skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Papirusul și legenda pietrei fermecate

 

În timp ce se punea foc în colțurile bibliotecii (din Alexandria, Egipt, la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar bătrân s-a ascuns pe o alee îngustă, uitându-se cum flăcările se înălțau la cer. După câteva zile, când clădirea, cândva măreață, ajunsese o ruină fumegândă, bibliotecarul se așternu pe treabă, scormonind printre rămășițe cu un băț. Nu rămăsese nici un papirus.
Cu inima frântă, dădu să plece, când lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care ieșea capătul unui sul subțire și îngălbenit, singurul document rămas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a înhățat pe dată și a scuturat cenușa de pe eticheta scorojită din pricina căldurii.

Titlul suna așa: Secretul pietrei fermecate. A privit în jur și și-a croit drum printre ruine, ca să-și cerceteze descoperirea.
Secretul pietrei fermecate ieșea la iveală, pe măsură ce citea. Piatra fermecată era, de fapt, o pietricică, dar avea puteri magice. Orice material care intra în contact cu ea se prefăcea, pe loc, în aur!
Papirusul preciza că piatra fermecată arată ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleză înaltă și izolată, deasupra unei plaje înguste, de care Marea Mediterana își izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era următorul: adevarata piatră fermecată era caldă la atingere, în timp ce restul pietricelelor erau reci.
Bibliotecarul grăbi pasul spre acea faleză și începu căutarea. Știa că trebuie să aibă o metodă de eliminare a pietricelelor obișnuite, așa că a conceput un plan: de fiecare dată când va culege o pietricică rece, o va arunca în mare și, astfel, căutarea va fi mai ușoară, până când va ajunge la piatra caldă, cea fermecată.
Prima zi a petrecut-o, de la răsăritul la apusul soarelui, culegând pietricelele reci și aruncându-le în marea învolburată. A lucrat metodic, asigurându-se că nu-i scăpa nicio piatră. Zilele s-au făcut săptămâni, timp în care a împărțit faleza în parcele și, în cele din urmă, și-a limitat căutarea până la o parcelă mică de pământ pietros.
Acum nu se mai poate să mai dureze mult – și-a zis, pe când urca faleza. Mai am de lucru două zile, poate trei. În curând, piatra fermecată va fi a mea!
A zâmbit la acest gând și a mai cules o pietricică, aruncând-o cu un gest automat în mare, apoi s-a prăbușit ca secerat. Această din urmă pietricică era caldă!

Morala povestirii:
Ca și bătrânul bibliotecar, suntem cu toții rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fără valoare ajunsese atât de bine înrădăcinat, încât atunci când a găsit, în cele din urmă, neprețuita piatră fermecată pe care o căuta, a aruncat-o pe negândite în mare.
Așa stau lucrurile și cu ocaziile. Dacă nu suntem atenți, ignorăm cu ușurință o ocazie, mai ales dacă e ceva familiar și se află chiar sub nasul nostru!

Autor: Steve W. PRICE – Aurul gospodariei

 

Comentarii (19)
  1. Consider ca este binevenita Recomandarea lui Osho : ” Sa Devenim Observatori Detasati si Vigilenti ” . Nu este facila aceasta Transformare ( cum ne-am dori ) dar care o data Reusita , si Pastrata ne poate aduce mari Satisfactii si Solutii la multe din Chestiunile (de orice natura) aparute in Viata. Si pentru ca avem o zi insorita de toamna va invit sa vedem „Adevarate culori ale toamnei ” -(True colors of Autumn’ ) pe youtube in videoclip-ul intitulat ” Romantic music and images ” pe acordurile Divine ale lui Yanni Hrisomallis.

     
    1. Batrane Dan – In paranteza fie spus nu stiu daca esti chiar ,,batran”…- Cum bine zici e o zi insorita de toamna, dar dumneata cauti adevaratele culori ale toamnei pe ecranul PC-ului….???Of Doamne…Si unde te gandesti ca cititi atatea carti cu recomandari care mai de care ….Despre vigilenta si detasare….si astfel veti rezolva toate problemele vietii…Saraca omenire , bogata ….al cauta pe Dumnezeu acolo unde El nu este …
      De ce nu iesi in parcul din oras , sau in padurea de la marginea orasului…..sa asculti linistea padurii , sa vezi adevaratele Culori ale Toamnei…
      Sa asculti vantul soptind printre arborii cei vechi de zile,,, si-ti va canta si mult mai multe arii decat vei putea tu intelege…..
      Padurile Babadagului sau pe valea Bistritei , sa dau doar doua exepmle din miile de minuni ale tarii noastre…..Nu e o mustrare e doar un sfat prietenesc….si cine stie poate in plimbarea prin padure , privind atent la toate cele ….gasiti si o pietricica care se poate sa fie calda la atingere…
      Ati doresc o zi buna…..

