta”. Asa existenta cum pare ea.
      ”Atitudinea” este setul de valori sau credinte cu care abordezi viata.
      Daca acest set de valori este superior a ceea ce se-ntampla in jurul omului, el are putere de schimbare.
      Daca acelasi set de valori, este la nivelul a ceea ce se-ntampla in jurul omului ( influentat, de…..adica) ori mai rau, caci se poate si-asa…..el,
      are de-asemenea putere. Insa nu de schimbare. Ci de perpetuare. Ori mai rau.
      Asadar. Iata cat sunt de pretiosi, cei ce debordeaza ( caci a deborda, inseamna a emite ) energii pozitive, atat pentru lumea lor personala, cat si pentru ansamblu. Lumea ca intreg.
      Iata si cat de ” conservatori” ( in sensul ca nu vin cu nici un parfum proaspat atat pentru lumea lor, cat si pentru ansamblu ), sunt cei ce isi scuza neputinta, prin micime, in fata ”realitatii existente”, care nu-i cu nimic mai mult decat aparenta.
      Imi sustin cele scrise aici, pentru ca sa am ce citi mai tarziu,…..prin binecunoscutul indemn, ” Nu va pierdeti in lume”.
      Scriam acum cateva zile, ca sa am ce citi azi, ca:
      Viata, are un sens de curgere.
      De unde curge, este izvorul, sau cauza.
      Ce vedem sau traim, este rezultatul sau efectul.
      Amandoua, sunt intrinseci, una alteia. Sau biunivoce, ca sa-l citez pe Razvan.
      Dupa principiul ” cum este sus este si jos,…..s.a.m.d.” ca sa-l citez si pe Claudiu.
      Prin urmare, lupta cu efectele, este lupta cu insasi natura lucrurilor. Lupta pierduta inainte de a o purta.
      La cauza, trebuie cautata solutia.
      Acolo sus, sau in interior. La izvor.
      Deci, la atitudine si valorile ei cum ar fi ( doar cu titlu de exemplu ) sa debordezi de fericire si recunostinta.
      Lumea, in ansamblul ei, este compusa din lumi personale.
      Intr-o lume de oameni tristi, cum ati vrea sa arate ansamblul?.
      Desigur, cei mai contrariati, sunt cei ce vor sa-nvete cum sa schimbe lucrurile. Revenind mereu si mereu la ceea ce ansamblul exprima.
      Dar, luati oamenii cu cele mai frumoasa si sanatoase atitudini despre viata si puneti-i intr-un cartier, sau oras ( caci or fi mai multi ) si vedeti cum va arata comunitatea lor.
      E simplu de imaginat.
      Pana una, alta, nu este asa. Ei sunt dispersati in acest ansamblu mai mare. Care este lumea in care traim.
      Si singurul mediu in care ei se simt in rezonanta cu atitudinea lor, este lumea lor personala.
      Pentru ansamblu, au doar parfumul atitudinii lor, care ce-i drept, nu-i deloc de neglijat.
      Cu fiecare om, care se schimba, ca atitudine, lumea primeste un imbold intr-o directie si nu mai este cea de ieri.
      Asa a fost, este si va fi intotdeauna.
      Asa ne-au spus, ne spun si ne vor spune intotdeauna oamenii intelepti.
      Putem face multe, doar , daca intelegem cum.
      Daca doar vrem, nu-i de-ajuns.
      Toata lumea vrea, sa fie fericita. Nu ” vrutul”, este problema.
      Dar putini pun mana si invata cum, sa fie fericit.
      Si acestia din urma, sunt de felicitat.
      Sunt printre noi, cei ce citim aceste file, comentand sau nu,….si nu numai.
      N-am scris acest mesaj, decat cu multa dragoste. Daca l-am, mai pigmentat pe ici pe colo, nu luati in seama. M-am jucat.
      ”Ce poti si ce nu poti sa faci”?……
      Orice. Doar sa inveti cum. Doar a vrea, nu este de-ajuns.
      De mii de ani, doar se vrea.
      O zi minunata, tuturor.

