Realitatea ta, realitatea mea
Într-una dintre povestirile culese de Anthony de Mello se tratează într-un mod simplu și amuzant o problemă profundă, și anume aceea a diferenței dintre ceea ce credem și ceea ce există.
Pentru noi, Realitatea nu este ceea ce este, ci ceea ce am decis noi că este.
O bătrână doamnă evreică, mignonă, s-a aşezat in avion, ocupând locul din dreapta unui suedez masiv. Ea l-a fixat o vreme cu privirea, după care l-a întrebat direct:
– Scuzaţi-mă, sunteţi evreu?
– Nu, i-a răspuns acesta.
Câteva minute mai târziu, ea s-a întors din nou către el:
– Puteţi să-mi spuneţi. Haide, recunoaşteţi, sunteţi evreu, nu-i aşa?
– În nici un caz, i-a răspuns omul iritat. Bătrâna a continuat să-l studieze preţ de câteva minute, după care i-a spus:
– Vă spun eu că sunteţi evreu.
Pentru a scăpa de cicălitoarea bătrână, omul i-a răspuns:
– Bine, recunosc, sunt evreu.
La care, bătrâna a dat din cap, îndoindu-se:
– Nu arătaţi deloc a evreu!
Noi începem întotdeauna prin a trage concluziile, după care încercăm să le demonstrăm.
Ce pace si linishte-i pe-aici…
Ai zice ca toata lumea e laaa … biserica si ca absolut totzi … filelumishtii sint moleshitzi de fabuloasa zi de august de afara…
Ca totzi mediteaza si cinstesc prin ginduri luminoase minunata sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului si stau aplecatzi vrednic peste tastaturi si monitoare trimitzind de zor urarile lor cele mai curate catre totzi ce-si serbeaza numele de Sfinta Praznuire a Mamei Lui.
A Mamei Celui care aproape ca ne-a indatorat pe vecie acoperindu-ne cu eterna iubire atunci cind s-a lasat urcat pe Sine pe Cruce, pentru noi…
:Angel:
Da’ oare am meritat sacrificiul Lui ?!?…
Intzelegem de ce a facut-o?…
Si mai avem simtzire in noi pentru … scinteia aceea unica ce ne-a fost daruita?!?…
P.S.:
Simbata trecuta am onorat – dupa 15 ani! – cu prezentza noastra o pereche de vechi prieteni din Pascani.
Intimplarea a facut ca in minunata lor gradina – plina ochi cu peri ce se incapatzinau sa lase sa cada … gravitatzional in neshtire fructele alea superbe – , sa cunosc o fabuloasa, ca din poveshti, mica … Marie!
O faptura angelica de doar 4 ani, blonda cinepiu si suava ca o garofitza, sclipitor de inteligenta, cu un glas si o privire ce-tzi taiau respiratzia si-tzi faceau de emotzie pielea ca de gaina, lumina ochilor si a sufletelor bunicilor ei de peste drum si care ne-a incintat mai bine de o ora cu poveshti numai de ea inventate, pe loc, intr-o limba romana ne-academica da’ cu atit mai minunta prin topica, frazarea si sintaxa ce-mi sunau atit de ciudat si totushi atit de aproape. Cam la fel cu basmele din mintea si inima copilariei mele…
Aveam sa aflu cu surprindere ca sublima printzesa ce ne amutzise pe totzi (cam 12 adultzi redushi la simpla respiratzie!), era o Marie deee … Palm Beach!
O copila cu parintzi romani … internatzionalizatzi prin natura meseriilor lor. Si care desi vorbeau romaneshte acasa, o dadusera la o gradinitza 100% in engleza unde li se citea pina si din Shakespeare si erau invatzatzi de la ce este genetica, ce este Universul, cum au aparut si cum au luat nashtere Pamintul si sistemul solar, pina la … termodinamica(!!!), algebra si lexicon de cea mai buna calitate si culmina cu cine este Dumnezeu si cum sintem noi rodul imbinarii perfecte dintre vointza Lui si evolutzia naturala…
Iar uluitoarea limba romana pe care n-o mai auzisem vreodata – da’ pe care in chip magic o intzelegeam si-o savuram totzi cei prezentzi si care izvora incintator din guritza ei – , irumpsese dumnezeieshte de frumos practic doar in cele citeva saptamini de cind era in casa bunicilor!
Iar noi nu ne mai saturam s-o ascultam…
:Pleasure:
De ce va spun toate astea?
Pt. ca atunci am avut senzatzia ca … ravashitoarea romincutza trans-oceanica era intr-un minunat fel chiar intruchiparea…
…Ilenei Cosinzene!
Iar astazi, dinainte de a scrie aceste rinduri, gindindu-ma la ea am avut revelatzia ca exact asa trebuia sa fi aratat in copilaria ei chiar…
…Maria cea Mare, adica Mama … LUI!
Si tot asa, indiferent ca sint blonde ca spicul, brunete ca pana corbului sau roshcate ca focul, arata astazi mai toate copilele din lume.
Care mai tirziu, indiferent de numele lor adevarate, vor ajunge tot nishte…
… MINUNATE MARII si ele…
‘:I-Wish:
Ce legatura are istorisirea mea cu articolul de fond?
:Thinking:
Ei bine, eu cred ca realitatzile noastre nu sint niciodata atit de diferite pe cit o simtzim noi in ginduri si o spunem in vorbe. Doar cind e s-o aratam in fapte apar problemele ce par a ne arata ca fiintze in eterna disonantza, perpetuu conflict sau chiar permanenta schizofrenie…
:Cry:
Realitatea fiecaruia dintre noi e cu atit mai puternica si mai vie cu cit dorintzele si nazuintzele noastra sint mai arzatoare.
Iar realitatea celuilalt e cu atit mai adevarata cu cit increderea, acceptantza, pretzuirea sau chiar dragostea noastra pentru el, prevaleaza…
:Angel:
Calde imbratisari de la o Marie stimate frei_herr. Si pe fiica mea cea mica o chema tot Maria ( ca pe mine al doilea nume)…. Antonia( ca pe bunicul)…pentru ca …exista o poveste a venirii ei frumoasa ..si o poveste a plecarii ei…urata..Apreciez comentariile si frumusetea lor azi…mai ales ca …ele cuprind si o mica Marie foarte isteata blonda cu ochi deschisi la culoare ( fiica mea ar fi avut parul blond si ochii verzi – sau castaniu-roscata asemeni mie) si …sper eu ca ei sa fie viitorul care vor repara ce am distrus noi in 25 de ani de Romanie. Asa incat daca ceva am primit atata frumos unii dintre noi si nu am uitat si asta ne-a ajutat sa strabatem prin viata si am ramas oameni , dupa grele incercari…. cu atat mai mult trebuie retransmis …pentru ca ei sa aiba de unde sa aleaga.
Simpatica batranica, avea chef de vorba…deci…de ce nu cu cel mai apropiat ? Si apoi poate era un barbat ce parea …inteligent….dar nu avea cum sa fie evreu…deoarece fie nu se lauda prea tare, fie nu se vaita prea tare..deci categoric nu era evreu. Mare adevar..era nordic cu bun simt neafectat ca ea spune ca este evreica…adica..o persoana oarecare pentru un om inteligent.