skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Obiceiuri de iarnă

 

Ceea ce caracterizeaza, printre altele, folclorul romanesc este bogatia obiceiurilor traditionale legate de muncile agricole de peste an si de pastorit. De origine foarte veche, cele mai multe dintre ele s-au pastrat, cu succesive schimbari de functie si cu necontenita accentuare a partii spectaculoase, pana in zilele noastre. Printre obiceiurile traditionale, cele ale sarbatorilor de iarna ocupa, datorita amploarei lor, un loc deosebit.

Sarbatorile de iarna sunt, inainte de toate, sarbatorile schimbarii anului. Ele se desfasoara intre 24 decembrie si 7 ianuarie si au ca punct central, Craciunul si Anul Nou. Repertoriul lor bogat cuprinde : colindele – colinde propriu-zise, colinde de copii – urarile de belsug si recolta bogata cu plugusorul si cu buhaiul, urarea cu sorcove, zorile, urare facuta in zorii zilei de Craciun si Anul Nou, vasilca; jocurile cu masti: turca sau cerbul, brezaiu, camila, capra, cerbului, malanca, jocurile cu papusi: dansurile: calutii sau bumbierii si caluserii, si, in sfarsit, cantecele de stea, vicleimul; irozii, ieslea si teatrul popular cu tematica haiduceasca.

Raspandirea teritoriala a acestui repertoriu nu este unitara. Unele categorii se gasesc in intreaga tara. Altele abunda in anumite tinuturi si sunt mai rare sau lipsesc cu totul, in alte regiuni.

Deosebirile regionale corespund, de fapt, etapelor felurite in care se gaseste, in dezvoltarea lui, folclorul diferitelor tinuturi. Situatia geografica oglindeste dezvoltarea istorica, caci cultura populara s-a inchegat si s-a dezvoltat in timp, pe baza dezvoltarii economice si sociale specifice locurilor; in folclor, gandurile isi nazuintele oamenilor apar asa cum s-au inchegat si s-au cristalizat artistic, in conditii concrete de viata. In acest sens, gasim in el nu numai deosebirile intervenite in cursul procesului de dezvoltare, ci si pe cele ce au existat chiar de la inceput, in momentele si modurile in care si-au alcatuit, in diferite locuri, comunitatile sociale.

Nici vechimea manifestarilor folclorice din cadrul sarbatorilor de Anul Nou, nu este aceeasi. Cele mai multe par a fi stravechi. Doar cantecele de stea si irozii stunt de origine mai noua, carturareasca, bisericeasca. Nou este si teatrul popular cu tematica haiduceasca, desi el se suprapune, ca si irozii, peste vechile spectacole populare cu masti sau se asociaza cu acestea.

Datele istorice in legatura cu obiceiurile de Anul Nou sunt si ele lacunare.

Cele mai ample le gasim in memoriul pastorului Andreas Mathesius, din Cergaul Mic – Tarnave – septembrie 1647, in care protesteaza impotriva „valaohilor” care nu vor sa invete psalmii si continua sa cante de Craciun, diavolestile lor colinde invatate din stramosi. El da asupra invatarii colindelor si desfasurarii colindatului, date care arata ca in trei secole obiceiul in ansamblul lui s-a schimbat foarte putin. Despre obiceiul colindatului la oras vorbeste diaconul Paul de Alep, care l-a insotit in principate, intre 1650-1660, pe patriarhul Macarie. Descrierea se refera mai mult la sarbatorirea Craciunului de catre boieri si cler. Interesanta este totusi si mentiunea pe care o face despre colindatul lautarilor. D. Canitemir, in Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, aminteste despre colinde, voind sa stabileasca o legatura intre refrenul Ler si Aurelian imparatul.

Trei dintre categoriile repertoriului enumerat prezinta un interes deosebit pentru cunoasterea realizarilor literare si spectaculoase, din obiceiurile legate de schimbarea anului: colindele, urarile cu plugusorul, buhaiul si jocurile cu masti.

Prin numarul lor mare, prin frumusetea muzicii si poeziei lor, colindele domina sarbatorile Craciunului. Se colinda de obicei seara si in ziua de Craciun, dar in unele locuri si in ajunul si ziua de Anul Nou si la alte sarbatori ale ciclului. La colindat participa tot satul, desi efectiv colinda numai copiii, flacaii, barbatii pana la o anumita varsta si lautarii. Sunt locuri unde colinda si fetele, mai rar femeile si uneori fetele si flacaii, impreuna.

