skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Blidul de lemn

 

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcatură – boabele de mazare i se rostogoleau din lingură, pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsa pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până într-o zi când…

„Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazare şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare cand îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatăl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a văzut că încearcă să cioplească o bucată de lemn. „Ce faci tu acolo”, l-a întrebat tatăl, duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: „O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care sa mănânci tu şi mami, când cresc eu mare…” A zambit şi s-a întors la „treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămană fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. Şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mână şi l-a condus cu grijă la masa mare, din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

după o povestire de Lev Tolstoi

Comentarii (23)
  1. Cred ca numarul de stelute postate pentru aprecieri, ar mai trebui adaugata cel putin una, care sa arate valoarea teribila a unor astfel de mesaje! Ceva de genul: superb, sau minunat, sau incantator, s.a.m.d. ! Este o poveste deosebita si din pacate foarte realista. Sunt destule cazuri de familii care nu au grija de cei in varsta si nu realizeaza ca si ei, cei mai tineri, vor ajunge in acele situatii! Trebuie ca nepotii si copiii nostri sa citeasca acestmaterial si poate se vor rezolva multe probleme in viata celor in varsta. Acelasi lucru ar trebui sa-l cunosca si legiuitorii, slujitorii bisericilor, indiferent de cult. guvernantii in general, pentru ca batranetea e o boala „care se ia” si nu scapa nimeni de ea! Putine locasuri de ingrijire a celor batrani, fara resurse,fara familii, a copiilor orfani sau parasiti de parintii iresponsabili , in aceste timpuri de tranzitie. Of! Ar fi multe de spus. Personal am o familie iubitoare si nu cred ca am sa ajung in astfel de situati, dar la altii…….NAMASTE, pace , iubire si intelegere !!!

     
  2. Am avut de multe ori ocazia fie sa colaborez cu batrani fie sa fiu printre ei la spitale,sau la azile. Batranetea este complet diferita la fiecare persoana in parte si accentueaza si mai mult trasaturile de caracter pe care le-a manifestat in timpul vietii. Unii batrani sunt angelici si de o bunatate si intelepciune de nu te mai saturi in preajma lor sunt de o finete si o curatenie, o delicatete verbala si comportamentala de ai impresia ca vorbesti cu fiinte nepamantene. Altii sunt de o rautate si un egoism feroce, sunt jegosi, vesnic nemultumiti si urati ca niste monstrii cu chip uman asa cum le este comportamentul si caracterul. Se spune ca intelepciunea vine cu varsta , la unii, la altii pleca si ultima farama de ratiune. De felul ei batranetea daca nu stii sa te ingrijesti si sa te respecti in viata printr-o disciplina alimentara, de odihna, de gandire, de sport, de comunicare si socializare cu familia si prietenii – este greu de suportat, mai ales ca in fiecare anotimp care trece, mai lasa ceva urme.Privesc pe strada in fiecare zi batrani care calatoresc la ore nepotrivite, mergand nicaieri in aglomeratie. Privesc batrani care au muncit o viata pentru a avea o batranete demna dar acum sunt saraci si multi au ramas pe drumuri si de izbeliste. Unii au copii dar degeaba. Fie sunt plecati din tara fie o duc si ei foarte greu. Suntem tara cu mii de biserici dar si cu oamenii cei mai saraci. In special cei batrani cu pensii de mizerie care nu le asigura mai nimic.Majoritatea sunt bolnavi sau imbolnaviti de sistemul medical. Batranii iau foarte multe medicamente de multe ori foarte scumpe in ideea ca se vor face bine si au uitat de medicina naturista care chiar i-ar vindeca si i-ar hrani. Dar cine sa ii invete acum ?Si cati ar accepta ?Batranii au toti nevoia de atentie, afectiune si respect. Ca si noi ce vom deveni mai devreme sau mai tarziu batrani. Cu respect.

