Pentru astazi am pregatit o noua poezie a uneia dintre talentatele noastre cititoare. Ii multumim pe aceasta cale si ii dorim sa continue in frumoasa munca pe care o depune. Ca de fiecare data invitam si alti autori sa ne trimita din creeatiile personale in vederea publicarii.
Va multumim si va dorim lectura placuta!
Calea cu stele
Ca Pelerinul a plecat
Ca să găsească-n astă lume
Pe Acela care l-a creat
Să îi re-dea starea de bine.
Şi a urcat, şi-a coborât…
Trecut-a poduri peste ape
Până- a găsit Munte Sfânt
Cu cărărui prin stânci săpate.
Lacrimilel- au tot udat
Pe şerpuita Cărăruie
Urcând Muntele cel înalt
Până a ajuns la Cetăţuie.
Dar, osteneala i-a trecut
De cum pasul i s-a oprit
Iar Liniştea-i într-un cuvânt
Era Adierea de Vânt…
Cine este…a întrebat
Cel …demult… aici, venit?
Carele L-au luminat…
Iar Ingerii L-au prea-mărit…
Auzind răspuns şoptit.
Singur, singur pe-acest Munte
Fără teama a ce-o să fie…
Numai petice cusute…
Este-a Lui inimă, vie!
Picioarele par că-l dor….
Când scurtătura coboară
Curge lin ca un Izvor
Urcă-apoi, ca tras de-o sfoară…
Privirea-o are tăcută
Şi când stă-n mijloc de lume
Cu atenţie te-ascultă…
Ştiind ce voieşti a-i spune…
Lasă timpul să se scurgă
Până mai rămâne-un strop
Din adânc, suflul s-ajungă…
Făr-a naşte un Potop…
Apoi, aripa Lui te- atinge
Cu o Adiere de vânt
Focul, de-a fost stins, L-aprinde
Raza ochiului de gând…
Prieten vrea ca să–ţi fie
De vrei, cu Desăvârşirea-ţi este
Îţi dă-n Strugurele din vie
Şi a Pruncului . ..Poveste!
La umbra unui Arţar
Re-învie Tinereţea
Vântului… mereu hoinar…
Descoperindu-şi blândeţea.
Mă alătur lui şi şed…
Bucuria mi-o cunoaşte
Fără teama c-am să pierd…
Zâmbetul ce-atunci se naşte.
Am aflat, cum Creatorul
E Prieten … cui cunoaşte…
PorumbeluI alb şi zborul
Este-n cel ce-L re-cunoaşte.
Frumos si profund. Multumim.
f frumoasa Mariana cuvintele tale curg ca un izvor pe cararea Cetatuii
Dumnezeu sa te binecuvanteze
cu drag mihaela