Ce cred copiii despre moarte, suflet şi nemurire?
Oameni din întreaga lume, atât adulţi, cât şi copii, cred în nemurirea sufletului, fără a fi neapărat educaţi în acest sens.
Mulţi oameni din întreaga lume, indiferent de religia sau cultura căreia îi aparţin, cred că fiinţele umane sunt nemuritoare, în sensul că sufletul supravieţuieşte morţii trupului şi are o existenţă veşnică, arată un studiu ştiinţific. Fascinant este însă faptul că această credinţă apare foarte devreme în viaţă şi pare a fi ceva ce ţine de însăşi natura umană, mai curând decât o convingere impusă de religie sau cultură.
Cercetătorii de la Boston University, conduşi de Natalie Emmons, au studiat concepţiile copiilor privind vremea de dinaintea conceperii lor, intervievând copii din două culturi foarte diferite din Ecuador.
Rezultatele sugerează că „suntem cea ce simţim”: adesea, considerăm că partea eternă din fiinţa noastră nu este capacitatea de raţiona, ci aceea constituită din dorinţele şi emoţiile noastre, de sentimentele pe care le încercăm.
Studiul, publicat în jurnalul Child Development, se înscrie în volumul tot mai important de lucrări ştiinţifice ce studiază rădăcinile cognitive ale religiei.
Deborah Kelemen, profesor de psihologie şi unul dintre autorii studiului, afirmă: „Acest studiu arată că este posibil ca ştiinţa să studieze credinţele religioase. În acelaşi timp, ne ajută să înţelegem unele dintre aspectele universale ale cogniţiei umane şi structura minţii omeneşti.”
Cele mai multe dintre studiile asupra posibilităţii prelungirii existenţei după moarte au arătat că atât copiii, cât şi adulţii cred, în general, că atunci când oamenii mor, nevoile fizice precum foamea iau sfârşit, iar emoţiile continuă să existe într-o formă oarecare, însă nu-şi pun întrebarea de unde vin aceste convingeri.
Cercetătorii au crezut multă vreme că oamenii îşi dobândeau concepţiile despre post-existenţă prin expunerea la educaţie culturală şi religioasă, însă prof. Emmons susţine că ideea nemuririi sufletului îşi are originea în intuiţia noastră.
Ea a intervievat copii din satul Shuar din bazinul ecuadorian al Amazonului, o comunitate de indigeni pe care a ales-o deoarece aici copiii nu au credinţe de origine culturală privind existenţa înainte de concepţie şi bănuia că asemenea copii, confruntaţi permanent cu priveliştea naşterii şi a morţii în cadrul unor activităţi precum creşterea animalelor şi vânătoarea, ar avea o viziune mai raţională, o perspectivă „biologică” asupra timpului de dinaintea conceperii lor.
Pentru comparaţie, a intervievat, de asemenea, copii de religie romano-catolică dintr-o zonă urbană din apropiere de capitala ecuadoriană, Quito, copii care fuseseră învăţaţi că viaţa începe cu adevărat doar din momentul concepţiei.
Dacă influenţele culturale ar fi fost esenţiale în formarea credinţei în nemurire, atunci atât copii indigeni, cât şi cei din mediul urban ar fi trebuit să respingă ideea existenţei vieţii înainte de naştere, crede cercetătoarea.
Prof. Emmons a arătat copiilor desene ce înfăţişau un copil, o femeie tânără şi aceeaşi femeie în timp ce era gravidă, apoi le-a pus o serie de întrebări legate de capacităţile, gândurile şi emoţiile copilului reprezentat, în cursul fiecărei etape.
Rezultatele au fost surprinzătoare: ambele grupuri au dat răspunsuri remarcabil de asemănătoare. Copiii gândeau că trupurile lor nu existau înainte de naştere şi că nu aveau capacitatea de a gândi ori de a-şi aminti ceva. Totuşi, ambele grupuri au răspuns că emoţiile şi dorinţele lor existau încă dinainte de a se naşte.
