skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Valoarea omului

 

– Ioane, vino la mine!

– Vin acum, șefule, răspund eu supărat. Oare ce mai vrea acum?

M-a amețit întrega lună cu un raport. Ba calculele nu sunt bune, ba trebuie să acoperim și cealaltă zonă de interes, și tot așa. Raportul a fost trimis ieri la centrală. Sper să nu mai dorească și ei modificări.

Biroul este o îmbinare între nou și vechi. Culoarea albă a pereților reflectă lumina și aduce o stare plăcută în suflet. Dar… să nu privești tavanul. Când ai privit tavanul, uiți de toate, uiți de mobila modernă, de fotoliile din piele (mă rog, imitație de piele). Tavanul este plin de țevi și cabluri, rămase încă de pe vremea când aici era o întreprindere de stat, care cu sârg se lupta cu suratele ei în întrecerea socialistă. Chiar în acest loc, era o hală ce acum s-a împărțit în 20 de birouri.

Acum nu mai producem nimic. Nu e rentabil. Profitabil este să plimbăm hârtii, și să facem mii de rapoarte. Producția e în China.

Oricum, pe mine nu mă interesează. Importante pentru mine sunt alte probleme. Spre exemplu, acum pentru mine e important să știu de ce mă cheamă șeful.

Străbat mica distanță până la biroul lui și mă prăbușesc pe scaunul din fața biroului, fără să cer permisiunea lui.

– Ia loc, spune el vizibil deranjat.

Eu doar îi arunc un zâmbet strâmb, ca semn că am înțeles aluzia la nesimțirea mea. Evident, și el știe de ce mă port așa. Știe că raportul și ultimele zile au fost un coșmar pentru mine.

– Ce dorește șeful nostru în aceste momente? Poate o corectură astăzi pe paginile ce vor fi modificate mâine de cei din centrală? O mică corectură în avans, să o luăm din pripă. Mâine nu vom avea timp să rezolvăm toate modificările pe care le va cere Centrul. Să începem de acum să lucrăm. Ce ziceți?

– Ioane, nu fii supărat. Te-am chemat pentru alceva.

– Pentru ce? Întreb eu țâfnos?

– Știi că facem reduceri de personal, vânzările merg slab, e criză. E dificil pentru toți.

– Știu. De asta ne dați atât de muncă. Pentru că suntem prea puțini. Ne-ați mai spus asta, nu vă obosiți să repetați.

– Acum e altceva…

– Adică? Întreb eu cu un clopoțel de alarmă sunându-mi în cap.

– Acum disponibilizarea ne lovește direct pe noi. Jumătate din colectiv trebuie să plece?

– Cine?

– Știi, eu n-am nicio vină, lista a venit de sus…

– Ce listă? despre ce listă e vorba?

– Cea cu disponibilizările…

– Cum adică de sus? De unde știe nea Caisă din centrală cine lucrează și ce face aici.

– Nu știu ce criterii s-au folosit. Cred că s-au bazat mai mult pe cele umanitare.

– Cum umanitare?

– Adică cei care au copii, credite sau obligații au fost păstrați.

– Cu cei cu obligații și cu cei care au copii sunt de acord, dar credite?

– E normal, le este greu și lor.

– Să fim serioși, omul și-a luat banii de la bancă și nu i-a împărțit cu nimeni. De ce trebuie să fie favorizat? Ce? Îmi plătește mie facturile din creditul lui?

– Asta este situația… și tu ești pe listă.

– Eu?

– Da Ioane. Mâine dimineață te duci la Personal și-ți vor face actele. Ai două salarii compensatorii și prima de vacanță.

Mă ridic în picioare, deși nu le mai simt. Mă întorc spre ușă și peste umăr îi spun:

– Ești un mare nesimțit, TU ai făcut lista.

Trântesc ușa în spatele meu și încep să-mi strâng lucrurile. Mii de gânduri mă cuprind. Îngrijorările mă copleșesc. Sunt singur cu un copil școlar. Mama lui nu mai este printre noi. Prin urmare, există doar un venit în casă. Acum venitul a dispărut. Colegii mă întreabă ce s-a întâmplat. Ei îmi vorbesc, eu nu-i aud. Parcă sunt înconjurat de fantome. Vreau să evadez, vreau să fug, să fiu într-un loc liniștit unde nu mă vede sau mă aude nimeni. Termin repede de împachetat și plec spre casă. Nu bag pe nimeni în seamă, nu-mi iau la revedere, nu dau binețe. Totul se petrece ca într-un coșmar. Este cumplit.

Zece zile au trecut și eu nu știu în ce parte să o apuc. Toată siguranța mea a dispărut. Fiecare clipă este un coșmar. Acum mă întâlnesc cu proprietarul casei în care locuiesc. Trebuie să-l conving să mă păsuiască cu banii de chirie câteva luni. O să văd ce pot face și cum mă descurc, mi-am pierdut orice speranță.

Ajung la proprietar acasă, sun la ușă și-l văd cum o deschide. Mă simt ca un burete cu tristețea mustind în mine.