     
  3. In copilarie , un unchi tare drag mie mi-a zis „o vorba” : .Si CEL MAI FOCOS ARMASAR ……inspre FINAL….. tot o GLOABA ajunge….. .Tinand cont ca si caii sunt FIINTE ……Acum zic si alte „vorbe din batrani” : ” Nu te plange ca ai ajuns la BATRANETE ,pentru ca MULTORA li s-a refuzat acest PRIVILEGIU ” sau Oamenii nu se opresc din JOACA pentru ca imbatranesc , ci imbatranesc pentru ca NU STIU SA SE MAI JOACE „…..Pace ,armonie si bucurie

     
    1. ….Vorba proverbului „ASTA-I VIATA ” . Recomandare : melodia” C’est la vie” -interpretata de Khaled (you tube)……..BUCURATI-VA DE FIECARE CLIPA !!!!!!!!!!NAMASTE !

       
  4. Am o matusa si cu sotul ei la Caminul pt.persoane varstnice,sunt f.bine ingrijiti,au tot ce le trebuie,dar in ziua cand merg acolo este sarbatoare pt. ei (si credeti-ma ca o fac destul de des)Le lipseste atmosfera caminului lor in care au trait o viata.Batranii trebuiesc pretuiti,caci timpul zboara ….si pe urma lasa un gol imens in urma lor.Nu toti oamenii ajung batrani,depinde de destinul fiecaruia,dar cu atat mai mult trebuie sa-i iubim si sa-i respectam.CINE NU ARE UN BATRAN, SA-SI CUMPERE!Credeti-ma clipele petrecute cu ei sunt inestimabile si raman adanc sapate in minte si suflet.NAMASTE.

     
  5. Oooh! Este Dureros! Nu am cuvinte sa-mi exprim sentimentele, emotiile., care m-au cuprins citind acest articol. Am plans si, nu m-am putut opri. A trebuit sa treaca o vreme, ca sa pot scrie, iar acum nu stiu ce sa sciu. M-au cuprins amintirile. Si eu m-am despartit de doi ani de o persoana tare draga mie, din familie, care avea 90 de ani. Dragul de el, tot asa era, ca acest batranel din povestea de astazi. Lui ii era si rusine sa stea cu noi la masa. Scumpul de el, isi ducea povara si batranetea cu tare multa demnitate. Dumnezeul sa aiba grija de sufletul lui mare si iubitor! Din pacate, multi batranei ajung pe maina cui nu trebuie, a celor care, nu stiu alina durerea din sufletul lor. De multe ori, nu au nevoie de altceva, decat de IUBIREA, celor din jur. Putina consideratie si atentie. La batranete nu pre ai nevoi. Doar o vorba buna, o vorba dulce, blanda, de alinare, este suficient. Mai ales, daca le primesti de la o persoana din famila ta, atunci fericirea este deplina. II multumesc Divinului ca m-a fericit cu o famile iubitoare, ceea ce doresc la toata lumea. Dumnezeul sa-i ajute pe toti batranii! Sa aiba parte de multa Iubire in jurul lor. Namaste.

     
  6. inocenta copiilor si bunul simt cu care sunt inzestrati de mama natura ii poate face pe multi sa roseasca.Dar oare citi parinti nu sunt pe lume , parasiti, traumatizati atit sufleteste cit si trupeste, inchisi in aziluri care acum se denumesc frumos dupa numele sfintilor, singuri si uitati de aceeia pe care i-au adus pe lume.Ti se rupe inima cind intri in aceste locuri care oricit ar fi de moderne si de bine utilate,cu aspectul lor de casuta de vacanta ,ascund durere si insingurare.
    Noi nu avem case de retragere in care batrinii cu bani din America se duc pentru socializare si pentru ca se plictisesc acasa !

