skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Învățăminte trase din cel mai îndelungat studiu despre fericire

 

Ce ne menține fericiți și sănătoși pe măsură ce înaintăm în vârstă? Dacă crezi că e vorba de faimă și bani, nu ești singurul, dar psihiatrul Robert Waldinger consideră că te înșeli. Ca director al unui studiu întins pe o perioadă de 75 de ani, despre dezvoltarea adulților, Waldinger are acces fără precedent la informații referitoare la fericirea reală și la satisfacție. În acest discurs el ne prezintă trei învățăminte importante, reieșite din acest studiu, precum și sfaturi vechi de când lumea despre cum să-ți clădești o viață împlinită și îndelungată.

[wa-wps]

Ce ne menține sănătoși și fericiți pe parcursul vieții? Dacă ar fi să investești acum în cea mai bună versiune a ta viitoare, în ce ți-ai investi timpul și energia? Un sondaj recent a întrebat persoane de 25–35 de ani care sunt țelurile lor cele mai importante în viață. Peste 80% au spus că un scop major e să se îmbogățească. Alți 50% din aceiași tineri adulți au spus că un alt scop major în viață e să devină celebri.

Ni se spune constant să ne aplecăm asupra muncii, să ne străduim și să realizăm mai mult. Ni se dă impresia că asta trebuie să urmărim pentru o viață bună.

Imagini ale unor vieți întregi, cu alegerile făcute și cu rezultatele lor, astfel de imagini sunt aproape imposibil de găsit. Majoritatea lucrurilor pe care le știm despre viață le aflăm cerându-le oamenii să-și amintească trecutul. Și știm bine că trecutul nu se vede deloc clar. Uităm enorm din ce ni se întâmplă pe parcursul vieții și uneori memoria e de-a dreptul creativă.

Dar ce-ar fi dacă am putea vedea vieți întregi desfășurându-se de-a lungul timpului? Dacă am putea studia oamenii de la vremea adolescenței până la bătrânețe, să vedem ce îi menține fericiți și sănătoși?

Am făcut asta. Studiul Harvard al dezvoltării adulților ar putea fi cel mai lung studiu efectuat vreodată despre viața adulților. Timp de 75 de ani, am urmărit viețile a 724 de bărbați, An după an i-am întrebat despre munca lor, despre viața de acasă, despre sănătate, și desigur i-am întrebat pe parcurs fără să știm cum avea să li se desfășoare viața.

Studii ca acesta sunt extrem de rare. Aproape toate proiectele de acest fel se destramă într-un deceniu, deoarece prea mulți oameni se retrag din studiu, sau se termină fondurile alocate cercetării, sau cercetătorii pierd interesul, sau mor, și nimeni nu preia ștafeta. Dar printr-o combinație între noroc și tenacitatea câtorva generații de cercetători, acest studiu a supraviețuit. Cam 60 din cei 724 de bărbați de la început sunt încă în viață, încă participă la studiu, majoritatea având peste 90 de ani. Iar acum începem să studiem cei peste 2000 de copii ai acestor bărbați. Eu sunt al patrulea director al studiului.

Începând din 1938, am urmărit viețile a două grupuri de bărbați. Primul grup a început când erau studenți în anul doi la Harvard. Toți au absolvit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și apoi majoritatea s-au dus la război. Al doilea grup pe care l-am urmărit a fost un grup de băieți din cartierele cele mai sărace din Boston, care fuseseră aleși special pentru studiu pentru că făceau parte din familiile cele mai problematice și dezavantajate din Bostonul anilor 1930. Majoritatea locuiau înghesuiți, mulți fără apă curentă, rece sau caldă.

Când au intrat în studiu, toți acești adolescenți au fost intervievați și examinați medical. Am fost la ei acasă și le-am intervievat părinții. Apoi adolescenții au crescut și au devenit adulți, ducând tot felul de vieți. Au devenit muncitori în fabrică, avocați, zidari, doctori, unul – președinte al Statelor Unite. Unii au devenit alcoolici, câțiva au făcut schizofrenie. Unii au urcat pe scara socială de jos până sus de tot, iar alții au parcurs drumul în direcție opusă.

Fondatorii acestui studiu nu și-ar fi imaginat nici în cele mai îndrăznețe vise că eu voi sta azi aici, după 75 de ani, spunându-vă că studiul continuă și acum. La fiecare doi ani, cercetătorii noștri răbdători și pasionați, îi sună pe subiecți, întrebându-i dacă le pot trimite încă un set de întrebări despre viețile lor. Mulți dintre cei din Boston ne întreabă: „De ce tot vreți să mă studiați? Viața mea nu e atât de interesantă.” Cei de la Harvard nu pun niciodată întrebarea asta.