       
      1. Dragul meu ,pe parcursul comentariilor am specificat varsta 55 ani ,profesia ( inginer )si faptul ca de cativa ani am reusit sa-mi gasesc coltul meu de rai (ca si tine) „revenind ” pe pamant dupa o sedere de 27 de ani „la bloc” materializandu-mi un vis – revenirea „la curte” . Asa ca multumind Divinitatii este de ajuns sa privesc pomii din livada , sa vad cum „ninge” cu frunze , sa privesc iarba care este la fel de verde ca si primavara , sa-mi mangai Prietenii cu cate patru picioare Topica si Bilu. Pot spune doar atat : Suntem Creatori si ne putem Materializa Visele . Asa ca draga VALI ,ai facut o presupunre eronata cu PC-ul. Recomandarea mea se referea la Vibratia muzicii lui Yanni ce am simtit ca se potriveste cu imaginile prezentate. Bineinteles ca nu e obligatoriu sa Simtim toti la fel.In legatura cu Observatorul ,Detasarea si Vigilenta iti recomand (nu dau vreodata sfaturi in nici un domeniu de activitate ) sa analizezi (daca doresti) comportamentul bibliotecarului si s-ar putea sa constati ca el s-a comportat ca un Observator (al pietrelor) , Atasat ( de ce bogatiile ce le va obtine prin gasirea pietrei calde ) si Nevigilent (a pus mana pe piatra calda si a aruncat-o)……….Si inca ceva , atunci cand am scris comentariul mi-am adus aminte de comentariile unor prieteni ai Filelor de Lumina care sunt „alergici” la scrierile lui Osho. Eu am o „vorba” :” E fix Problema lor ….daca vor sa-si vindece alergia sau nu”. Namaste !

         
        1. Ia sterge fuguta apelativul „batran” ca n-ai ajuns nici pe la jumatate Drumul!
          Ce sa zica „nenea” Aurel atunci!?
          Iti intelegem noi „vigilenta”, insa nu scapi asa usor de noi!

           
          1. Parca mai „ieri” spuneai ceva de Cuvantul Liber . Nu e valabil si Preudonimul Liber …Ales ? Asa ca …. ramane cum am stabilit cu mai multi ani in urma .Si inca ceva , n-ai reusit sa ma „inspaimantezi” vorba unui contemporan . Am sesizat ca ai Simtul umorului asa ca Batranul Dan te imbratiseaza.

             
          1. Este …fix Simtirea mea ,facuta cu mai multi ani in urma , asa ca nu ma „dezbrac” de ea .Multumesc pentru aprecierea tineretei spiritului (si eu simt la fel si nu glumesc) . Batranul Dan te imbratiseaza.

             
    2. Iti multumesc pentru videoclipul Superb pe care ne-ai invitat sa-l vizionam ! Multumesc si tie, Razvan pentru articolul de astazi plin de invataminte de luat in seama ! Batrane Dan , tu mereu ne incanti cu cate un video deosebit, asa ca azi fiind intr-adevar o zi minunata de Toamna, iti ofer si eu un Videoclip foarte frumos, care mie tare mult imi place. O zi Binecuvantata ! Pace si Iubire Tuturor !

       
  2. Buna ziua.
    Frumos comentariu Vali.Ai dreptate,in goana noastra dupa petricelele magice,fermecate, am uitat ca aceste pietricele le gasim in mijlocul naturii si cand ajungem in natura sa le cautam,le aruncam ca fiind ceva nefolositor,tocmai pentru ca natura nu mai reprezinta pentru multi adevarata casa.
    In ce priveste ocaziile pierdute…da,asa-i ,suntem capabili sa pierdem multe ocazii,dar cand totusi avem curajul sa deschidem uas unor ocazii constatam ca nu este ceia ce am fi vrut.Dar si daca nu am deschide acea usa,suntem preocupati mult timp ca am fi avut o ocazie si nu am stiut sa profitam.Natura umana.Minunat este sa incercam orice ne ofera viata,bine,rau,avem ce invata.Doar ca noi asteptam intotdeauna a se intampla ceva…magic,fermecat.Si uita asa le aruncam in mare…Ha ha ha !
    Fie ca intelepciunea acumulata in vietile noastre sa ne ajute a imbratisa orice ocazie,buna,rea….si mergand in natura sa admiram frumoasele culori ale toamnei, sa ne dam seama ce daruri minunate avem in jurul nostru.Acestea toate sa ne ajute a pretui aceste daruri si a le proteja de nebunia celor care alearga dupa magia aurului.[cu apropo la Rosia Montana,sa-mi fie cu iertare]
    Multumesc pentru posibilitatea de a-mi scrie gandurile,cu dragoste,Sefora