       
      1. …….Frumos , foarte frumos …. Multumesc pentru acest minunat mesaj…..
        …..Va doresc numai bine ! …..

         
    2. Poate ca nu o sa va „Dauneze grav sanatatii ” sa Experimentati o bucata de vreme Atitudinea de A Nu Avea Asteptari De La Oameni sau de la Societate ” .Atentie : Sa nu confundati acasta Atitudine cu Indiferenta ,Ignoranta sau Nepasarea ! Daca va incumetati si sunteti Sarguinciasa s-ar putea sa aveti Surprize Benefice pentru Dumneavoastra . Alegerea va apartine. Fii tu insati !

       
      1. Buna dimineata,cu bucurie in inima pentru o frumoasa zi de iarna.
        Bineinteles ca nu-mi dauneaza sanatatii cateva cuvinte spuse cu iubire si intentii frumoase si gandesc ca am trait oarecum suficient,trecand prin multe in viata,sa stiu ca nu trebuie sa ma astept de la oameni sa-mi rezolve problemele personale.Si ca parinte am grija sa-mi sfatuiesc copiii sa nu aiba asteptari de la oameni.Dar din punctul meu de vedere,si nu numai al meu,foarte gresit gandind sa nu ne asteptam ca societatea [oare cine este societatea in aceste vremuri ?] sa aiba anumite actiuni ce ar indeplini asteptarile mambrilor acelei societati.Aceste aspecte sunt de domeniul public si civic si nu intram prea adanc in discutii pentru ca nu este cazul acum.
        Spiritual vorbind,da,ai dreptate,este o atitudine sanatoasa sa nu astept ceva de la oameni,incumetandu-ma chiar sa fiu sarguincioasa si sa fac eu ceva pentru oameni daca pot si-mi este la indemana,numai ca practica iti arata deseori ca trebuie sa mai faca si ceilalti oamnei cate ceva in folosul altora.Multe fraze cu inteles spiritual,intelepte au doar un sens teoretic si traind zi de zi,confruntanu-te cu ceea ce-ti ofera oamenii si societatea constati ca pentru a fi detasat trebuie sa devii oarecum singuratic.Aceasta sunt eu.Mie personal nu-mi place sa folosesc fraze bombastice cu inteles spiritual si nici sa fac uz de citate intelepte pentru ca nu traim printre constiinte evoluate ca sa fii convins ca le si aplica.Raman pur si simplu doar cuvinte….cuvinte…cuvinte.
        O zi buna, cu incredere totusi in oameni ca poate unii mai pricep si ei cate ceva….sa auzim de bine,Sefora

         
  4. 1-. „Nu poţi face totul – este mai bine să te concentrezi asupra a ceea ce poţi să faci“.
    2-,, …dar mai important e că am aflat ceea ce pot să fac. Aşa că fac ceea ce pot, din tot sufletul şi din toată inima“.