Deşi, în general, spuneau că, înainte de a se fi născut, nu aveau ochi şi nu puteau să vadă, copiii declarau totuşi, deseori, că erau fericiţi că aveau să-şi cunoască în curând mama sau că erau trişti că erau despărţiţi de familia lor.
„Chiar şi copiii care aveau cunoştinţe de ordin biologic despre reproducere păreau totuşi să creadă că au existat cumva sub o formă eternă şi că acea formă era asociată cu emoţiile şi dorinţele”, spune prof. Emmons.
Ea crede că această trăsătură umană ar putea fi un produs secundar ar gândirii noastre sociale avansate, deoarece oamenii tind să îi vadă pe ceilalţi ca pe o sumă a stărilor lor de spirit, iar dorinţele şi emoţiile sunt esenţiale în prevederea comportamentului altora.
Deoarece această capacitate este extrem de utilă, ea se extinde şi asupra altor laturi ale gândirii noastre, astfel că oamenii tind să vadă potenţiale conexiuni acolo unde ele nu există, explică specialistul.
Aşa se face că ideea că sufletul ar supravieţui separat de trup, este naturală şi adânc înrădăcinată, consideră prof. Emmons.
Sursa: MailOnline
Comentarii (19)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
……Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Un subiect foarte , foarte interesant ….
….Copii au un fel de a fi cu totul si cu totul special …. Au un fel de a vorbi simplu …Ei nu se
controleaza asa cum o facem noi …. Ei vorbesc liber , spun liber ceea ce simt…. Acea puritate a
inimii lor ii face sa fie asa …. Cu cat inaintam in varsta devenim mai complicati … Colectam o gramada
de frici … Multe … Si ele se depun pe acel CEVA din inima noastra … Pe acel CEVA care atunci cand
suntem copii e … curat … Fiecare venim cu acel CEVA …. Este in interiorul nostru … Este in inima noastra…
….Numai ca inaintand in varsata pe el se formeaza o crusta …. Iar acea crusta face ca acel CEVA sa devina
greu de utilizat …. Ganditi va la un copil si mai apoi , ganditi va la un adult … Frica de imperfectiune ne omoara…
… „….Ce o sa zica daca eu spun asta?….” sau „…Doamne , or sa ma creada un idiot …” sau ” … mai bine nu
mai zic nimic pentru ca o sa inceapa sa ma judece … sa mi rastalmaceasca vorbele…” …..Eu cred ca fiecarui
adult ii trec prin cap aceste ganduri in anumite momente … Bineinteles unii o recunosc iar altii nu … Dar ce e
cu adevarat important e ca tu stii asta … In interiorul tau o stii … Si atunci apar dificultatile in a exprima ceea ce
simti …. Framantarile tale , trairile tale …. Iti vine greu sa exprimi ceea ce simti de teama de a nu fi judecat …
…. A fi liber in exprimare e un lucru minunat …. Pentru mine a fost o provocare …. Simteam atatea in interiorul
meu pe care nu le puteam exprima …. Sa mi depasesc acele bariere pe care mi le puneam singur a fost o
victorie mare …. Mi am dat seama ca „setea” nestavilita a oamenilor de a judeca lucrurile , de a le interpreta
este de neoprit …. Asa ca m am straduit ca eu sa nu ii judec pe altii dar nici sa imi fie frica de ce o sa spuna….
