skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Vioara cu trei corzi

 

La data de 18 Noiembre 1995, violonistul Itzhak Perlman a urcat pe scena pentru a da un concert la Avery Fisher Hall la Lincoln Center, in New York.

Daca ati fost vreodata la un concert de a lui Perlman, stiti faptul ca este o mare realizare pentru el sa fie acolo. Cand a fost mic, Perlman s-a imbolnavit de poliomielita si are afectate ambele picioare, el trebuind sa se deplaseze in carje. Este uimitor cand il vezi pasind pe scena incet si plin de durere.

In mersul sau se vede durerea, si cu toate acestea paseste lent pana ce ajunge la scaun. Apoi se aseaza usor, pune carjele jos si isi aseaza cu grija picioarele. Apoi se apleaca si ridica vioara, o pune sub barbaie si face semn dirijorului.

Audienta s-a obisnuit cu acest ritual. Ei asteapta tacuti pana ce violonistul merge spre scaun si se aseaza. Apoi ei continua sa pastreze linistea pentru ca el sa isi aseze picioarele. Oamenii asteapta in liniste pana ce totul este pregatit pentru ca concertul sa inceapa.

Dar de data aceasta ceva nu a mers. Imediat dupa ce terminase primele acorduri una dintre corzile viorii s-a rupt. S-a auzit un sunet puternic ca si cum cineva ar fi tras cu un pistol. Dar era clar de unde venea sunetul.

Era clar ca trebuia sa puna vioara jos, sa ia carjele,sa se ridice si sa parcurga din nou acel drum obositor pentru a iesi de pe scena si a lua o alta vioara sau pentru a inlocui coarda. Dar nu s-a ridicat de pe scaun. Dimpotriva, a asteptat cateva momente, a inchis ochii si a facut apoi semn dirijorului pentru a reincepe concertul.

Orchestra a inceput, iar el a continuat piesa de unde o lasase. Si a cantat cu atata forta, pasiune si puritate asa cum audientei nu i-a fost dat sa asculte.

Bineinteles, toata lumea stie ca este imposibil sa interpretezi o piesa simfonica doar cu trei corzi. Eu stiu aceasta, si tu cunosti acest lucru, dar in acea noapte Itzhak Perlman a refuzat sa stie acest fapt.

Se putea nota cum modela, cum schimba si cum recompunea piesa in mintea sa. La un moment dat, suna de parca ar fi vrut sa scoata noi sunete din acele corzi, sunete care nu s-au mai auzit pana atunci.Dupa ce a terminat, s-a lasat o tacere placuta in sala. Iar mai apoi oamenii s-au ridicat in picioare si au inceput sa aplaude cu forta. Erau cu totii in picioare strigand si aclamand, facand tot ce puteau pentru a-i arata cat de mult au apreciat ceea ce a facut.

El a zambit, si-a sters sudoarea de pe frunte, a ridicat arcusul catre public si apoi pe un ton linistit si meditativ a spus:

“Stiti, cateodata este sarcina oricarui artist sa afle cat poate canta cu ceea ce i-a mai ramas.”

Ce afirmatie puternica! – nu doar pentru artisti, ci pentru fiecare dintre noi.

Autor text: Jack Reimer

Comentarii (10)
  1. Impresionant! Mi-a venit in gand zambetul cald al celui care fizic are dureri foarte mari si de durata, si totusi, intalnindu-l, primesc de la el acea raza de lumina din ochii lui. Maestrii Iubirii… avem zile binecuvantate… iubirea sa va invaluie si sa va insenineze cerul sufletului!

     
  2. Un exemplu concret al daruirii , al sacrificiilor facute pentru arta, pentru a nu ceda in fata vicisitudinilor vietii! Am cautat pe Google, printre, peste 200 de clipuri, dar nu am gasit aceasta scena, din povestea noastra. Probabil ca nu a fost inclusa pe net si atunci am sa va ofer un tango , din frumosul film artistic „Parfum de femeie” interpretat , evident de Itzhak Perlman. Acel tango, dansat de un orb ( rol jucat magistral de Al Pacino)- al doilea linck! Sper sa va placa , la fel de mult ca si povestea de astazi, oferita , ca de obicei, de stimatul Razvan!

    http://youtu.be/Kh3TPGkBiIY
    http://www.trilulilu.ro/video-muzica/al-pacino-tangoul-din-filmul-parfum-de-femeie

     
  3. Un articol emotionant …Mi-am adus aminte ca am pe undeva niste citate ,scrise de CONSTANTIN BRANCUSI ….Asa ca ,m-am gandit ca e singurul in masura sa-si dea cu parerea …ca de la artist la artist :) 1-Nu mai sunt de mult al acestei Lumi ,sunt departe de mine insumi ,desprins de propiul meu trup -ma aflu printre lucrurile esentiale 2-Arta trebuie sa odihneasca si sa vindece contrarietatile interioare ale omului .Aceste contrarietati deriva din insusi destinul lui si din tragedia lui ..Arta are si aceasta misiune terapeutica . 3-Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul . 4-Cine nu iese din eu ,nu atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata . 5-Sa creezi ca un Zeu ,sa poruncesti ca un rege ,sa muncesti ca un rob 6-Lumea poate fi mantuita prin arta .. 7-placerea cu care lucreaza artistul este insasi inima artei sale . 8-Ceea ce fac eu astazi ,mi-a fost dat ca sa fac ! Caci am venit pe Lume cu o menire . 9-Suferintele il intaresc pe om si sunt necesare decat orice placere ,pentru formarea unui mare caracter . 10-Exista un scop in orice lucru .Pentru a-l atinge ,trebuie sa te lepezi de tine insuti . 11-Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a releva frumusetile Lumii. 12-Ne aflam intr-o sfera ,ne jucam cu alte sfere ,le imbinam ,le facem sa clipeasca . 13-Tot ceea ce incerc sa fac este sa imping granitele artei tot mai adanc in necunoscut . ……….Omul nu are Limite ,numai daca nu isi traseaza el o Limta ,pana ,unde crede ca poate el sa ajunga … care …dupa parerea mea este cea mai mare greseala pe care o poate face .Lasa-te purtat de valul vietii …si crede cu toata Fiinta ta cele mai Imposibile lucruri .Daca Credinta ta va fi destul de Puternica exista o sansa sa ti se Realizeze .Nu pierzi nimic…. O seara buna ! :)