Traditia obiceiurilor de Craciun si Anul Nou cere ca flacaii care colinda si ureaza cu plugusorul si cu buhaiul sau care fac jocurile cu masti, sa fie organizati in cete. Acolo unde formele traditionale au fost bine pastrate, colindatul era un maret spectacol, ce dadea deosebita solemnitate sarbatorilor Anului Nou. Se colinda in tot satul. Gazda casei colindate este intotdeauna intrebata daca primeste colinda. Se canta intai o colinda la usa sau la fereastra, prin care de obicei se vesteste sarbatoarea, apoi ceata intra in casa, canta colinda gospodarului (colinda cea mare) si pe urma, din initiativa cetei sau la cererea gazdei, alte 2-3 colinde. In casa, colindatorii sunt asteptati cu darurile pe masa. Dupa terminarea colindatului, se ureaza pentru fiecare dar in parte si, la sfarsit, se multumeste gazdelor in formule traditionale. In anumite regiuni se danseaza la casele cu fete sau acolo unde este loc mai mult si vin fetele din mai multe case, sa intampine ceata colindatorilor. Pe ulita, ceata se deplaseaza cu cantece si strigaturi.

In trecut era si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori .  Ceata urca in turnul bisericii si colinda spre „cele patru zari”. In trecut era si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori din acelasi sat sau din satele vecine. Ceata colinda insotita de un instrument muzical. Pana la primul razboi mondial, in multe regiuni se mai colinda cu cimpoiul. Azi se colinda cu fluierul, cu clarinetul, cu taragotul, cu vioara. In partea de sud-vest a Transilvaniei, ceata de colindatori are si o „duba”.

Desi se colinda in grup, colinda se canta la unison. In cele mai multe locuri, ea este executata antifonic, pe doua sau trei grupe. Rostul tuturor colindelor este urarea. Totusi, deosebim, datorita desfasurarii si continutului, colindele propriu-zise de colindele de copii.

Copiii colinda in ajunul Craciunului si de Anul Nou. Colindele lor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug de miei, vitei, purcei, pui etc. si cer in versuri pline de haz, darurile cuvenite: alune, nuci, mere, pere, colaci etc. In unele parti ale Olteniei si Transilvaniei, copiii numiti si pitarai ating cu betele sau nuielele, pe care le poarta anume, stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri sau hambare, grinda casei si scormonesc in carbuni, pentru a aduce noroc si belsug.

In colindele de copii, urarea este intotdeauna directa si, desi concreta in enumerarea celor dorite si chiar a darurilor pretinse in schimb, are un caracter general si se canta la fel la toate casele.

Colindele propriu-zise sugereaza urarea prin cantece care vorbesc despre intelepciunea si opulenta gospodarului, a ciobanului, pescarului etc, despre viteji si fapte vitejesti, despre feti frumosi si fete frumoase, despre logodnici si nunti minunate si despre tot felul de fapte si intamplari deosebite, pe care le descriu si le glorifica. Urarea directa apare doar ca o completare la sfarsit sau la unele daruri.

Spre deosebire de colindele de copii, care au un caracter general, colindele propriu-zise sunt individualizate. Ele se adreseaza gospodarului, gospodinei, flacaului, fetei, copilului, tinerilor casatoriti, sugarului, vaduvei, ciobanului, pescarului, soldatului, instrainatului etc. Exista si colinde de doliu etc. Astazi exista tipuri de colinde mai mult sau mai putin precise, pentru diferitele momente ale colindatului.

Individualizarea duce la o mare varietate de tipuri, la o mare diversitate de teme.  Exista un intreg ciclu de colinde cosmogonice, un ciclu de colinde vanatoresti, in care cerbul si leul ocupa un loc deosebit, un ciclu de colinde pe tema metamorfozelor, un ciclu de colinde pastoresti. Poezia acestor colinde este de o mare frumusete. Colindele vorbesc, intr-o atmosfera de legenda, despre lume si stihii – dar, mai cu seama, despre trei domenii din viata satului si a oamenilor: Viata gospodareasca sub diferitele ei aspecte, puterea si frumusetea tinerilor, eroismul si iubirea vazute sub perspectiva unei casnicii.

Ceea ce caracterizeaza poezia colindelor este atmosfera optimista, in care este infatisata viata oamenilor din obstile satesti. Aceasta transfigurare optimista a vietii este determinata de caracterul de urare al colindelor. Printre colindele ce au ajuns pana in vremea noastra, una care a pastrat prin simplitatea imaginilor, prin laconismul exprimari, atmosfera de mare vechime, este colinda de pe valea superioara a Muresului, ale carei versuri i-au inspirat lui Bela Bartok Cantata Profana.