     
  7. Cuvântul

    de răneşti dragostea de tată
    şi calci pe suflet sfânt de mamă
    de neglijezi iubirea
    lacrimi rodesc în insomnii
    şi-n suflete rănite

    nu curge sânge
    doar cuvinte amare
    îndelungă durere

    se risipesc speranţe
    bucurii şi psalmii iubirii
    se uită Cuvântul

    Cuvântul moare pentru noi
    dar ne iartă
    pentru a ne dărui Învierea
    şi ultimul sfat
    Iubire

     
  8. La japonezi se spune ca puii de porumbei stau cu trei ramuri mai jos decat porumbeii batrani, pentru a le dovedi respectul lor.
    „Exista trei feluri de iubiri firesti fata de parinti: cea mai inalta este de a-i ajuta, a doua de a nu-i supara si ultima de a-i suporta” (Proverb chinezesc)
    La noi, in multe camine de batrani e o tristete de inimaginat.Pe langa saracia materiala care este mai usor de suportat, dorul de cei dragi, lipsa mangaierii sufletesti, a comunicarii, etc. ii afecteaza profund scurtandu-le viata.In familia celor tineri, de regula batranii parinti sunt o grea povara.

     
  9. Am fost o data intr-o tara departe, in vizita la o familie . Aceasta familie avea o mama batrana si doar pe jumatate constienta internata intr-o casa de batrani, si o vizitau cam o data pe luna…Cat am stat acolo i-am dus sa o viziteze la fiecare doua zile …A murit dupa cateva luni, dar atunci s-a intamplat ceva special : Tim ninte, eram inapoi in Bucuresti , seara, la 11 noaptea cu o carte in mana, in pat si …am simtit ca o boare langa mine si ca si cum cineva mi-a atins delicat genunchiul…In noapte aceea am visat-o pe batrana care mi-a zambit si apoi a disparut . A doua zi am primit telefon de la fiul ei care dorea sa-mi spuna ca mama lui a plecat ; i-am spus : Stiu, a venit sa-si ia ramas bun de la mine ! Cand i-am spus si ora la care s-a intamplat, doar atunci m-a crezut.

     
  10. Noi nu am fost creati ca oameni ca sa ajungem neputinciosi la batranete.Asta s-a intamplat tot pentru ca am uitat cine suntem.Invataturile omenesti,din ce in ce ,cu anii,cu secolele,cu mileniile,au perpetuat aceasta stare de fapt si acum lumea a ajuns sa creada ca asa e normal si tocmai de aceea se intampla astfel.In celulele noastre a fost deci introdus un program care spune:copilari-zburdalnicie,tinerete-aventuri,maturitate-munca si…batranete-neputinta.Acest program (ca oricare altul) poate fi sters deodata complet si introdus altul total schimbat.Vioiciunea,sau vivacitatea,luciditatea ,dorinta de viata nu-i necesar sa dispara niciodata,iar plecarea din acest plan poate fi facuta constient,prin alegere (si nu e vorba de sinucidere).Cei ce si-au dobandit statutul de Maestri si care au fost tot oameni ca si noi si dintre noi,ramaneau mereu zdraveni,neobositi,perspicace si,bineanteles intelepti pana-n ultimul ceas pe pamant.Este adevarat ca in situatia actuala,cazuri ca cel prezentat si mult mai dure se intalnesc la tot pasul,dar ACUM E VREMEA ALEGERILOR CONSTIENTE si a INCREDERII CA VECHIUL PROGRAM POATE FI SCHIMBAT ! Asa cum anormalitatea s-a implementat prin sugestie si repetitie,tot asa un nou program urmat cu incredere duce la un nou rezultat in care omul devine STAPAN pe intreaga lui viata ,deci si al corpului.Eficacitatea unui astfel de program a fost dovedita de mai multi oameni ,ajungand la …sute de ani chiar,”vesnic tineri si ferice”.SE POATE ! (Osho spunea ca el nu poate respecta un batran doar pentru ca are parul alb si e brazdat de riduri ci,din punctul lui de vedere ar trebui sa-i fie rusine ca s-a lasat sa traiasca in asa fel incat s-a uzat in halul asta ,fara a da importanta invataturilor autentice care i-ar fi aratat calea regenerarii si ca in Noua Era batranetea marcata de neputinta nu mai poate fi un blazon al intelepciunii.Prin neputinta,intelepciunea nu-i dovedita…)