…. Asta sunt…. Departe de a fi perfect dar fericit , bucuros ….. Sa revin … Copii stiu multe pentru ca ei au
acces direct la acel CEVA …Ei pot sa spuna liber anumite lucruri pentru ca nu sunt „paralizati” de frica de a
le fi interpretate vorbele … De aceea ei de multe ori exprima adevaruri care ne uimesc … Daca stii sa asculti
si sa pui intrebarile potrivite ai foarte multe de invatat de la un copil…. Pentru ca el stie mult mai mult decat pare
ca stie …. Inaintand in varsta devenim tot mai complicati … Ne e frica sa exprimam emotii , trairi… Sau nu stim
sa le exprimam … Ne e frica sa nu parem ridicoli … Ne e frica sa ne spunem deschisi pareri pentru ca vom fi
judecati …. Si intradevar vei fi judecat … Dar trebuie sa accepti asta … Trebuie sa imbratisezi vulnerabilitatea ta…
… Fara tema … Te vor judeca oricum … Accept o cu zambetul pe buze … Cei care accepta asta sunt mult mai
fericiti …. si bucurosi…. si plini de entuziasm … Si cand ai aceasta stare in inima ta vei putea vedea mai mult …
…. Mult mai mult … Acea crusta de care vorbeam , acea crusta de pe acel CEVA , ei bine , acea crusta se va topi
cand tu vei decide sa te schimbi in acest sens … La mine asa a functionat … Avand acea stare speciala a inimii
vei putea vedea si simti lucruri pe care doar un copil le poate vedea si simti … Vei putea avea acces la cunostinte
care au fost dintotdeauna acolo dar tu nu ai fost constient de ele …Acele informatii pe care le ai cautat mereu si
mereu in exterior sunt acolo , in interiorul tau …. Intoarce te la copilul din tine ! …Bucura te de Viata!…
…… Ceea ce am scris aici e departe de a fi perfect sau total obiectiv … Poate dintr un anumit punct de vedere
am „batut campii” … Dar sunt sigur ca pe cineva , cumva , o sa ajute….Va iubesc dragii mai luminosi ! … Si…
Va doresc numai bine ! ….
…..Pentru voi dragii mei luminosi un mic cadou muzical…
…..O melodie minunata , cu versuri minunate pentru voi toti …Va iubesc …Click pe link :
http://youtu.be/qiQ5ikeiky8
multumesc Dan ,,, pentru cadoul muzical
…… Ma bucur ca ti a placut…. Toate cele bune ! …
Eu sunt Cerul din Pamantul ce e Cer manifestat/si din Corpul ce-i Pamant mai sofisticat/ce mi l-am facut palat/sa gust experienta Vietii/de Cer-Pamant ingemanat./Experienta-unicat/in lung-latul si inalt;/sa fii Cer manifestat/si sa uiti asa de mult/crezand ca esti doar Paman./Da-n adanc Ceru-ti sopteste:/Eu sunt Tu,hai,te trezeste!/care nu a disparut/asa cum ti s-a parut/cand te-ai dezbracat de trup,/ (haina care ti s-a rupt)./Te-ai dezbracat si-mbracat/pana mi te-ai saturat/de atata repetat/.Cand te-ai uitat mai atent,/constient,ai observat/ ca esti Cerul far’ de moarte/mereu viu,prezent in toate/ in…Eternitate.
Buna dimineata.
Acest articol deschide o problema care vizeaza modul cum educam copiii.In privinta educatiei copiilor nu sunt o experta.Am crescut si eu doi copii , dar cu mult mai tarziu in viata,cand copii mei erau deja adulti,am inceput sa aflu cat de gresit incepem educatia unui copil.In aceasta intelegere m-a ajutat mult modul cum prezinta Osho in cartile lui existenta ,viata noastra,viata oamenilor.Cu mult inainte de a-i intalni cartile,gandeam ca este o mare responsabilitate a da nastere unui copil si felul cum este educat.Am inteles ca din momentul aparitiei noii fiinte pe lume aplicam metode complet gresite si inhibam micuta fiinta de a se dezvolta normal.Aceasta cercetatoare Emmons a realizat ca va primi informatii mai pline de acuratete discutand cu copii ce cresc liber,fara influienta societatii civilizate.Acest aspect il accentuiaza si Osho in discursurile lui despre cum ne educam copii.A-i lasa liberi sa gandeasca,sa actioneze si a nu le taia „aripile” cu formule socio-culturale.A-i stresa de mici cu „n-ai voie aia,nu face asta,nu spune asa,nu pune mana acolo”,etc i-ai distrus capacitatea de a se simti liber si de a scoate din el tot ce stie din perioada inainte de conceptie.Acest studiu despre care se vorbeste in acest articol,vine in sprijinirea ideii de reincarnare,care este inca mult negata in civilizatiile actuale.