Cel unchies batran,
El ca si-o d-avut
Noua fiusori.
El nu i-o-nvatat
Nice vacarasi
Far’el i-o’nvatat
Muntii la vanat.
Punte si-au d-aflat,
Urma de cerb mare.
Allt au urmarit,
Pan’ s-au ratacit
Si s-au neftinat
Noua cerbi de munte.
Drag taicutu lor
Nu si-au mai rabdat.
Si el s-o luat,
Pusca si-au’ntaglat
Si-n munti au vanat.
Punte s-au d-aflat
Noua cerbi de munte.
‘Ntr-un genunche-a stat,
Tras-au sa-i sagete.
Cerbul cel mai mare
Din grai si-au strigat:
– Drag taicutul nostru,
Nu ne sageta,
Ca noi te-om lua
In cesti coarne rari
Si noi te-om tipa
Tot din munte-n munte
Si din plai in plai,
Tot din piatra-n piatra,
Tot tara ti-i face.
Taicusorul lor
Din grai si-o strigat :
– Dragi’ fiutii mei.
Haideti voi acasa
La maicuta voastra,
Cu dor va asteapta,
Cu faclii aprinsa,
Cu pahare pline.
Cerbul cel mai mare
Din grai si-o grait :
– Drag taicutul nostru!
Du-te tu acasa,
La maicuta noastra.
Ca coarnele noastre
Nu intra pe usa
Far’numai prin munti;
Picioarele noastre
Nu calca-n cenusa
Far’numai prin frunza;
Buzutele noastre
Nu-si beau din pahare
Ca-si beau din izvoare.

Este probabil una din primele realizari poetice ale temei metamorfozarii in literatura noastra care, dincolo de caracterul descriptiv de mare simplitate, este o glorificare a vietii libere a vanatorilor.

Venind din lumea obstilor satesti, colindele sunt cantece de urare ce exprima, in versuri si melodii de mare frumusete, bucuria intampinarii Anului Nou, toate sperantele ce se leaga de el. Spre deosebire de incantatii, de descantece, unde poezia insotea actul magic si se adresa numai unor forte supranaturale, urarea din colinde era un mod poetic de a-i inspira omului incredere in anul ce vine, de a-l face sa creada cu tarie, in implinirea urarii. Aceasta calitate face ca urarea sa se realizeze prin descrierea vietii fericite si imbelsugate, prin prezentarea faptelor vitejesti ale tanarului voinic: lupta, vanatoare, incurarea cailor, intrecerea cu soimii, prin infatisarea alaiurilor de nunta etc. Descrierea unor vechi ceremonialuri este atat de clara in colindele cele mai elaborate, incat sugereaza, pe langa rostul de urare al cantecului si pe acel de carte de protocol sau de indicator de comportare. Descrierea caracterizeaza toata poezia obiceiurilor de Anul Nou si determina realizarea lor artistica.

Din punct de vedere al compozitiei, colindele incep cu cateva versuri de punere in tema, de pornire a actiunii, cu aproape aceeasi functie fata de intreg, ca si inceputurile basmelor. Aceste versuri sunt premerse de versul de invocare : Junelui, june bun ! Florile, flori dalbe de mar ! Cununa de vinetele ! Domnului, domnu bun ! Lerui, ler etc. Versurile invocatoare revin in corpul colindei, insotind refrenele muzicale. La inceput, indicau sensul colindei si au fost probabil simboluri, legate de anumite categorii de urari. Ele si-au pierdut de mult semnificatia straveche si, prin aceasta, si legatura precisa cu categoriile respective de colinde si sunt azi doar podoabe poetice. Partea descriptiva, plina de imagini de mare frumusete, de hiperbole, de intamplari miraculoase, formeaza de fapt miezul colindei, descrierea vietii idilice, invocarea belsugului, actiunea eroica etc. Totusi, accentul urarii nu cade asupra ei, ci asupra partii de incheiere, in care se afirma ceea ce este menit, se formuleaza, in moduri traditionale de exprimare, felicitarea, urarea. Dincolo de faptul ca astazi colinda se canta fara pastrarea riguroasa a categoriilor traditionale, versurile de incheiere indica rostul stravechi al ei.

Colindele ce vestesc sarbatoarea descriu ceremonialurile cu care, altadata, era intampinata venirea Anului Nou – ceremonialuri azi disparute.

Fa-te vesel, domnu bun,
Domnului bun,
Ca va vin junii buni,
Junii buni colindatori,
D-uspaciorii lui Craciun,
Lui Craciun celui batran.
Dalea dansu-nca-i cu ei,
Dale dansu-i imbracat
In vesmantu-i mohorat,
Lungu-i lat, prejur pamant,
Pe la poale polarit,
Pe la margini marginit,
Imprejur de manecele
Luce stele maruntele ;
Intre doi umeri d-ai lui,
Luce-mi doi luceferei.
Da’ din fata si din dos,
Da’ din fata ce mai luce ?
Luce soare cu razele.
Da’ din dosu-i ce-i mai luce ?
Luce-i luna cu lumina.
Cest domn asa graia:
– Veniti, voi junii buni,
Veniti lin, mai catilin,
Ca soarele prin senin,
Si sariti in cea gradina
Ca-n gradina-i o stupina
Si-n stupina o fantana,
Si-n fantana-i apa lina.
Apa-n vedre veti lua,
Rupe-un fir de trandafir
Si-un stalpsor de busuioc,
Si-mi veniti voi, junii buni,
Rourind si prourand,
Cu vadra mai greu ploand,
Ca mi-s sfintii adormiti,
Si sfintii s-or destepta,
Portile vor descuia,
Jupanesei mese-ntinide,
Fete mari faclii d-aprinde.
Gazda-n casa ne-a primii
Si bun dar ne-a daruit
Un colac de grau curat.