– Bună ziua, spun eu cu glas pierdut.

– Bună ziua, raspunde el.

– Ce mai faceți? întreb eu de politețe.

– Nu prea bine, răspunde el. Am nevoie de bani și va trebui să-ți măresc chiria. Până acum plăteai 130 de euro, așa erau prețurile atunci. Acum îmi trebuie 250. Vremurile s-au schimbat și prețurile de acum sunt mult mai mari în zonă.

– Dar, de unde? Eu tocmai mi-am pierdut serviciul.

– Atunci, nu am de ales, va trebui să te muți în altă parte.

– Poate gasim o solutie, spun eu privind pierdut.

– Luna viitoare, la sfârșit, să fii plecat. Treci și-mi lași cheile.

– Dar, niciodată nu v-am făcut probleme.

– Asta e, îmi pare rău, îmi spune el închizând ușa în spatele meu.

Ce să fac, în ce parte s-o iau? Îmi tremură tot corpul. E cumplit!

Merg împleticit până ajung în primul bar. Acolo, mă așez la masa din colț și cu fața la zid încep să-mi plâng soarta crudă. Orele zboară pe lângă mine, eu stau și nu mă pot mișca. Îi cer barmanului o sticlă de vin, din care beau încet, ca proprietarul să nu mă dea afară pentru că ocup o masă fără să consum nimic. Mă gândesc că totul este imposibil și nu există ieșire din coșmarul meu.

– Ioane! aud o voce în spate.

Mă întorc, și-mi văd o prietenă dragă ce mă privește mirată.

– Ce e cu tine Ioane? De câteva zile încerc să dau de tine.

– Nu mai am nici servici, nici casă, îi spun eu cu amărăciune.

– Lasă, că te descurci tu, nu ai grijă, îmi spune ea zâmbind.

– De data asta nu! E imposibil! Sunt terminat!

– Vezi tu Ioane, pe cardul acesta sunt 1.000 de euro. Îi vrei?

– Normal, cine nu i-ar vrea?

Prietena îl pune într-un pahar cu apă.

– Acum e ud, îl mai vrei?

– Da, de ce nu? Cardul e de plastic și nu se strică când intră în contact cu apa.

Prietena mea aruncă cardul pe jos.

– Acum îl mai vrei?

– Da!

Apoi îl ridică și scuipă pe el. Mie mi se pare… ciudat și cam exagerat.

– Dar acum îl mai vrei?

– Da! Pe el tot 1.000 de euro sunt. Îl spăl, il șterg și e ca nou.

– Foarte bine Ioane. Să știi că tu ești precum cardul acesta. Poți sta în soare sau furtună, poți fi scuipat de soarta crudă, poți cădea în mocirla disperării, dar valoarea ta de om rămâne aceeași. Tu, Ioane, ești o mare valoare și însemni enorm pentru mine și pentru o mulțime de oameni dragi. Ia acest card, cu el vei rezolva problemele tale de moment. Apoi, știind cine ești și cunoscându-ți valoarea, vei izbândi întotdeauna.

Prietena mea a plecat și m-a lăsat cu cardul în mână.

Acum simțeam pentru prima dată, în inima mea, un licăr de speranță.

Autor text: Răzvan

De același autor: Trepte spre Cer

Comentarii (22)
  1. Multumesc Razvan. De multe ori greutatile vietii ne ingenunchiaza,dar daca ne pastram credinta,licarul de la capatul tunelului sigur apare.
    O zi frumoasa la toata lumea !

     
    1. Speranta nu trebuie pierduta. De cele mai multe ori, viitorul ne rezerva lucruri minunate ce abia asteapta sa se intample.
      O zi minunata!

       
  2. Poveste minunata si pilduitoare.E ca un pahar cu apa rece pentru un turist in Sahara.Dupa ce il bei parca si viata pare altfel.

     
    1. Viata e plina de neprevazut, dar trebuie sa trecem prin ea cu incredere si cu inima deschisa.
      O zi minunata!

       
  3. Cunoaste-Te pe Tine Insuti. Ceea ce semeni, aceea si culegi. Iubeste orice situatie, buna sau rea, cu aceasi intensitate. Speranta nu moare niciodata. Multumesc.
    O zi buna Tuturor.

     
  4. …asa si este nu valoram ceea ce avem ci valoram ceea ce santem, si orice lucru material pierdem , il putem reface daca nu ne pierdem pe noi in lucruri si fapte fara valoare eterna. Multumesc pentru daruirile voastre si fie ca oricine sa-si de-a valoare prin fapte.

     
    1. La sfarsitul vietii nu vei lua cu tine decat amintirile si tot ceea ce ai simtit si gandit. Restul este o iluzie.
      O zi minunata!