In concluzie avem multe de invatat cum sa traim si cum sa deschidem drum curat copiilor ce-i aducem in aceasta lume.
O zi buna……si….uraaaaaa !!!!!!!! a iesit soarele.Azi,in ultima „baba”,in sfarsit soarele ne rade.Sa va rada voua tuturor sufletul de bucurie ca o alta zi cu soare o traim.
Ca de atatea ori mesajul este frumos si perfect adevarat.
Iar comentariul tau este nu o „batere de campi” ci adevarul pur, nu doar al tau. Asa este frica/fricile toate induse de familie, scoala, societate…. ne „paralizeaza” in „a fi” pur si simplu, si in a fi noi fara toate mastile pe care ni le-am pus doar pentru a fi acceptati de lume …. Pentru aceasta acceptare platim un pret imens …. ne pierdem pe noi, esenta noastra …. ca sa capatam ….. corect … nimic. Asa ca in loc sa avem spontaneitatea trairii din inima ajungem un fel de „robotei”…. sau biorobotei. …. previzibili in toate cele ale noastre….. Iar rezultatul este…. vorba lui Coelho….. ca ‘am murit din timpul vietii”……. Dar, vedem bine ca exista alternativa atat de eliberatoare si energizanta a trairii dupa cum iti spune inima …. care niciodata nu greseste.
Zi frumoasa si luminoasa va doresc!
Pentru cuvantul C O P I L A R I E .optez in aceasta seara pentru urmatoarea ” traducere ” :
CANDOARE ; OPTIMISM ; PRIETENIE ; IUBIRE ; LIBERTATE ; ACCEPTARE ; RECUNOSTINTA ; IERTARE; ENTUZIASM .
Ce se se intampla dupa copilarie ……consider ca este FIX OPTIUNEA FIECARUIA . FITI COPILAROSI !
MULȚAM PT CADOUL MUZICAL… ȘI, NUMAI BINE TUTUROR
Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.
1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
Marc 9.33; Luc 9.46; Luc 22.24;
2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3 şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Ps 131.2; Mat 19.14; Marc 10.14; Luc 18.16; 1Cor 14.20; 1Pet 2.2;
4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
Mat 20.27; Mat 23.11;
5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
Mat 10.42; Luc 9.48;
6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
Marc 9.42; Luc 17.1-2;
7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Luc 17.1; 1Cor 11.19; Mat 26.24;
8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
Mat 5.29-30; Marc 9.43-45;
9 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită.
10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
Ps 34.7; Zah 13.7; Evr 1.14; Est 1.14; Luc 1.19;
11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Luc 9.56; Luc 19.10; Ioan 3.17; Ioan 12.47;
12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
Luc 15.4;
13 Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
Lev 19.17; Luc 17.3;
14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
Iertarea greşelilor.
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
Iac 5.20; 1Pet 3.1;
16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Deut 17.6; Deut 19.15; Ioan 8.17; 2Cor 13.1; Evr 10.28;
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
Rom 16.17; 1Cor 5.9; 2Tes 3.6-14;
18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Mat 16.19; Ioan 20.23; 1Cor 5.4;
19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
Mat 5.24; 1Ioan 3.22; 1Ioan 5.14;
20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv.
21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
Luc 17.4;
22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Mat 6.14; Marc 11.25; Col 3.13;
23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.
25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
2Imp 4.1; Neem 5.8;
26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”
27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32 Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Prov 21.13; Mat 6.12; Marc 11.26; Iac 2.13;
Matei, capitolul 18
Termeni și condiții
…….Mare este Puterea lui Dumnezeu …. Dar mare si multa este si Iubirea si Bunatatea sa ….
….Dumnezeu ne judeca doar dupa ce plecam de aici , din aceasta Viata … dar noi … noi ne
judecam in fiecare zi unii pe altii …. Mare este Rabdarea lui Dumnezeu , multa este Rabdarea
sa ….. Dar a noastra ? …. Cat de multe ne iarta Dumnezeu noua ! ….Iar noi suntem atat de
aprigi in judecatile noastre…..