Este de remarcat, in aceasta colinda, mantia de ceremonial pe care o poarta batranul Craciun, a carei infatisare – cu toate simbolurile astrale ce pot fi puse in legatura cu cultul soarelui – aminteste de costumul imparatilor bizantini. Batranul Craciun, marele gospodar al obstei patriarhale, indeplineste in desfasurarea ceremonialului, rolul polaznicului din obiceiurile de Anul Nou, al slavilor din sud.

Cercetatorii cred ca s-a ajuns la marea varietate de tipuri de colind, prin faptul ca, in cursul veacurilor, creatii ce au apartinut unor categorii, astazi disparute, ale folclorului traditional s-au refugiat in obiceiul colindatului. Ei cauta sa stabileasca legatura intre colinde si descantece, epice si ele de multe ori ; intre colinde, farmecele de dragoste si poate unele stravechi obiceiuri, azi disparute; intre colinde si vechile cantece de sezatoare, intre colinde, cantece de nunta si unele cantece epice, care au patruns, in Transilvania mai cu seama, in repertoriul de colinde.

Venind din lumea obstilor satesti, colindele pastreaza, fara indoial,a unele din cele mai vechi realizari poetice romanesti. Dar in procesul dezvoltarii folclorice, sfera imaginilor din colinde se largeste si prevesteste, atunci cand tematica este voiniceasca, imaginile cantecelor epice eroice.

Intr-o colinda de vanatoare din com. Peceneaga, construita pe aceeasi schema de organizare a imaginilor, vanatoarea nu este decat ridicarea pe un plan hiperbolic, a faptelor tanarului voinic, pentru a reliefa urarea de la sfarsit:

Leroileo,
Cerb s-a laudat
Si s-a rourat,
Leroileo,
La margini de sat
Ca nimeni nu stie
De-unde iarba-mi paste
Si apa cand bea…
Si Gheorghe-al voinicu
Pe-acolea-mi trecea,
Pe cerb mi-l zarea,
Acas’alergara,
Arcul ca-si luara,
Arcul si-o sageata,
La vanat sa-mi iasa,
Joi de dimineata,
Pe nori si pe ceata,
Si el sa-mi vaneze
Ziua, toata ziua,
La margini de sat.
De-o urma ca-mi dara,
Urma cerbului.
Urma ca-i lua,
Tot din deal in dealu
Si din Tale-n vale.
Urma ca-I ducea
Tot din piatra-n piatra
Si din stana-n stana
Urma-i povarnea
La rau, la parau,
Unde-i apa lina,
Pietrele rasuna,
Unde iarba-mi creste,
Fir gaitaneste,
In patru se-mpleteste;
Sub calin, malin,
Susu-i frunza deasa,
Jos ii umbra groasa,
Si Gheorghe-al voinicu
Pe-acolea-mi trecea,
Pe cerb mi-l zarea
Zacand, rumegand,
Namiaza-si facand,
Si Gheorghe-al voinicu,
La genunchi cadeara,
Arcu-si intindeara,
Arcul si-o sageata,
Pe cerb mi-l izbea,
La spata din dreapta,
Cerbu sus sareara
Si se blestema:
– Ochisorii mei,
Vedea-i-as sariti,
Pe mare azvarliti,
Pe dealuri Liintiti !…
Si Cheorghe-al voinicu
Tinta-i petrecea,
Tinta-i si-o sageata,
La cerb navalea.
Pe cerb mi-l lua
La spata din dreapta
Si cu el pleca,
Prin sirai de sate.
Prin satele rari,
Cu fetele mari;
Prin satele dese,
Cu fete mirese.
Nimenea nu-l vede.
Numai Ileana-l vede.
Il vede si-l fericeste:
– Ferice de el,
Si de maica lui !
Zile ce-a nascut,
Parte ce-a avut
De taica, de maica,
De-o carne de cerb !
Cu carnita lui
Nunta sa-si ridice:
Nunta si nuntasii
Si toti megiasii.
Cu clielceaua lui
Curti sa-si sindruiasca :
Curtea si curtasi!
Si toti megiasii.
Cu cornita lui
Facea-si furci la curti
Cu unghiuta lui
Facea-si paharele,
‘Chin boieri cu ele,
‘Chin si fericesc.
Si Gheorghe-al voinic
Fie sanatos !

Felicitarea tanarului voinic, glorificarea lui cu sens de urare pentru o fericita casatorie, este esenta colindei. In alte colinde, in care tanarul voinic urmareste o ciuta, insasi vanatoarea poate fi considerata o alegorie a casatoriei. Legatura dintre colindat si casatoriile din caslegi este fireasca pentru satul traditional si, din aceasta cauza, multe dintre imaginile colindelor de flacai si de fete le intalnim in cantecele ceremoniale de nunta. Foarte frecventa este compararea fetelor cu merele :

Pana-s mere micutele,
Stau frumos pe crangurele.
Daca merele mai cresc,
Cad pe jos si putrezesc.
D-asa-i randul fetelor,
Ca si randul merelor.
Pana-s fete micutele,
Li-i drag la parinti de ele
Daca fetele mai cresc,
Strainii le indragesc.

