Maimuta care râde

De mult, in copilarie, am primit o maimuta. A fost cadoul pentru ziua mea cand am implinit 15 ani.
Maimuța mea este ciudată. Nu există în niciun manual de zoologie, câțiva prieteni m-au rugat să o dau pe mâna cercetătorilor ca să fie studiată. Nimeni nu știa de unde o luase unchiul care mi-o dăruise. Acesta, un personaj straniu, nu vorbea prea mult și doar pe patul de moarte a spus că avea maimuța de la bunicul său. Lucru de mirare întrucât bunicul unchiului se prăpădise cu cel puțin jumătate de secol înainte. Să fie oare maimuța atât de bătrână? Acum ar trebui să aibă cam 75-80 de ani, dar vârsta ei face parte din misterul care o înconjoară.
Important este că e o maimuță care râde. Dar nu oricum și nici de oricine sau orice. E maimuța care râde de mine. La început a râs când am făcut boacăne. Știam că dacă mai muța râde, urmează să fiu prins și să o încasez pentru prostiile pe care le făcusem. Altfel, dacă făceam cea mai mare trăznaie și maimuța nu râdea, atunci știam că nu voi fi tras la răspundere pentru ceea ce făcusem.
A râs de mine de multe ori. S-a prăpădit de râs când m-am căsătorit prima dată, a doua oară se tăvălea pe jos râzând cu lacrimi și mămai arăta și cu degetul. Privind acum în urmă aș râde și eu de mine, diferența e că ea râdea chiar atunci, nu după ani de zile, certuri, chinuri și neînțelegeri.
De dimineață am fost la un interviu și am fost acceptat. Nu eram mulțumit de vechiul loc de muncă. Maimuța m-a întâmpinat râzând.
Ieri am cumpărat o casă nouă, cu banii de pe actuala casă. Mă voi muta și maimuța a râs din nou.
E ca o piază rea, dar nu am ce face. Mă simt nefericit, așa că voi face schimbări importante în viața mea. M-am dus în fața maimuței și i-am spus că-mi voi schimba casa, mașina, serviciul, hainele, mobilele, totul. Merit și eu un pic de liniște și fericire, dar maimuța a râs din nou.
Anii au trecut, am făcut toate schimbările acestea. Totuși, după un timp, mi-am dat seama că toate schimbările pe care le făceam erau doar soluții temporare. Nefericirea, plictiseala, rutina reveneau mereu și mereu peste mine, iar maimuța râdea și se distra mai mult ca niciodată pe seama mea.
N-am mai rezistat și azi am izbucnit în plâns. Mi-am luat maimuța în brațe și m-am descărcat. „Ce să fac să alung nefericirea, necazul, tristețea?” am întrebat-o disperat. Spre stupefacția mea, maimuța mi-a răspuns.
Cine ar fi crezut că maimuța care râde poate vorbi? A văzut cineva vreodată o maimuță vorbitoare? Multe gânduri mi-au trecut prin minte, dar conversația mea cu acest animal a fost revelatoare.
– Ai schimbat ceea ce nu trebuia, casa, mașina, serviciul, locul de parcare, mâncarea și așa mai departe, mi-a spus ea scărpinându-se în cap cu piciorul drept.
– Și ce era să fac?
– Schimbă ceea ce contează, a zis ea – felul cum gândești cum simți, cum acționezi.
– Asta trebuie să schimb?
– Adevărata pace vine din interiorul tău, de acolo vine și fericirea. Nu căuta să schimbi exteriorul când în interior ești neschimbat. Tot ceea ce faci nu va avea niciun efect. Iubește și iubirea îți va da zâmbetul și pacea. Acceptă totul și vei vedea că armonia va coborî asupra ta. Apoi, multe miracole se vor întâmpla în viața ta. Vei răspândi armonia și pacea în jurul tău ca un soare.
– Îți mulțumesc maimuțica, mea minunată.
– Acum, că m-ai auzit vorbind, nu mai pot fi a ta. Trebuie să mă dai cadou unui copil, așa cum ai fost și tu când m-ai primit.
– Ești bătrână? Câți ani ai?
– Sunt tânără pentru că râd mult. Referitor la câți ani au trecut de când m-am născut îți pot spune că le-am pierdut șirul, să tot fie câteva milenii, spuse maimuțica zâmbind.

Mâine nepotul meu împlinește 15 ani.

Autor: Răzvan