     
  3. Noi știm totul, am dat nume tuturor lucrurilor și am pierdut starea de mirare și explorare a copiilor. Nu mai suntem prezenți în experiențele noastre, în care,de fiecare dată, totul este înnoit… poate numai scheletul scenariului este același, în scop didactic. Nu mai suntem acasă, în interiorul nostru… suntem căutați, întrebați și noi nu răspundem sau răspundem ca de fiecare dată cu automatismele răs-învățate. Toți avem de pierdut… când ne întâlnim suntem tot 2, pe când atenția trează pe ceea ce ești te unește cu celălalt.

     
  4. Dragii mei azi a fost o zi superba de toamna. Cerul albastru fara nici un norisor. Si a fost frumoasa de dimineata pana seara tarziu. Azi am profitat si am mers in parcul Herastrau cu familia. Ne-am umplut sufletele cu frumusetea culorilor copacilor , cu multimea de copilasi galagiosi care fac primii pasi insotiti de parinti, de catei ce zburdau fericiti zbenguindu-se in iarba, de cupluri de tineri si mai putini tineri iesiti ca sa se bucure de o zi superba de toamna. Ma gandeam cum toti avem loc sa ne bucuram de parc. soare, apa si toata frumusetea si caldura cerului. Noaptea s-a lasat usor aducand o luna plina, imensa ca o portocala si stele sclipitoare. Vantul a inceput sa bata usor si cateva frunze zgibulite au dansat usor catre pamant. Am vorbit aproape soptit sa nu tulburam frumusetea lunii oglindita in lumina lacului – am respirat atata liniste si bucurie incat imi va ajunge pentru cateva zile. Am adunat si cateva frunze care au pe ele un intreg curcubeu de culori de la verde intens pana la rosu ruginiu. Natura isi vede linistita de frumusetea ei pe care ne-o daruieste in fiecare zi cu aceeasi plenitudine si sinceritate. Generatiile se succed si se bucura de aceleasi lucruri simple – o plimbare, lacul, frunzele,copacii, florile, iarba,copiii, jocul, linistea, soarele, luna si mai presus bucuria de fi printre oameni in natura si puterea de a visa si a ne bucura de aerul curat. Avem aceleasi bucurii si le cautam pentru a ne regasi si a ne incarca „bateriile”. Totul e simplu si frumos daca o facem respectandu-ne pe noi si natura. Este o lectie de spiritualitate aplicata – utila, folositoare in care de fapt suntem toti foarte bine instruiti si realizam ca desi provenim din „N” neamuri, cu X” filozofii si „Z” religii nu ne desparte nimic – avem aceleasi bucurii si nevoi. Si ce lectie de spiritualitate si de incantare a sufletului fata de creatia infinita doriti mai multa intr-o unitate de tip atat de scurta, ca o zi in parc ? Fiind si cu familia aproape completa a fost si mai bine pentru ca fiecare am venit cu ganduri diferite dar am ajuns sa ne bucuram in acelasi timp de aceleasi lucruri, amintindu-ne de traznai placute din copilaria lor si vise de viitor. Am plecat tarziu pentru ca totusi foamea isi facea simtita prezenta si acasa ne astepta printre altele si o minunata placinta cu dovleac. Sper ca toti ati avut o zi superba indiferent ce ati facut si va doresc o saptamana plina de bucurii si de realizari.Cu drag si cu respect