Imaginea este deosebit de graitoare pentru morala sociala a satului de obste si a satului nostru traditional, pana tarziu. Plecarea fetelor de la casa parinteasca, prin casatorie, era socotita un act ce intra in randuiala normala a firii si a societatii. Pornind de la viata satului vechi, colindele au cuprins treptat elemente noi de viata – dar, atata vreme cat functia lor de urare a ramas nestramutata, aspectul artistic imbogatit cu noi metafore a ramas, in general, acelasi.

Intr-o colinda din Arges, intalnim realitati social-culturale mai noi, exprimate prin imagini de alta factura, puse insa in valoare, in cadrul aceleiasi structuri poetice traditionale :

Din vadurile Diului,
Marului cu florile dalbe !
Sla Ion tinar calare
P-un calut cam alb de spurc;
Si se cearta tot cu turcii,
Tot cu turcii si cu francii,
Sa-si dea turcii vadurile,
Si francii corabiile.
Se certara zi de vara,
O zi de vara pana-n seara.
Se certara si se luara;
Luara turcii vadurile.
Si francii corabiile.
Le luara si le trecura
In cea tara a lui Banat.
Unde-i omul mai bogat
Si fetele mai frumoase.
Dete in tara de-a-mi robi,
Robi trei zile de vara
Si trei nopti robira iara.
Si un plean de juni voinici
Si alt plean de fete mari
Si altul de nevestele
Ca-s in tara multicele.
Si vin junii fluierand,
Fete mari hore-nvartind,
Nevestele zdrobolind.
Dar in urma tuturor
Tare-ru vine-o cociuta
Si-mi aduce-o cuconita,
Cuconita smedioara
Cu cosita galbioara.
Plinu-i capul de florinti,
De florinti, de bani marunti,
Urechiusi de strelecbiusi,
Degetele cu inele.
Tare-mi vine tot plangand,
Tot plangand, moarte-si rugand,
Fata-i alba zgariind.
Cine sta sa mi-o mangaie ?
Sta Ion, fat-frumos,
P-un cal mandru bataios.
Taci, Mario, nu mai plange,
Nu te iau roaba sa-mi fii
Ci te iau doamna sa-mi fii.
Doamna buna-a curtilor,
Nor’buna parintilor,
Cumnatica fratilor,
Fratilor, surorilor,
Gazda, calatorilor.
Ion, fat-frumos,
Sa fie sanatos.

Afinitatile acestei colinde, cu unele cantece de nunta, din stilul vechi hunedorean si bihorean si, intr-o oarecare masura, cu toate oratiile de nunta, sunt evidente. Raptul, ca alegorie a nuntii, pare insa a fi un procedeu artistic ce premerge alaiul imparatesc de vanatoare din oratii. Referinte istorico-geografice, venirea din sud, dinspre Vidin spre Banatul Severinului, intalnirea cu turcii si genovezii, pot fi pretioase elemente de cronologizare, dar esentialul pentru urare este descrierea alaiului de nunta. Intr-un chip obisnuit nu numai in colinde si in basme, se trece de la fapt la descrierea alaiului, cu junii fluierand, fete mari hore-nvartind, nevestele zdrobolind si cu cocioara ce aduce pe mireasa, ale carei infatisare si podoabe sunt zugravite in cateva trasaturi.

Si in aceasta colinda accentul cade insa pe urarea de casatorie adresata fetei, exprimata in versurile de incheiere, in care se defineste rolul ei in familia patriarhala mare. Precizarile acestea au rostul unor indicatii de comportare si sunt un document al relatiilor tinerei sotii in familia patriarhala si in societatea sateasca. Nu este lipsit de interes, pentru atmosfera satului traditional, versul care vorbeste despre ospitalitate.

Tema pe care o intalnim in Miorita este si ea frecventa nu numai in colindele de pastori, ci si in colindele de osteni si, in general, in colindele ce se canta la casele celor ce au copii instrainati. In cea mai mare parte a Transilvaniei, Miorita nu apare decat sub forma de colinda. Portretul tanarului voinic, realizat prin episodul mamei batrane ce isi cauta fiul, se intregeste intr-o colinda de ostean, cu imagini care amintesc cantecul epic de factura veche – cantecul in care eroul lupta impotriva stihiilor…

Voi voinicilor,
Voi vitejilor,
Eu v-as intreba,
Sa-mi spuneti ceva
D-al meu dragut fiu.
Voinici d-auzea,
Sta si raspundea
-Maicuta, draguta,
P-acest voinicel,
Nu-i de a-l cunoaste,
Nalt si sprincenat, inspicat de varsat;
Fetisoara lui,
Spuma laptelui,
Ochisorii lui,
Doua muri de camp,
Coapta la pamant,
Ne-ajunsa de vant,
Coapta la racoare,
Ne-ajunse de soare.
Sprancenele lui,
Pana corbului,
Mustacioara lui,
Spicu graului,
Caluselul lui,
Puiul zmeului,
Scarisoara lui,
Doua falci de zmeu.
Taftarasul lui,
Doua naparci berci
De coade-nnodate.
Din gura-nclestate.
Frausorul lui
Doi balaurei
De coada-nnodati,
De gura-nclestati.
Bicisorul lui,
Biciul sarpelui.