     
    1. Lucica draga
      , cat de adevarat este ce ai scris aici, o pot confirma pentru ca am folosit un astfel de program, si il folosesc in continuare . Nici nu l=am numit program pana acum, dar e creatia mea si merge bine ! Nu e nici o problema, doar ca dimineta cand ma scol ies afara in curte ( da, sunt dintre cei fericiti care au asemenea posibilitate, dar cand locuiam la bloc ieseam afara pe strada ! ) deci, ies afara in curte si deschid ochii mari si privesc imprejur, dar nu numai cu ochii, imi deschid sufletul si las sa intre fiecare floare, planta, pom, fir de iarba, si ii primesc ca pe oaspeti de seama si le multumesc ca exista, ca sunt frumosi si proaspeti, si ei imi daruiesc din viata lor minunata si curata ! Apoi privesc cerul si respir adanc odata, si inca o data si inca,,, Asta imi face ziua fericita si imi da puterea de a face fata problemelor zilnice si / sau ocazionale, si crede-ma, acestea nu sunt putine si nici usoare ! Fac asta de ani si uite ca astfel am ajuns la 75 ani sanatoasa, activa, cu pofta de viata si cu energie destula ! Cei care cititi acest mesaj, va rog incercati, nu veti regreta !

       
      1. Felicitari !Asa-i ca se poate ? Chiar si ceea ce numeasti „probleme” poate fi privit altfel ,eventual…experiente si-atat.Te imbratisez.

         
    1. Acum…avem intelegere pentru cei ce s-au inteleptit dupa ce au albit,pentru ca pana acum nu au avut atata sprijin,dar in Era in care tocmai intram neputinta va fi considerata un refuz de a te echilibra.Chiar sunt glasuri care sustin ca peste cativa ani (nu prea multi,in viteza cu care merge eliminarea timpului psihologic),cei ce vor mai avea incapatanarea sa se inbolnaveasca ,vor fi izolati complet de societate,(bineanteles cu asistenta de specialitate),pentru ca aceasta din urma sa-si poata urma nestingherita echilibrarea.Stim ca e sigur ca orice „boala” este de fapt raspunsul organismului la felul in care alegi sa traiesti.Va pup pe chelie si pe neaua din plate !NAMASTE !

       
  11. Cand am citit prima data aceasta povestire, urmau si urmatoarele randuri….

    „Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
    Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”

    Mama fiind, parca mi s-au mai „deschis” odata ochii…

     
  12. nu exista cuvinte ; nu se poate comenta ; gustul amar care ramane dupa citirea acestei povestioare va persista mult timp .Sunt trei lucruri pe care le faci si nu mai au cale de intoarcere : 1- sageata plecata din arc ; 2 – cuvantul rostit ; 3 – glontul plecat din pusca ; Lectia de viata pe care le-a dat-o copilul parintilor lui este teribila ! Toti care avem ochi sa o citim , avem ce invata de la un copil ; o lectie de viata ; Va multumesc Razvan , sunteti exceptional – fara rezerve !

     
  13. Sper ca azi se gandesc altfel tinerii. Apreciez comentariul scris de Lucica. Mari schimbari s-au facut in constiinta noastra si numai cine nu vrea sau nu poate, nu citeste si nu se adapteaza la Energia Noua.
    Multumesc pt. poveste, am recitit cu atentie si am gasit sentimente noi in mine.