….. Sa va dea Bunul Dumnezeu multa Sanatate , Bucurie si mult , mult Bine ! … Va incurajez
sa ne mai scrieti …. Un mic cadou muzical pentru domnia voastra …. Click pe link:
http://youtu.be/4tZ4o36Kn34
Observati ce si-a putut inchipui mintea umana ca e Dumnezeu:un judecator,un pedepsitor,un razbunator,un calau cu alte cuvinte.Inducandu-li-se frica fata de mai marii societatii prin purtarile lor fata de supusi,ei au transferat-o (cu tot arsenalul) si catre Dumnezeu.L-au facut pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor,ajutati de cei interesati.Este atat de adanca aceasta hipnoza,incat,dupa cum se vede,si in acest secol XXI inca mai sunt …incurabili care mai sustin astfel de aberatii.Dumnezeu e VIATA,este A FI,EXISTENTA.Povestile din scripturi (pildele) sunt pentru cei ce au ochi de vazut si urechi de auzit,dar,din nefericire pentru „supusi”,au fost explicate de orbi si surzi (sau pentru a se obtine orbire si surzenie)si impuse cu scopul ingenuncherii generale.Au cam reusi !Interpretarile infricosetoare ale unor pilde ce vizau intelepciune,interpretari care le-au mutilat in mintea omului speriat,talcul,au dus la…ingrozitorul tablou in care Dumnezeu e copia fidela a omului cu toate tarele lui,cand,de fapt intentia era ca omul sa realizeze ca el este…dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Ma bucura constatarea ca acum din ce in ce mai multi oameni aleg ca intre ei si DUMNEZEU sa nu mai aiba intermediari.Incep sa auda si sa vada cu propriile urechi si cu proprii ochi.Astfel ies din hipnoza..
……Aveti dreptate …. S-au folosit de Dumnezeu pentru a i supune pe oameni …
Au rastalmacit multe lucruri pentru a i infricosa … pentru a i domina…
….. Aceste cuvinte ” … dupa chipul si asemanarea Sa…”…..au fost foarte
interpretate , rastalmacite … Multi oameni si au inchipuit ca daca ei in anumite
situatii au resentimente , sunt razbunatori , poarta cu ei ranchiuna sau manie ,
ei bine , atunci si Dumnezeu va proceda la fel …. Total gresit … Dumnezeu este
un ocean …. Iar noi niste fire de nisip pe o plaja … Indiferent cat de suparat este
oceanul pe firele de nisip tot le va mangaia in fiecare zi … Si tot le va iubi …
….. Cum ar putea sa le pedepseasca ? … Cum ar putea sa se manie cand El
este un Ocean de Iubire ? … Pedeapsa sau pedepsele ni le dam noi singuri ….
…. Noi singuri ni le dam … Tot ce rau vine de la om si nu de la Dumnezeu … Noi
ne facem rau cu mana noastra de cele mai multe ori … Dar am putea sa ne facem
si bine … Cu siguranta ca mult Bine am putea sa ne facem … Dar asta doar schimband
perspectiva din care privim lucrurile … Doar atunci , socot eu , am putea sa i L vedem
pe Dumnezeu asa cum este El … Totul este perspectiva …
…… Totusi mai cred ca felul in care am putea sa ii ajutam pe semenii nostri sa inteleaga
aceste lucruri este …cu Bunatate , cu Ingaduinta , cu Rabdare …cu Iubire … Eu asa cred..
….. Cei care nu vad anumite lucruri sunt si ei copii ai lui Dumnezeu … Felul in care vad
anumite lucruri se datoreaza mediului in care au crescut …. Nu sunt cu nimic mai prejos
in fata lui Dumnezeu fata de cei care i L vad in mod diferit pe Dumnezeu … Usor , usor
perceptia lor o sa se schimbe … Cu Bunatate , cu Iubire … Nimic nu se realizeaza prin
impunere …. Totul se realizeaza prin Iubire … Va doresc numai Bine ! ….