Peste vechile urari s-au suprapus, cu timpul, elemente crestine care, de multe ori, n-au facut decat sa inlocuiasca numele eroilor stravechi, cu nume biblice. Alaturi de ele s-au creat insa, in timp, in cadrul aceluiasi gen, alte colinde laice – dupa cum e sigur ca s-au creat si noi imagini poetice – si colinde religioase crestine, inspirate direct sau indirect din biblie, din vietile sfintilor si din diferite apocrife. Acestea se canta, in general, pe melodiile vechiului gen al colindelor.

Precum colindatul domina sarbatoarea Craciunului, uratul cu plugusorul si buhaiul si jocurile cu masti domina sarbatoarea Anului Nou.

Plugusorul a fost altadata un obicei agrar, o urare de An Nou. Plugul impodobit era un plug adevarat, tras de 4 sau 2 boi. In general, si azi numai copiii folosesc un plug simbolic. Urarea recitata, nu cantata, sugereaza, sub forma unui lung poem, ce ajunge pana la 500 versuri, pline de intamplari hazlii si de vorbe de duh, ce spun despre intreaga munca a campului, de la arat si semanat pana la coptul colacilor din graul cel nou – recolta bogata pentru anul ce vine. Ca recuzita se folosesc, pe langa buhai si instrumentele muzicale insotitoare – fluiere, vioara, cobze – talangi si harapnice. Pe alocuri, la iesirea din curte se trage prima brazda. Intre urarea cu plugusorul si buhaiul si urarea colacului din Transilvania – de fapt povestea versificata a painii – exista o mare asemanare. Aceeasi urare se recita in Transilvania la jocul cu turca sau la multumirea pentru colaci.

Descrierea muncilor agrare, de la gasirea locului pentru arat pana la coptul colacilor, se face, in variantele general raspandite, cu multe hiperbole menite sa potenteze efectul urarii. Ea nu este lipsita de parti de umor, care ii inveselesc pe cei ce le asculta, ca si in oratiile de nunta. Acestea sunt, in general, menite sa potenteze veselia zilei de An Nou, socotita „festum incipium”, in care faptele si atitudinile oamenilor trebuie sa fie de bun augur.

Formele mai vechi ale Plugusorului sunt pretioase documente despre felul cum se faceau muncile agricole in obstile satesti de altadata. Aceste forme mai vechi ne arata insa ca Plugusorul n-a fost numai o simpla urare, ci ca probabil prima forma s-a nascut din practica muncii si a fost un tratat de veche agrotehnica. Intr-o varianta din Fibis, reg. Banat, descrierea facuta in propozitii simple este tehnica, versul de sase silabe si rimele fiind doar mijloace mnemotehnice, pentru mai buna retinere a indicatiilor practice :

„Jupanu gazda-re
Bun gand s-o ganditu
Pranzu l-o pranzitu
Boi la jug s-o prinsu
In padure s-o dusu
Lemn pa car s-o pusu
S-acas’ o vinitu
Frumos l-o cioplitu
Plug l-o ferecatu
Boi la plug s-o prinsu
La pamant s-o du-su
Si el s-o brazdatu
Crucis, curmezisu,
Mai vartos lungisu
S-acas’ o vinitu
Si s-o hodinitu
Boi la car s-o prinsu
La pamant s-o dusu
Grau s-o samanatu
Mandru l-o grapatu
Dumnezo o datu
O ploaie cu soare
Grau rasare-re
Mandru s-o coec-re
S-acas’ o vinitu
Si el s-o sculatu
Dragi sclujniei a lui
Tat cu neste sera
Cam carligatele
La dinti maruntele
La holda s-o dusu
Ilold-o saceratu
Manunchi l-o tapatu
Si-n snopi l-o legatu
Claia l-o claditu
S-acas’ o vinitu
Boi la car s-o prinsu
La pamant s-o dusu
Grau pa car s-o pusu
S-acas’ o vinitu
Si el s-o sculatu
Dragi sclujii a lui
Tat cu neste lemne
Lemne hodrolemne
Cu grumaz de ptiele
Grau l-o imblatitu
Si-n saci l-o bagatu
Pa car l-o tapatu
La moara s-o dusu
Si-n cos l-o bagatu
Farin-o pticatu
Si-n saci o bagatu
Pa car i-o tapatu
Si-acas’ o vinitu
Si el s-o sculatu
Dragi sclujniei a lui
Tat cu neste site
Farin-o cernutu
Mandru o moietu
Si o framantatu
Mandru s-o doschitu
Colac l-o-mpletitu
‘N cuptor l-o bagatu
Mandru sa coce-re
S-afara-l scote-re
Pe masa-i pime-re.
Asta-i domnut bunu
Jupanu gazda-re.