     
  5. Cred ca ce am scris mai devreme vi se pare separat de tema. Catusi de putin – eu am scris ca si cum piatra aceea calda de fapt o avem toti, nu risipim timp pretios de viata scormonind unde nu e decat raceala si inutilitate sperand ca le vom da noi un sens – pierzandu-ne viata pentru un ideal utopic. Cea mai mare avere este timpul prezent si puterea de a ne bucura cu toate cele cinci simturi fizice si cu sufletul prezent si deschis a trai in realitate. Puterea de a visa, creea, iubii, spera, este marea noastra putere si de fapt Dumnezeirea din noi – permanenta in noi care exista indiferent de orice meridian in care ne aflam – exista atata timp cat suntem noi si ne defineste ca persoane unicat. Ganditi-va ceea ce va doriti cel mai mult si de ce ? la ce real va foloseste ? cat va reprezinta sau va rezolva din prezentele probleme ? chiar aveti nevoie ? chiar merita atat timp din viata voastra si atata efort ?daca nu le-ati obtine cum ar fi viata voastra ? merita sa va sacrificati fericirea si buna intelegere in familie/cuplu pentru a va satisface ? merita pentru ca intradevar va va face o viata mai buna si va va definii mai bine in prezent ? Sunt intrebari la care fiecare isi raspunde singur cautandu-si intelepciunea in sine si propriile credinte si va fi multumit si independent sau in ceea ce spun si cred alti si atunci va fi mereu nemultumit si dependent. Zilnic luam decizii si asta ne arata cat de intelepti suntem in propria viata cand ne analizam rezultatele si vrand-nevrand ne asumam consecintele. Toti si gresim dar e bine sa nu lasam lucrurile asa si sa le corectam cat se poate de repede. Iarta-ma spus la biserica sau la vre-o adunare spirituala nu inseamna ca s-au sters cu buretele si nu mai purtam responsabiliatea – dovedeste lasitatea si nimicnicia noastra in fata vietii si de fapt in timp viata ne dovedeste ca nu ne iarta si sub o forma sau alta platim mult mai scump cu cat trece mai mult timp. Am constat asta si pe propria-mi piele. E adevarat ca speri ca nimeni nu stie sau ca poti pacali o situatie dar iti apare ca lectie si plata la un moment dat cand nu te astepti. Nici daca crezi ca ai uitat nu e valabil, nici daca ignori, nici daca te ierti singur. Nu voi comenta acum dar pot sa va spun ca atat pentru mine cat si pentru multi cunoscuti de-a lungul vietii am constat ca s-a intamplat. Se spune ca Dumnezeu ne da sansa si de a gresi pentru a invata ceva si pentru a repara ca sa ne dovedim umanitatea – daca nu o facem platim rau si scump lectia tot noi.Si din graba si viteza aflam ca toate au timpul lor indiferent de dorinta noastra si ca si noi daca vrem sa avem o viata trebuie sa respectam timpul celorlalti si sa ne bucuram de ei cat ii avem. Vine o zi cand e prea tarziu si ei nu mai sunt. Pastrati-va toate comorile sufletului si inmultiti-le in fiecare zi in folosul vostru si al tuturor celor dragi – e tot ce aveti indiferent de vremi si vremuri. Cu drag si cu respect.

     
  6. Fantastic, e ca trenul care se opreste in fata ta si nu te urci …ratezi o sansa …pe care o astepti in zadar apoi ……cate astfel de ocazii ratam fiecare????????

     
  7. Draga Silvia frumusetea vietii este ca ne ofera mereu trenuri pentru noi – ideea e ca nu corespund imaginatiei noastre despre noi si ce am vrea noi de la acel tren. De obicei dupa ce pierzi ceva ce ai avut la dispozitie un timp apreciezi – dar cand l-ai avut la dispozitie i-ai cautat defectele si nu te-ai bucurat pentru ca nu corespundea 100% tututor ideilor tale inclusiv de control. Trenurile ca si oamenii se conduc singure si uneori iti permit si tie sa vii in fata pentru a fi impreuna dar…… trenul e tren si tu esti tu ….. relatia este valabila cat timp drumurile coincid si sunt avantaje pentru fiecare. Apoi se despart si raman amintirile sau continua si fiecare accepta rolul fiecaruia pe rand in diferite situatii liber acceptate – dar asta inseamna de ambele parti intelepciune si cunoastrea propriei valori si propriilor capacitati reale dispuse a fi puse in comun si acceptarea ca fiecare este capabil si liber de a solutiona evenimentele in propriul stil. Asta inseamna cooperare reciproc avantajoasa cu control autoimpus nu control general si manipulare. Asa se pierd trenurile si coborarea sau ramanerea pe sine este dramatica. Intodeauna daca te ridici in picioare din toate punctele de vedere si ai incredere in tine si calitatile proprii vei observa ca te vor impinge dintr-o data alte trenuri care vor stii poate mai bine sa te duca acolo unde esti cu adevarat fericita in ceea ce esti tu completa ca fiinta cu calitati si defecte. Cat timp traiesti si respiri indiferent cat te loveste viata sa stii ca iti da si sansa de a revenii poate mult mai completa si complexa decat te-ai fi asteptat si chiar daca poate fizic nu mai esti intrega – te asigur ca si sufleteste daca esti facuta bucati – din scanteia de viata care este in tine va renaste o fiinta superba care esti tu si stii mult mai multe decat inainte. Asta este frumusetea vietii care este o continua provocare si o fantastica scoala – ne invata arta si stiinta de a traii cu adevarat in realitatea noastra. Ceea ce am scris este universal valabil pentru orice in viata indiferent de varsta, sex, religie, profesie, etc. si sunt parerile mele pe care ti le ofer cu drag. Cu drag si cu respect

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top