Buna dimineata.
Ma bucur sa observ ca incep sa apara oameni care sa spuna adevarul despre credintele oarbe ale oamenilor intr-un Dumnezeu razbunator,care te judeca si sta mereu cu ochii pe umanitate.Ori de cate ori am comentat despre acest aspect,precizand ca trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu este personal,nu are caractere antropomorfice,nu s-a gasit nimeni care sa sprijine aceasta afirmatie.S-a mers ,pur si simplu,pe tacute sau mai rau,ca in cazul de mai sus,sunt destui care sa aprobe ideea despre Dumnezeu ce reiese din textele biblice.
Apreciez mult interventia Lucicai pentru ca eu consider ca numai asa avem cale libera spre a evolua,spre evolutia constiintei,prin a ne dezmetici si a nu mai lua ca adevar suprem ceea ce se scrie in biblie.Eu nu contest ca din biblie se pot scoate invataturi de urmat,dar aceste invataturi au fost cunoscute cu multi ani inainte de aparitia bibliei.Important este sa schimbam intelegerea despre dumnezeul biblic,pentru ca ,daca reusim sa ne informam mai bine,putem afla ca despre dumnezeul biblic se cunoaste acum ca este descrierea unei fiinte care facea parte dintr-o civilizatie mult avansata omului traitor pe meleagurile de azi ale Palestinei si Israelului.Atat de puternica a fost frica inoculata de cei ce au raspindit biblia in lume incat si dupa 2000 de ani inca majoritatea nu vor sa inteleaga ca biblia nu este o carte sfanta dupa cum este mereu prezentata.Inca o majoritate zdrobitoare intre cei ce se considera crestini considera ca biblia este scrisa de dumnezeu.Spun aceasta pentru ca eu am cunostinte,care sunt persoane inteligente si cu studii superioare si care cred acest fapt.Este aberant ca in sec 21 sa se mai creada asa ceva.
Am ajuns sa inteleg ca fiecare se trezeste cand ii vine timpul si intelege ,deasemenea,atunci cand se cultiva suficient ca in mintea lui sa se produca schimbarea de intelegeri.
Sa aveti zile bune,Sefora
Schimbarea constiintei nu tine de studii,diplome,eruditie.Eruditia nu e cunoastere;e informare insusita.Cunoasterea tine de trezire si o poate avea (chiar mai usor !) un analfabet,al carui bagaj nu-i intzesat cu un amalgam de invataturi …mintoase.Mintea e hranita de informatii diverse,dar trezirea se produce prin trecerea dincolo de minte,lucru ce il avantajeaza pe un …neinformat,pragul de trecut fiind cu mult mai „scund” decat al eruditilor.
Puterea nu-si putea permite sa ne lasa sa ne dezvoltam folosindu-ne de zestrea divina cu care am venit aici. Asta ar fi insemnat ca nici nu putea sa apara, dar sa se mai si consolideze. Faptul ca acei copii izolati geografic de „invazia” misionarilor pana in cele mai inaccesibile colturi ale pamantului mai pastreaza constinta profunda a nemuririi sufletului nostru spune totul!
Sigur ca e trist ca in aceste vremuri de cumpana inca mai pierdem vremea cu astfel de „carti sfinte”, dar e inevitabil. 2000 de ani din istoria noastra e doar o feliuta subtire! Cate asemenea nu om fi degustat noi pana acum!
Faptul insa, ca marea majoritate e inca prinsa in acest miraj nu-i scuza defel si nici de folos nu le e.
Am spus de cate ori am avut ocazia ca a unui adevar calitate nu depinde de numarul celor ce cred in el!
Spre marea noastra fericire nu va trebui sa steptam marile schimbari pana vom atinge proportiile „majoritatii democratice” ca sa se poata produce aceste schimbari pentru care trudim de multe vieti.