De la aceste forme stravechi, urarea Plugusorului a evoluat treptat, spre un adevarat poem al muncii in care aratul, semanatul si seceratul, harnic si opulent, al gospodarului sunt prezentate la o potenta deosebita, prin hiperbolizarea realitatii si se imbina necontenit cu momente de haz, menite sa-i inveseleasca pe ascultatori. De la stravechiul tratat de agrotehnica primitiva, se ajunge la realizari artistice valoroase.

Cantecele si jocurile ce fac parte din repertoriul obiceiurilor legate de schimbarea anului sunt documente pretioase pentru studiul dezvoltarii culturii populare la romani. Intre ciclul sarbatorilor noastre de iarna si ciclul sarbatorilor de iarna romane, mai cu seama Saturnaliile, Calendele si Dies natalis Solis invicti, cercetatorii cred a stabili legaturi indiscutabile. Multe dintre cantecele, urarile si jocurile ce se desfasoara in timpul acestor sarbatori, chiar si atunci cand nu se poate stabili legatura lor cu antichitatea, ne duc, cum se vede, spre forme de viata in care conceptia magica era dominanta.

Dar dincolo de acestea, cantecele si jocurile din repertoriul sarbatorilor de iarna sunt realitati ale folclorului nostru. Din vechile cantece si jocuri de Anul Nou, poporul a selectionat in cursul secolelor si a adus in vremea noastra, pe cele ce au exprimat, pe plan general uman, dorinta unui an fericit si imbelsugat, bucuria cu care oamenii intampina, de veacuri, Anul Nou.

In general, poporul cultiva azi aceste cantece si jocuri traditionale. Legatura cu traditia este inca foarte puternica, dar in procesul de dezvoltare cantecele si jocurile acestea trec mereu prin schimbari si adaptari. Poate aparea o noua grupare a elementelor repertoriului, in cadrul obiceiurilor. Unele categorii sunt mai conservatoare, altele mai predispuse inovatiei. Totusi, nu se intampla nimic neasteptat. In procesul de dezvoltare, cantecele si jocurile obiceiurilor legate de schimbarea anului vor continua sa fie supuse selectionarii, sa fie mereu cizelate, pentru a fi mereu contemporane, cum au fost selectionate si cizelate in trecut, devenind din formule magice, poezii si cantece de mare desavarsire si frumusete. Unele vor cadea, nu vor ramane din ele decat documente ale unor vremi si conceptii trecute. Altele se vor pastra si se vor dezvolta mai departe.

Sursa: crestinortodox.ro

Comentarii (7)
  1. Din pacate obiceiurile romanilor , sunt pe cale de a fii uitate de cei mai multi dintre noi si mai ales de cei tineri ( copiii…). Au ramas cateva care s-au „manelizat” si si-au pierdut originile si sensul ..E necesar sa ne reamintim muzica , sensul si mai ales originile lor. Sa ne reamintim cuvintele pline de sens , cu talcul lor , chiar cu umorul lor specific poporului nostru. Urmaream azi la TV…..despre obiceiul barbar de la Ruginoasa…Bataia aia cu ciomege intre doua sate …Si ma mai miram de Festivalul de Pamplona -Spania. Acolo isi faceau rau folosind taurii, dar aici ne batem singuri …”ca chiorii” cum se zice in popor !Raman numai astfel de obiceiuri…Mai mult …importam obiceiurile altor tarii-popoare , in special cele din SUA…stiti la care ma refer!! Poate nu-I cfhiar rau , dar sa nu le uitam pe ale noastre . Dragobete …de nu suna prea sic..cool…E mai bun Valentine`s day…ca-i pe limba engleza (NU?) Sau colindul cu ne „…ne dati sau nu ne dati”…ii zicem „Halloween” …ca tot primim bomboane , dar e mai „misto!”, adica (scuze!) e cooll( parca asa se scrie..) !!
    Draga Razvan sa stii ca am preluat acest material si l-am difuzat prietenilor mei de net ( cam 70…) cu rugamintea de al arata copiilor lor , nepotilor si poate ca il vor distribui si ei mai departe …Asa incat sa ne aducem si noi un mic aport la renasterea obiceiurilor romanesti ! La multi ani tuturor prtietenilor acestui site si celor care azi si-au sarbatorit onomastica – Sf.Stefan ( adica ieri ca-i trecut de miezul noptii…) si pentru Craciun, dar acum, mai ales pentru noul an ! NAMASTE!!!!
    Apropo…Am uitat sa raspund la intrebarea de mai jos ! Razvan dragule , care e scopul acetui test de aritmetica ? Sa vezi care mai poate , care nu e atins de chestia aia …cu nume de neamt! Cum naiba ii zice ????Na …cam uitat ce vroiam sa te intreb. Vad eu maine…poate ……

