Învățatul și conducătorul de cămile
Într-o caravană care traversa deșertul, era odată un preot învățat, care era atât de înțelept, incât a adunat laolaltă 70 de cămile, fiecare încărcată cu lăzi grele. În ele nu era altceva decât cărți ale preotului, cărți despre înțelepciunea trecută și prezentă.
Această încărcătura de cărți era doar o picătură dintr-o găleată, în comparație cu cunoștintele pe care preotul le avea în cap.
Caravana era însoțită de un biet conducător de cămile, despre care se știa că credea că ultimul iman (noul profet) va veni.
S-a intâmplat, ca preotul să-l convoace într-o zi pe conducătorul de cămile.
– Știi cât de faimos sunt printre discipolii țării și ai întregii lumi, a spus el. Vezi 70 de cămile care transportă doar o parte din cunoașterea mea. Cum se întâmplă ca tu, un simplu conducător de cămile, în haine zdrențuite, care n-a învățat vreodată să scrie și să citească, care nu a frecventat o școală, să nu mai spunem de o academie, îți permiți să crezi că ultimul iman va veni?
Conducatorul de camile stătea modest în fața elegantului domn, s-a înclinat politicos și a spus:
– Efendi, doamne. Nu aș îndrăzni niciodată să calc dinaintea ta sau să-ți adresez vreun cuvânt. Dar acum m-ai întrebat. Voi încerca să-ți arăt ce cred, dându-ți un mic exemplu.
Doamne! Tu ai controlul unei minunate comori a cunoașterii, pe care aș compara-o cu perlele delicate din mare.
Aceste perle sunt atât de valoroase, încât ele trebuie păstrate într-o cutie decorată desăvârșit, învelite în catifea moale.
În comparație cu toate acestea, cunoașterea mea este ca pietrele obișnuite, pe care noi călcăm în deșert.
Dar imaginează-ți răsăritul soarelui.
El trimite razele sale pentru noi. Doamne.
Aici apare întrebarea mea pentru tine:
– Ce încălzesc razele soarelui și reflectă strălucirea lor? Perlele tale prețioase, în închisoarea lor de catifea sau pietrele mele patetice, de pe marginea drumului?
Comentarii (7)
Dă-i un răspuns lui iliescu Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ca in multe alte situatii, se poate dovedi ca inteligenta nu sta , intotdeana, in numarul scolilor absolvite, in numarul cartilor citite….ci in ceeace iti intelege sufletul in relatie directa cu viata, cu natura cu spiritul ce ne calauzeste mereu, in tot ce facem zi de zi ! Si tot atat de important este si faptul de a respecta omul de langa tine , fara a te gandi la superioritatea ta intelectuala. La ceas tarziu de noapte , cand citesc aceasta pilduitoare poveste orientala, va doresc o noapte linistita, urmata de zile luminoase si fericite. NAMASTE!
‘:Zzzzzz:’
Cunoasterea exista in noi,doar ca unii oameni se straduiesc s-o aduca la suprafata studiind,citind toata viata,pe cand altii pur si simplu o accaseaza -ii numim nativi.Toti merita respect,pt ca si unii si altii sunt fiinte divine.O zi minunata va doresc.
Ma bucur de regasire, dragi luminosi.
Mi-era dor sa va reintalnesc si sa citesc minunatele pilde.
Dupa cea de azi ,nu pot sa zic decat atat : de cata stiinta,de cata cunoastere e nevoie ca sa ai credinta? cate camile poti incarca ca sa dovedesti ca esti intelept?uneori e deajuns doar ca soarta sa te inghesuie intr-un colt si sa-ti spuna ca nimic nu conteaza,nici stiinta,nici cunoastere si sa realizezi ca doar credinta te poate salva.Credinta in Cel de Sus in primul rand si apoi in tine. In tine ,ca sa vezi ca poti trece peste orice,poti infrunta orice si pe oricine ,,daca ati avea credinta cat un bob de mustar,ati putea muta muntii din loc”(e adevarat,nu?)si sa ne rugam ca sa nu ni se dea mai mult decat putem duce.
Sa aveti o zi insorita asa cum am eu !
e perfect adevarat, in viata tb sa te gandesti la o strategie win-win, nu ca ala e mai destept si celalalt e mai prost, fiecare om are lucruri mai bune decat celalalt si fiecare poate contribui la un bine general. Din pacate oamenii sunt lacomi si individualisti si cand se simt puternici nu mai au nevoie de celalalt sau se folosesc de el pt ce considera el ca lui ii e bine si desconsidera.
sunt mai multe elemente:
egoismul;
invidia;
frica;
lacomia;
egoul;
si atunci ce mai vb.
oamenii in general vor ce vor ei si nu iau in considerare ceva gen win-win ca e cea mai buna metoda ca sa le fie bine.
e clar ca uniti ne putem satisface nevoile: emotionale, sociale etc. daca am renunta la egoisme.
pe orice plan e valabil si personal si social si isi fura singuri caciula, pierd timpul in strategii de a face rau, de a profita, de a constrange, etc., etc – de aici dezbinare si nici macar nu ai cu cine vorbi pentru ca toti stim acest lucru dar nu il aplicam, vrem numai noua sa ne fie bine, lacomie.