     
  4. Cu respect Rhoda fiecare cuvant al tau este adevarat.De aceea artistii adevarati sunt unicate si nu pot fi judecati pentru ca ei „ard” cu pasiune dincolo de limitele umane sau obisnuite. Au frici, temeri dar si pasiune si abandonare dincolo de limite – e tot ce au, chiar daca dureaza 10 minute, o ora sau un spectacol. Unii isi pun sufletul intr-o carte, altii intr-o melodie, altii intr-un tablou, altii intr-o interpretare magistrala sau intr-o efemera mandala.

     
  5. Doamne!!!… Ce oameni minunati sunteti… multumesc pt. articol, pentru muzica si film, pentru comentarii. Sa cantam cu ceea ce ne-a mai ramas. E minunat!Intotdeauna ne mai ramane ceva de DAT.

     
  6. Razvan multumesc pentru aceasta postare. Foarte frumoasa si intradevar plina de invataminte povestea. Cu permisiunea ta, asa cum poate te-ai obisnuit, voi face doar trei remarci:
    – din cate rezulta din povestire marele violinist Itzhak Perlman interpreta la vioara un concert fiind inconjurat de o intreaga orchestra simfonica, nemaipunand la socoteala staful si asistentii din culise. Asa ca nu inteleg de ce domnul Jack Reimer ne spune „Era clar ca trebuia sa puna vioara jos, sa ia carjele,sa se ridice si sa parcurga din nou acel drum obositor pentru a iesi de pe scena si a lua o alta vioara sau pentru a inlocui coarda. Dar nu s-a ridicat de pe scaun…….”
    Asa cum am mai spus si alta data betia de cuvinte si/sau accentuarea gratuita a unei situatii nu o face mai mult sau mai putin frumoasa , mai mult sau mai putin plina de invataminte. In aceeasi ordine de idei daca va uitati la bucuria cu care canta acest minunat om veti vedea ca toata suferinta lui este stearsa de lumina muzicii;
    – „Bineinteles, toata lumea stie ca este imposibil sa interpretezi o piesa simfonica doar cu trei corzi. Eu stiu aceasta, si tu cunosti acest lucru, dar in acea noapte Itzhak Perlman a refuzat sa stie acest fapt.” Ce pot sa spun este ca eu nu stiam „ca este imposibil sa interpretezi o piesa simfonica doar cu trei corzi” si ma bucura ca nici domnul Perlman nu a stiut sau daca a stiut nu a vrut sa se conformeze „regulii”.
    – la randul meu am sa va povestesc, cu nostalgie, o alta istorioara . Cu multi ani in urma, pe vremea cand eram copil, mama mea Dumnezeu sa o odihneasca mi-a istorisit o poveste similara dar care se referea la Niccolo Paganini. Si iata ca peste ani istoria se repeta plina de aceeasi frumusete .

     
  7. @Sorin .. Foarte frumos ca ai adus vorba de acel neegalabil Niccolo Paganini. Este o mica-mare deosebire . El a fost sabotat in cadrul unui concert si a ramas cu numai „o singura coarda” si totusi a terminat concertul. Pacat ca s-a dus destul de tanar, altfel cine stie cate alte minuni ar mai fi prezentat!

     
  8. Consider ca este un Exemplu Practic de Asumare a Responsabilitatii faptelor si a Consecintelor lor . Multumesc lui Razvan pentru aceasta Fila si comentatorilor pentru cele scrise in comentarii .Va imbratisez

     
  9. Beethoven spunea : ” Bucurie prin suferinta ” ! Tot Beethoven a scris una dintre cele mai luminoase pagini-Simfonia a II-a-in perioada in care si-a scris Testamentul ! Iar Simfonia a IX-a-cea cu Oda Bucuriei-a scris-o cand nu mai auzea nimic ! Ca sa comunice,folosea un caiet „de conversatii” ! La finalul primei auditii Simf.a IX-a,dirijorul l-a intors pe compozitor spre public,ptr a vedea macar,reactia publicului,dupa concert ! Nu exista izbanda adevarata fara suferinta ! Asa cum nu exista dragoste ptr ceea ce faci sau ptr semeni-fara suferinta ! Iar cea de a patra coarda a viorii lui Perlman a fost ” inlocuita” de inima lui ! Ptr ca instrumentul ptr un muzician,este dupa cum spunea Liszt, „confidentul” lui,ca ptr calaret,calul iubit !

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top