     
  2. Amintiri ,amintiri ,amintiri … ……Craciunul deschidea ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou ……. Asteptam nerabdatori , venirea acestei sarbatori , pentru noi copiii era perioada anului cand putem sa mergem cu , colindul…..Ne strangeam in grupuri de zece ,doisprezece , si mergeam din casa in casa cu diferite urari ….Nu mai simteam frigul de afara …..nici oboseala ….Eram atat de fericiti !Seara ne imparteam banii si tot ce adunam : covrigi ,mere , cozonac……si ne faceam planuri in legatura cu banii….De obicei ne cumparam dulciuri…In ziua de Ignat ,pe 20 decembrie ,taica-meu sacrifica un porc ,pe care il crescuse , special pentru aceasta zi ………Porcul era stropit cu apa sfintita .iar locul unde urma sa aiba loc ,,sacrificiul,,era curatat bine ….animalul fiind asezat cu capul spre rasarit ,pe fruntea lui trasa o cruce pe care presara sare …. Sarea este un simbol de puritate si curatenie …..Cei care participau la taierea porcului , partcipau la ,,pomana porcului ,,:fiecare primea o bucata de carne ….se servea si vin …..Carnea obtinuta se pregatea in totalitate ….cea macra se prajea si se punea la borcan …..se pregateau carnati ,caltabosi ,toba ……Apoi toate acestea se puneau la afumat impreuna cu slanina care mai ramasese ….Afumatoarea era improvizata …Tin mine ca o data a luat foc afumatoarea cu tot cu cele puse la afumat …Norocul a fost ca afara ninsese si taica-meu a putut sa traga ,,lemnul ,,pe care erau asezate ….aruncandu-l cu totul in zapada ……In noaptea de Craciun noi copii eram la colindat …..Dimineata ne duceam la biserica ….si eram atat de obositi ca abia asteptam sa ajungem acasa sa ne culcam…..Din aceasta cauza in prima zi de Craciun nu se intampla nimic deosebit ….stateam cu totii la masa …..si cam atat ….A doua zi ne duceam in vizita pe la rude sau prieteni…..Toata saptamana mergeam cu colindul ….era o saptamana plina ….Craciunul trecea si ne pregateam de Anul Nou…….Alte pregatiri….Noi copii o luam de la capat cu urarile pe la cei cunoscuti….si mergeam cu pugusorul…..alti bani ,alte dulciuri…Venea si Anul Nou …..Sorcova ….Semanatul….o tineam intr-o continua veselie ….Nici nu treceau bine sarbatorile de sfarsit de an ca deja ne gandeam la cele care vor urma … :)
    Unde esti copilarie ? :)
    Multumesc ,Razvan pentru FILA de astazi care mi-a adus aminte ,ce copilarie frumoasa am avut ….
    Poate vor veni si acele Timpuri cand romanul se va trezi , se va regasi din nou in frumusetea si entuziasmul datinilor de mult apuse …
    Pana atunci nu-mi ramane decat sa va urez din toata inima ,Sa aveti in fiecare zi Sarbatoare in Sufletele voastre ! Asa sa ne ajute Dumnezeu ! :)

     
  3. Pentru noul an ,am gasit pe internet , ,,o retea ,,minune , care mi-a atras atentia si v-o recomand cu incredere : :)
    Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres.
    – Se împarte fiecare lună în 28 – 31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an!
    – Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte veselie şi umor.
    Se mai adaugă 3 linguri optimism,1 linguriţă toleranţă, o priză de bun simţ şi … o picătură de speranţă!
    Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug!
    Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un bucheţel de curaj şi încredere în sine.
    – Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu!
    Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuită şi se transmite liber, însoţită de: LA MULTI ANI !

     
    1. Interesanta si apetisanta aceasta reteta! Multumiri pentru difuzarea ei! Am sa incerc . cu toate puterile, sa o prepar, sa o pregatesc, sa o aplic( consum !) ! Ar trebui preparata si consumata la nivel national si de ce nu la nivel mondial !!!!!

       
  4. La Multi Ani cu Sanatate, belsug, putere de munca, veselie, inima usoara si implinire pentru voi toti!

    Mi-aduc aminte de vacantele de iarna la tara si de cat de frumoase erau traditiile noastre stramosesti…era voie buna, forfoteala, pregatiri, cuptorul si plita pline de bunatati, porcul taiat si afumat, racitura de cocos, cozonacii si alte dulciuri, zapada, iarna pe ulita, cei mari si cei mici eram cu totii bine pe dinauntru si pe dinafara si ne faceam „datoria” dupa glasul inimii..asta da bogatie sufleteasca..multumesc lui Dumnezeu ca am trait acele timpuri si radacinile mele se hranesc cu aceasta seva…
    Multumesc pentru mesaj si sa ne auzim cu bine intr-o Romanie regasita pe interior. :))
    Dana

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top