Pentru o imagine cât mai clară despre viața lor, nu le trimitem doar chestionare. Îi intervievăm în casa lor, obținem fișele medicale de la doctorii lor, le luăm sânge, le scanăm creierele, vorbim cu copiii lor. Îi filmăm vorbind cu nevestele lor despre grijile lor cele mai mari. Când, acum vreun deceniu, am întrebat în sfârșit soțiile dacă vor să participe și ele la studiu, multe femei au spus: „Era și timpul.”

Deci ce am învățat? Ce învățături reies din zecile de mii de pagini de informații pe care le-am produs despre aceste vieți? Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct.

Am învățat trei mari lecții despre relații. Prima e că legăturile sociale ne fac bine și că singurătatea ucide. Se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii, comunitatea, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe. Experiența singurătății se pare că e toxică. Oamenii ce sunt mai izolați decât vor să fie de ceilalți găsesc că sunt mai puțin fericiți, sănătatea lor decade mai devreme la mijlocul vieții, capacitatea cerebrală le scade mai curând și trăiesc vieți mai scurte decât oamenii ce nu sunt singuri. Trist e că, în orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun că se simt singuri.

Știm că poți fi singur într-o mulțime și că poți fi singur într-o căsnicie. Așa că doua mare lecție învățată e că nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează e calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre. Căsniciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afecțiune, se dovedesc a dăuna mult sănătății, mai mult chiar decât divorțul. A trăi în relații bune și calde este protectiv.

Odată ce i-am urmărit pe bărbații noștri până la 80 de ani, am vrut ca, privind înapoi la vârsta mijlocie, să vedem dacă am putea prezice cine avea să ajungă un octogenar fericit și sănătos, și cine nu. Analizând tot ce știam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care a prezis cum urmau să îmbătrânească. E nivelul de mulțumire în relațiile lor. Oamenii cei mai satisfăcuți cu relațiile lor la vârsta de 50 de ani, au fost cei mai sănătoși la vârsta de 80 de ani. Relațiile bune și apropiate par să ne protejeze de unele dintre greutățile bătrâneții. Cele mai fericite cupluri – atât bărbații cât și femeile – au declarat la 80–90 de ani că în zilele în care durerile fizice erau mai mari, dispoziția lor rămânea la fel de bună. Însă cei aflați în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, ele erau amplificate de suferința emoțională.

A treia mare lecție despre relații și sănătatea noastră e că relațiile bune nu ne protejează doar corpul, ne protejează și creierul. Găsim că faptul de a te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la 80–90 de ani, îți oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă. Dar câtă vreme simt că pot se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu acele certuri nu le afectează memoria.

Dar acest mesaj, că relațiile bune și apropiate sunt bune pentru sănătatea și bunăstarea noastră, asta e înțelepciune veche de când lumea. De ce e atât de greu de înțeles și atât de ușor de ignorat? Ei bine, suntem oameni. Ce ne-ar plăcea cu adevărat e un truc rapid, un hap care să ne facă viața mai bună și s-o mențină așa. Relațiile sunt încurcate, sunt complicate, și efortul de a te îngriji de rude și de prieteni nu e atrăgător sau fascinant. Și apoi durează toată viața, nu se termină niciodată. Cei din studiul nostru de 75 de ani care au fost cei mai fericiți la pensie au fost cei ce s-au străduit activ să înlocuiască colegii de serviciu cu noi parteneri de distracție. Ca și tinerii din sondajul acela recent, mulți dintre bărbații noștri, în timp ce porneau la drum ca tineri adulți, chiar credeau că faima și bogăția și marile realizări sunt ce trebuie să obțină pentru o viață bună. Dar în acești 75 de ani, studiul nostru a demonstrat repetat că persoanele care au ajuns cel mai bine sunt cele care au prețuit relațiile cu familia, cu prietenii, cu comunitatea.

Dar voi? Să zicem că aveți 25, sau 40, sau 60 de ani. Ce înseamnă să prețuiești relațiile?

Ei bine, posibilitățile sunt practic nelimitate. Ar putea fi ceva simplu, de exemplu în loc de televizor să stai cu cineva, sau să reînvigorezi o relație amorțită făcând ceva nou împreună, plimbări lungi sau ieșiri la întâlnire, sau luând legătura cu ruda aceea cu care n-ai mai vorbit de ani întregi, pentru că prea obișnuitele învrăjbiri familiale au un efect groaznic asupra celor care stau supărați.

Aș dori să închei cu un citat de-al lui Mark Twain. Acum mai bine de un secol își privea viața retrospectiv și iată ce a scris: „Nu e timp – atât de scurtă e viața – pentru ciorovăieli, scuze, ranchiune, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa.”

Viața bună se construiește cu relații bune. Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top