Care e oare rezolvarea ca de unul singur in viata e greu sa razbesti, aproape imposibil.
Intelepciunea aceasta am avut-o de foarte mult timp – m-am lovit de ce am spus mai sus si eu am oferit o negociere de tip win-win si asta a fost imaginea pe care am oferit-o dar oglinda din fata mea a fost alta – pentru ca fiecare vrea ce vrea el si nimeni nu ofera nimic decat pentru folosul sau propriu chiar dc isi da seama ca tu esti corect.
si cand cineva ajunge sus si chiar nu ii mai e frica tot increzut este si tot asa procedeaza si se hraneste si cu satisfactia de a umili pe altul – se simte bine, grozav si stie ce face si nu il atinge nici un fel de pilda inteleapta pentru ca lui ii e bine.
M-am lovit de aceste lucruri din pacate am facut ca si bietul conducator de camile si mi s-a intors ca eu sunt cea cu nasul pe sus.
Oamenii intorc cum vor ei cuvintele si situatiile ca sa se hraneasca ei. cAND MAI INTALNESTI PE CINEVA CORECT SAU CARE ITI IANTINDE CU ADEVARAT O MANA DE AJUTOR SI DE CEALALTA PARTE AJUTATUL SA FIE CORECT, ONEST SI SA FACA CEVA CARE SA MULTUMEASCA PE AJUTATOR E O RARITATE. DECI DIN PACATE WIN-WIN NU SE APLICA E DOAR TEORIE.
Draga doamna /domnisoara Iliescu te inteleg mai bine decat as fi vrut. Daca stii prea multe nu are nimeni nevoie de tine sau oricum se mai cere un curs pe care nu aveai cand sau de ce sa il absolvi. Daca nu stii si n-ai studii ….. si oricum daca nu sunt studiile, e varsta sau …orice. Daca nu esti fiica sau recomandarea cuiva … nu existi sau poate cine stie prin ce miracol cosmic cineva iti deschide o sansa macar pentru un timp. Se spune gandeste pozitiv – ajuta ca sa nu o iei razna sau sa te imbolnavesti dar nu rezolva situatia. E bine sa fi calma si draguta si sa nu te plangi, sa pari fara nici o problema. Daca esti singura … sunt niste posibilitati – depinde ce esti dispusa sa faci. Daca esti casatorita …nu se stie iar daca ai si copii care depind de tine….iti doresc putere. Dupa atatia ani in care am crezut ca am facut ceva …. si iar am luat-o de la zero uneori de la minus si pe atatea modificari fara rost si sens legislativ, nici eu nu stiu ce sa mai cred si ce sa construiesc. Pastreaza-ti echilibru fizic, mental, emotional si spiritual pastrandu-te in realitate. Cu adaptarea e mai greu ca nu e logica, utila , functionala si nici macar valabila cateva zile. Ce e valabil si vorbit azi nu se stie maine. Iti doresc ceea ce imi doresc si mie sanatate, incredere in tine, simtul umorului si speranta ca oricand poate fi bine. Cu drag si cu respect.
foarte ,foarte frumoasa acesta pilda ,,,, este adevarat ca multi ,,eruditi ,,fac caz de conoasterea lor ,,,,
dar nu trebuie prin comentariile noastre sa minializam pe cei ,,,studiosi,,,, multi din ei sunt extrem de smeriti ,,,,
si multi din noi ,,,,ii citam ,,, (ex.Octavian Paler ) si nu este singurul,,,,
va iubesc ,,,
Eu privesc povestioara de mai sus din unghiul echilibrului intre Iubirea neconditionata si Cunoasterea divina. Doar cel ce incearca sa abordeze ambele aspecte poate progresa cu adevarat, asta nu o spun eu ci toti maestri adevarati …. Invatatul avea o gramada de Cunoastere in cap dar nu este prea clar cum statea cu Iubirea, in timp ce conducatorul de camile parea sa aiba o gramada de Iubire in inima prin credinta pe care o arata dar avea putina cunoastere, pe care si-o si recunoastea de fapt.
Ceva orgoliu cu cat de multa iubire in plus are el il incerca insa si pe conducatorul de camile, caci nu s-a putut abtine sa nu-i traga un „bobarnac” pe tema asta invatatului cu pilda lui cu pietrele de pe drum, care pentru mine nu-i prea reusita, dar intentia conteaza pana la urma
Asa ca de fapt erau doi orgoliosi fata in fata fiecare mandru de latura pe care o cunoastea/detinea cel mai bine si privind de sus partea pe care o stia celalalt … adica erau doi oameni obisnuiti de fapt, argumentandu-si conflictual pozitia doar ca pe teme religioase