Sigur ca cei care se incapataneaza irecuperabil sa ramana in „credintele” lor (macar daca ar fi fost ale lor si nu impuse!) vor avea de ales in a se schimba sau duce „la fund”! Intotdeauna am avut posibilitatea unei alegeri! Cati dintr-o „tabara” compatimesc pe ceilalti nu e semnificativ!
Dumnezeu, Fiinta Suprema a Universului nostru are o rabdare infinita cu fiecare dintre noi si fara indoiala vom ajunge fiecare la stadii de trecere in sfere mai inalte de evolutie. Ca nu vom reusi asta aici si acum, nu e un secret. Universul musteste de viata si pretutindeni se desfasoara proiecte asemanatoare, la nivele de evolutie din cele mai diversificate. Fiecare ne vom gasi asadar locul necesar acestei evolutii.
Sigur ca scufundati adanc in programele ce ne-au fost „turnate” cu de-a sila inca dinainte de nastere, a fost greu sa „educam” copiii nostri in spiritul adevarului divin, cand abia ne taram noi insine.
Nu trebuie de luat asta ca pe un esec fiindca se vede ca intelepciunea are nevoie de timp ca sa se manifeste!
Ce putem face e sa ne dezvoltam spiritual si inevitabil prin exemplul personal (ca sa nu mai amintim energiile ce le „radiem” in jur!) vom contamina pe cei din jur, care se vor intreba stupefiati: „ce face asta de-i merge asa de bine!?”
Doar cu povesti si lozinci nu vom putea atinge acest stadiu. Fiindca starea noastra o vor percepe acestia mai bine decat ce spunem.
Daca n-am reusit asadar sa aparam copiii nostri de „binefacerile” sistemului total de control, sa fim increzatori ca acestia, dupa ce vor parcurge si aceea etapa inevitabila a cautarilor proprii, se vor orienta la maturitate modelului nostru daca acesta va fi demn de urmat.
„Ca nu vom reusi asta aici si acum, nu e un secret.”
Trebuie sa rectific aceasta afirmatie!
Am vrut sa spun: Ca nu vom reusi TOTI asta acum si aici, nu e un secret.
Am avut o retinere in a folosi si cuvatul „toti” ca sa nu se inteleaga cumva ca sunt vizati toti inafara de „mine” si alti „alesi” dar sensul rezultat al propozitiei e gresit.
Multi vor reusi negresit aceasta inaltare in sfere superioare, altfel nu ar avea sens toata stradania noastra de multe vieti!
Ca nu vom reusi toti, asta am vrut sa subliniez!
Fiecare a stiut la incarnare ce sanse are, cum stau posibilitatile sau probabiltatile.
Nu ma indoiesc ca am mai ratat toti astfel de sanse aici sau in alte parti ale universului.
Si tot nu ne-am „prapadit”!
Ca nici nu ne putem lauda cu astfel de „ratari”, si asta e adervarat.
Sa dea Dumnezeu sa reusim de data asta, nu doar pentru ca astfel de sanse nu avem des sau pentru ca om fi muncit enorm, multe vieti, la asta ci mai ales pentru ca e un proces normal de devenire pretutindeni in univers.
eu am 2 copii de la care am invatat f multe: De ex, am intrebat-o intr-o seara pe fetita, pe cand avea vreo 5 ani, dupa ce a spus „Ingerasul”. Ana, unde e ingerasul tau? Mi-a raspuns, aratandu-mi palmele: „E aici, in mine, in interiorul meu! Nu-l vezi, mama?” m-am gandit ca este ea insasi un ingeras…Oricum, ma asteptam la un raspuns de genul ” e undeva sus, in ceruri…”
Baiatul, la 3 ani, mi-a zis o data: ‘cand ma certi, imi arde inima. Nu e voie sa ne certam cu rautate. Trebuie sa ne certam cu iubire. Trebuie sa fim calmi!”
……Asa e , asa e …. Cata intelepciune au in cuvintele lor simple acesti copii minunati…
Bucurati va de fiecare Clipa petrecuta alaturi de ei …. Sa va dea Bunul Dumnezeu multa
Sanatate si multe Bucurii ! ……Dan