       
  5. O poveste ce poate fi a oricarui dintre noi.
    Pana simti „gustul” intamplarilor din poveste e usor sa fi pozitiv. Cand mai prinzi cate o lovitura trebuie sa-ti reamintesti… ca esti OM si asta este viata, dar tu ramai peste toate OM.
    O zi minunata si intamplari cat mai putine care sa ne zdruncine temelia, sau… atatea pana vom fi siguri ca temelia noastra este solida.
    Nu stiu care urare e mai potrivita :)

     
  6. Buna seara.

    Imi pare rau sa-ti spun Razvan ca aceasta-i doar poveste.Eu personal am trait si am cunoscut oameni care nu au dat un ban pe valoarea mea de om.Am avut numai neplaceri cand incercam sa – mi dezvalui valoarea.Nu stiu pe ce taramuri ati trait voi daca ati razbatut in viata doar prin valoarea de om.As putea sa va povestesc multe ca sa-mi intaresc cele ce-am spus dar oamenii inca se mai imbata cu apa de ploaie.
    Sa aveti o seara buna,Sefora

     
    1. Buna seara.
      Morala acestei povesti nu este aceea ca Ion a primit bani, sau ca altii i-au dat sau nu aprecierea lor (umana sau materiala, asta nu are importanta).
      Morala este ca ramanem aceeasi oameni, la fel de valorosi si atunci cand avem succes, si atunci cand suntem la necaz. Noi ramanem aceeasi si asta trebuie sa stim, ca sa putem avea incredere in noi si in viitorul nostru. Daca noi nu avem incredere in noi, daca nu avem speranta, atunci cum le putem cere altora sa aibe?
      O seara buna va doresc!

       
  7. buna seara!
    este o poveste frumoasa, dar din pacate eu constat ca in ultimii ani au avut loc transformari urate cu noi oamenii, o degradare continua. uitam sau omitem sa raspundem la apelul telefonic al unor prieteni sau cunostinte atunci cand stim ca ne solicita ajutorul, macar pentru o incurajare, un exemplu. as vrea sa intalnesc si sa cunosc, pentru ca eu consider ca merit, oameni din categoria acelei prietene a lui Ion.

     
    1. Daca cei care v-au inconjurat, v-au dezamagit, atunci poate e momentul sa cunoasteti altii.
      Sper ca in viitor sa putem sa ne intalnim cu totii, intr-un loc cu mult soare, undeva in mijlocul naturii. O ora cu prietenii nu poate fi decat o incantare.
      O zi minunata!

       
  8. Cand ajungem sa „NU MAI AVEM ASTEPTARI DE LA ALTII ” ci DOAR DE LA NOI si CAND AVEM INCREDERE DEPLINA IN ” CEVA ” ce nu e de pe Pamant , reusim intotdeauna sa VEDEM BINELE din SPATELE RAULUI si SA MERGEM MAI DEPARTE . Am sa rezum in cateva cuvinte parerile mele ( din prisma „idiotului util ” , care a plecat cu ” un minut inainte ” de a primi vreo hartie de disponiblizare din uzina sau de la firmele unde a lucrat ) pentru a nu mai „deranja ” „favorizatii „……sau ” defavorizatii”) . 1. Universul care nu „stie” sa spuna decat DA …..prin concediere „i-a implinit ” nemultumirea pe care o manifestac Ion la servici ….2. „Siguranta materiala ” dupa care tanjeste EGO-ul se poate „evapora intr-o clipa ” 3. O vorba din batrani spune ” O nenorocire nu vine niciodata singura’ (am trait si eu aceasta) -exemplu chestiunea cu chiria lui Ion . Dar oare de ce e asa ? Oare nu pentru A NE TREZI CAT MAI REPEDE SI SA INCEPEM SA NE UITAM SI INSPRE NOI ,NU NUMAI IN AFARA NOASTRA ? (acum mi-a venit aceasta idee ). 4. DE cate ori fiecare dintre noi nu a intalnit UN INGER CU CHIP DE OM , care printr-o VORBA, O SITUATIE CREATA , O SUMA DE BANI , O OFERTA DE LUCRU ,O INDRUMARE MEDICALA , O OFERTA DE AFACERE, O INDRUMARE samd NE-A SCOS din INTUNERICUL IN CARE NE PIERDUSEM AJUNGAND LA DISPERARE? De cate ori ne mai REAMINTIM de acel INGER CU CHIP DE OM TRIMITANDU-I MACAR UN GAND DE RECUNOSTINTA ? 5. Acest punct este identic ,cu raspunsul dat de Razvan prietenei noastre comentatoare Sefora (pe care nu vreau sa o contrazic dar aceasta poveste ….nu e deloc o poveste ) 6. Am sa va spun „vorba” pe care am auzit-o de curand : „FII in lume….dar sa nu fii din ea ” . NAMASTE tuturor. Pace armonie si bucurie.

     
  9. Eu nu stiu de unde culegi aceste minunate pilde dar te felicit pentru ca sunt „adevarate medicamente” pentru multi dintre noi!!!

     
  10. Razvane , desi urmaresc acest site de mult timp, nu ti-am multumit pentru gestionarea lui.
    Multumim si la cat mai multe articole de suflet.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top