Povestea unei lumânări
E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ?
În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.
Şi la voi oamenii e tot aşa, împreună luminaţi mai mult…
Autor: necunoscut
Comentarii (3)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Chiar si o luminare e mai tare,
Decit un intuneric mare! M,
Felicitari pentru motivatiile pline de sens si valoare din articole,postari si experiente,SUCCES!
1-Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina . – Antoine de Saint-Exupery
2-O lumânare nu îşi pierde nimic din strălucire atunci când aprinde o altă lumânare.- James Keller
………………………………………………
,, Un invatator calator a petrecut o noapte in casa unui cizmar. In timp ce se pregatea sa mearga la culcare tarziu in noapte, el a observat o lumina palpaitoare, in camera de alaturi. A intrat in camera si l-a vazut pe cizmar inca lucrand din greu la lumina lumanarii.
Invatatorul i-a spus cizmarului,
„Este atat de tarziu in noapte. De ce inca lucrezi? Lumanarea este aproape stinsa.”
Cizmarul a zambit si sa uitat in sus la Invatator si a zis:
„Atata timp cat lumanarea arde, inca mai pot sa repar cate ceva.”
Invatatorul a plecat acasa a doua zi, dar in urmatoarele cateva saptamani, cuvintele cizmarului i-au ramas in capul, „Atata timp cat lumanare arde, inca mai poti sa repari cate ceva”. Si atunci dintr-o data a inteles cuvintele cizmarului ”
Atata timp cat lumanare arde, este inca posibil sa repari – greselile facute, se te reconectezi la scopul vietii tale, sa restabilesti legatura cu prietenii de mult pierduti, sa faci pace in familia ta, sa oferi timp si bani pentru a ajuta pe cei mai putin norocosi decat tine, sa ierti sau sa fii iertat. ”
Toate aceste lucruri sunt posibile pentru noi toti. Atata timp cat lumanarea arde – atata timp cat avem energie si viata, ne putem repara greselile din trecut si putem planta seminte pentru un viitor mai bun. Putem sa crestem si sa invatam, sa incepem sa ne vindecam vietile si, prin extensie, sa vindecam familiile noastre, comunitatile noastre si lumea noastra, atata timp cat lumanarea va arde.,,
…………………………………………………..
Si credeti-ma
, nimic nu e mai de pret pe lume decat o inima in stare sa simta „iubire” si „pasiune”.- Johann Wolfgang von Goethe
Danseaza! imbratiseaza! Iubeste! Taraieste viata cu pasiune ! ,, Atata cat lumanarea ta va arde ,, … vei simti ca traiesti ! 
Zambeste!
Un OM FRUMOS pe nume Octavian Paler , spunea ; ” Nu dispretui lucrurile mici , o lumanare poate face ORICAND ceea ce nu poate face soarele niciodata – sa LUMINEZE in intuneric ” . Un pios omagiu ,pentru acest SUFLET . Va imbratisez.