     
  14. Intr-un manual de franceza[de liceu],era o poveste identica.Un bunic,un nepot,parintii acestuia si…o patura,Satui de neputinta batranului[cu manifestari ca cele prezentate mai sus],tatal isi trimite fiul in grajd sa aduca o patura de acolo,s-o puna pe spinarea bunicului si sa-l pofteasca pe poarta :pastrez o jumatate de patura,pentru cand vei fi tu batran.
    Intr-o biserica din Franta,am vazut „Scrisoarea mamei de la azil:”: „MI-e frica ,dar ma grabesc.” Ii era frica de moarte,dar se grabea sa moara:se simtea parasita de toti ai ei,ocupati cu de toate,afara de ea.

     
    1. Schimbarea enorma,enorma in constiinta aduce majoritatii intelegerea ca nu exista moarte,ci o „dezbracare” de acest corp care n-a stiut cum sa aiba grija de el ca nu a fost invatat.Toata tristetea din lume si frica de moarte a fost ajutata si chiar nascuta de biserici,temple,religii,intre care crestinismul exceleaza.In Noua Era,omul va sti cu siguranta si prin experienta ca VIATA care EL ESTE nu cunoaste moarte.Pretutindeni e numai viata.Au dovedit-o chiar si cei care au fost in moarte clinica si cei care au trait o stare de constiinta multidimensionala.Frica si tristetea sunt intretinute si de starea de victima pe care-am fost indrumati s-o cultivam(ca suntem pacatosi,nevrednici),fiind una dintre manipularile folosite pentru control de cei cu interes.Acum,cu deschiderea care se creaza,cei plecati din acest plan vor putea comunica la modul frecvent cu cei ramasi pe pamant si acest lucru va deveni o obisnuinta;nu e rezervat numai unora.Atata timp cat omul a crezut ca nu se poate asa ceva,s-a incetatenit „nu se poate” si asa a devenit pentru el,dar acum,exemplele vizibile oricui vor schimba credinta privind aceasta comunicare multidimensionala si ceea ce s-a crezut a nu fi posibil,va deveni posibil.Atunci,bineanteles nu va mai exista separare si omul va parasi frica de moarte si-si va da seama ca este in viata,dar fara corp si asta pentru ca vechiul corp era prea uzat.Principala lui frica e sa nu fie singur,parasit,dar schimband constiinta (si acesta-i cel mai maret si mai divin „lucru”) il va face sa ramana stupefiat,sa caste ochii cat cepele ,vazand ca totul a fost o minciuna si ca realitatea cea adevarata e cu totul alta.Atunci frica nu-si mai are sens si cei care au intretinut-o vor fi scosi pe linie moarta.Cand omul va sti cum sa-si ingrijeasca corpul (adica nemaipracticand conflictul milenar in realitatea vietii lui),acesta va ramane sanatos pana la plecarea de pe pamant,pe care o va hotara omul pentru el insusi.Viata pe Pamant este o experienta a spiritului care esti si,odata terminate,te indrepti spre alte experiente in alte planuri de existenta in Creatie.
      Credete ca in zadar s-a vorbit atat de mult despre sfarsitul TIMPURILOR ?Da,se sfarseste timpul care este o iluzie si incepe manifestarea nontimpului in cei care aleg ,ceea ce da posibilitati infinite,incredibile omului.Omul va vedea ca tot ce a crezut despre a fi om pe pamant este o enorma,enorma eroare,o enorme,enorma limitare si ca intotdeauna a avut la dispozitie o alta perspectiva,dar a fost speriat si infricosat sa incerce de catre cei ce l-au folosit .
      E T I M P U L M A R I L O R S I T O T A L E L O R S C H I M B A R I !!!

       
  15. Nu stiu ce s-a intamplat,dar lipsesc cateva cuvinte,probabil am uitat sa le scriu.”….sa-l pofteasca pe poarta.Fiul aduce patura,la o foafeca si incepe sa taie patura in doua..Tatal,,nedumerit,isi intreaba fiul ce face.”Pastrez o jumatate…..”

     
  16. Stiam aceasta povestioara de foarte foarte mult timp . Ma bucur acum sa descopar ca este scrisa de Lev Tolstoi.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top