    Un handicap in Romania este considerat un blestem . Handicapul nu trebuie privit niciodată ca pe un obstacol… Ar trebui sa se formeze oameni pentru a incuraja aceste persoane , pentru ai motiva sa-si descopere visele , sa caute bucuria vietii …Performanţa nu are limite şi poate depăşi orice formă de handicap. Cuvântul “imposibil” nu există decât în dicţionar. ,, Eroul ,, din aceasta povestire este un exemplu in acest caz . Işi trăieste viaţa cu o intensitate de neregăsit în lumea celor care se consideră normali.
    Dacă nu ai nici o direcţie, nici un ideal, treci prin viaţă fără sens. Fiecare ar trebui să decida : Cine sunt, Ce vreau şi Unde trebuie să ajung ?
    Diferenţa dintre o persoană validă şi o persoană cu handicap este focusarea …,, Prin focusing putem intelege cum am ajuns in acest punct al vietii, sa devenim constienti de problemele si intrebarile care ne framanta, sa ne acceptam pe noi insine, sa ne eliberam de efectele traumelor mai vechi sau mai recente, sa aducem calmul in viata noastra, sa fim in stransa legatura cu viata si fiinta noastra, sa regasim posibilitatile interioare de care dispunem, sa luam decizii mai intelepte ,,
    O persoană cu handicap doreşte să se recupereze cât mai mult, să fie împlinită pe plan familiar şi să aibă sentimentul că se poate autosusţine pe plan material, să aibă bucuria că îşi trăieşte viaţa.
    Sa invăţăm să ne susţinem unii pe alţii , cunoscându-ne … Să învăţăm să comunicăm împreună … Nu există delimitări între noi…
    Multumesc pentru aceasata lectie de viata …
    -File de Lumina
    -Jack Canfield,
    -Razvan si comentatorilor …
    :)
    -,, IN POLITICA PROSTIA NU E UN HANDICAP !
    – Singurul handicap în viaţă este o atitudine nepotrivită.
    -Banii reprezintă pentru suflet ceea ce reprezintă o pereche de papuci pentru un invalid ,, :)

     
      1. dan ,iti multumesc … Am vazut multe filmulete de acest gen . ..Imi place sa admir stapanirea de sine ,taria de caracter , puterea de care dau dovada aceste persoane ,atat la propriu cat si la figurat ,sacrificiile pe care le fac pentru as atinge visele …Ce concluzie am tras : daca ei , pot noi de ce oare nu reusim intotdeauna ? Cred ca Dumnezeu le-a dat ceva in plus fata de noi ,ceilalti …
        Nu simt mila fata de ele …poate compasiune
        Friederich Nietsche spunea : „atunci când ţi-e milă, pierzi din tărie”… Mila , are intr-adevar ceva impur in ea. Este acel sentiment de superioritate ascuns .. .
        Compasiunea este diferita …simti suferinta celui de langa tine in mod total, ca si cum ar fi suferinta ta. .. Este demnitatea pe care o dai implicit celuilalt, si tie insuti.
        O seara minunata ! :)

         
        1. …… Cred ca nu as putea sa smt mila sau compasiune fata de astfel de oameni….Si cred
          ca ei nu ar avea ce sa faca cu mila sau compasiunea mea….Ceea ce ei merita cu adevarat
          e altceva … Se numeste RESPECT …. Cum sa l compatimesc pe cineva care incurajeaza
          oameni in toata lumea? …. E cu mult mai fericit decat multi , multi alti oameni … Nu pot decat
          sa l admir , sa l pretuiesc si sa i acord tot respectul meu ….. Nu ei sunt oamenii care au
          nevoie de incurajare , de sprijin ci …. in mod paradoxal , noi ….Trebuie sa cautam sa ne
          invatam cu adevarat lectia …. O seara minunata ! ….

           
  5. Ella draga,bun gasit.
    Apreciez nivelul de cultura ce-l pot observa din comentariile tale.
    Problema cu mine este ca uneori iau cam prea in serios anumite chestii….Stiu,nu se merita si viata o simte fiecare dupa cum percepe realitatea in care traieste,plus ce se mai adauga si din „facaturile” altora.
    Ma bucur pentru schimbul de pareri.Sa fie cat mai folositor pentru mine si ceilalti care simt ca au si vor sa invete cate ceva.
    O seara buna,Sefora

     
    1. Bun gasit, Sefora.
      Nu-i mare lucru de apreciat. Oricine este cat de cat implicat in spiritualitate, are acest nivel de cultura la indemana prin cartile ce-l inconjoara.
      Poate doar forma difera. Esenta este aceeasi.
      Mai mult decat atat, asa zisa cultura, o are fiecare in el insusi. Ceilalti sau cartile doar ti-o reamintesc.
      Mesajul meu pentru tine, nu s-a vrut moralizator. Ci, incurajator.
      Incurajarea, inlesneste reamintirea. De nenumarate ori, am avut nevoie de incurajari.
      Multumesc si eu, pentru schimbul de ganduri.
      Apropo,…nu stiu daca Sefora este numele tau sau nu. Insa era numele prea frumoasei , se zice, sotii a lui Moise.
      Si-nseamna, pasare. Ce fel de pasare,….categoric ca cea mai frumoasa dintre ele.
      O seara frumoasa.

       
      1. Buna sa-ti fie inima,
        da,numele meu este Sefora si-l port cu mine de 69 de ani.Ma mira ca stii ce inseamna Sefora in romaneste si nu ma mira ca stii ca asa o chema pe sotia lui Moise.In ebraica Sefora se spune Tzipora.In afara de nume nu am nimic de a face cu ebraica,dar am o buna prietena,fosta colega de liceu si de banca care locuieste in Israel si care mi-a dat informatia de mai sus.Referitor la numele Sefora,poate stii,poate nu,exista in Paris unul din cele mai mari magazine de parfumuri numit Sefora si cunosc ca exista si la Bucuresti o ramura a acelui magazin.Asta asa ca divertisment.
        Iti trimit gandul meu de iubire si o urare de noapte buna,Sefora

         
  6. Citind cele de mai sus i-mi rasuna in minte urmatoarele:

    Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari !

    Epistola Intâi către Corinteni a Sf. Apostol Pavel, Cap.1, v 17-31.
    Doamne ajuta!

     
    1. Există perfecţiune în această imperfecţiune, privind către scopul final al călătoriei fiecăruia. N-am întâlnit copil să-l copieze pe Shakespeare în demersul mental a lui …A fi sau a nu fi; iată întrebarea / Ăst gând pe toţi ne face-a fi mişei / Şi-astfel firescul chip al hotărârii / Arată bolnav de gândire pală / Astfel avânturile cele mai măreţe se-abat din drumul lor şi pier ca faptă!
      De la copii am învăţat starea de Prezenţă, aici şi acum… starea de uimire în faţa unei realităţi nealterate de credinţa că ştiu eu ce reprezintă sau înseamnă fiecare lucru.
      Bucuria frumuseţii vieţii mereu proaspătă. Lângă oameni şi împreună cu ei mi-am adus aminte de simplitatea de a fi.

       
  7. Accesand youtube il puteti viziona pe acest Minunat Om ,chiar jucand tenis ,asa cum ne -a relatat Jack.. Ma inclin cu Respect (fiind de acord in aceasta privinta cu Dan ) in Fata Lui . Oare intr-o situatie asemanatoare (ce se poate ivi oricui si in timpul vietii datorita unui accident sau unei boli ) ce Atitudine (fiind de acord cu Ella) se poate adopta ? Cateva variante consider ca ar fi :
    1.Sa nu te accepti asa cum Esti , sa dai vina pe Divinitate , pe parinti , sa te vaicaresti ,sa blestemi ziua in care te-ai nascut sau in care s-a produs „defectiunea” , sa te urasti , sa urasti Viata pe care o Duci ,sa cersesti mila samd
    2.Sa te accepti asa cum esti , sa ai Credinta in Divinitate si in Sinele Tau ,sa o consideri ca o Lectie de Viata sa cauti Solutii de a Pasi in Viata Demn , Sa te Iubesti pe Tine Insuti , Sa Iubesti Viata samd.
    Tatalui meu ,datorita unei arterite , i s-a amputat un picior de la genunchi , si de asemenea si degetele de la celalalt picior . Timp de 10 ani pana varsta de 80 de ani ,cand „I-a Sosit Clipa Plecarii ” si-a purtat cu Demnitate aceste „lipsuri” dand dovada de Iubire de Viata fara margini (cu acest exemplu consider ca i-am facut pe plac si lui Vali)
    Un pios omagiu plin de Recunostinta si Iubire draga Tata.
    Fiti Voi Insiva !

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top