Miracolul unui copil
O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii …cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.
A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6 străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.
A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.
În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.
– Ce anume doreşti? a întrebat farmacistul pe un ton iritat. Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani – a spus el fără să aştepte un răspuns la întrebare.
– De fapt, doresc să vorbesc cu dvs. despre fratele meu – a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.
– Poftim? – a întrebat farmacistul.
– Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?
– Noi nu vindem miracole fetiţo! Îmi pare rău, nu te pot ajuta, a spus farmacistul, înmuiat un pic.
– Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.
Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o:
– De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?
– Nu ştiu, a spus fetiţa. Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.
– Câţi bani ai? – a întrebat bărbatul.
– Un dolar şi 11 cenţi, a răspuns încet. Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi.
– Ce coincidenţă! – a zâmbit bărbatul. Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţi.
A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mânuţa ei şi a spus:
– Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-l văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.
Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.
– Acea operaţie a fost un adevărat miracol, a şoptit mama. Mă întreb cât o fi costat?
Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi… plus credinţa unui mic copil….
Comentarii (30)
Dă-i un răspuns lui Sefora Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Aceste „evenimente s-au intamplat si in Romania interbelica si dupa al doilea razboi mondial cand oamenii se ajutau cu tot sufletul si priceperea. Viata era mai pretioasa ca banii. Acum ….se moare cu zile uneori indiferent de banii dati sau conditionati. Rar se intampla ca cineva sa isi faca treaba din omenie , cu responsabilitate punand viata mai presus de orice, dar suntem credinciosi si evoluati. Cand cunosc un medic sau o asistenta care isi face treaba fara sa amane si fara sa ceara bani inaite, ma apropii sa il ating si sper sa nu dispara si sa il tina acesta stare. Fiica mea a fost operata dar ……….fara numar, fara numar. Nu numeri bani, nu au timp si nici atentie. Copii au incredere si sperante in parinti, adulti, povesti, oare adultii de ce uita ca au fost si ei copii ?Unde sunt visele copilariei si sufletele acelea frumoase si curate ?
Luiza Bratu, sufletul TAU de copil unde e? TU ce faci pentru ca Lumea pe care o visezi sa vina cu o palma mai aproape? Cum schimbi TU preajma ta ca sa fie asa cum iti doresti?
Nu mai este, nu se mai poate, nu exista, nimeni nu face, nimeni nu vrea, NIMENI NU – astea sunt cele mai otravitoare sabloane mentale (ca urmare, si verbale) dintre multe cate am intalnit.
Si ce-am mai intalnit – cei care muncesc dupa propriile puteri „sa tina sus si intraga bucata lor de cer” nu se prea gandesc la altii, nu au timp sa vorbeasca de altii – mai ales de multimea NIMENI.
Nu voi polemiza cu tine, indiferent ce ai replica.
Dar al meu?
Domnule Bilbo Baggins eu nu am scris ca NMENI NU si imi pare rau ca asta ai inteles. Eu scriu asa cam vad sau simt. Imi pastrez sufletul de copil fiind mereu creativa in viata de fiecare zi si pentru cei ce ma cunosc stiu ca sunt o fiinta vesela, curioasa la nivel de bun simt, si pe care se pot baza cand au nevoie de mine pentru diverse activitati de la simple la mai „sensibile de sufet”, de la profesionale la „banale-importante” de zi cu zi. Si dupa cum vezi eu scriu doar experientele mele, nu ale altora. Nu imi propun sa plac cuiva si nici sa exprim parerile altora. II respect pe cei ce o fac. Eu din ceea ce citesc sintetizez din ceea ce am simtit exprimat si scriu propria parere. Daca eu nu experimentez ceva , nu prea am nici pareri dar pot expima o emotie, stare – ca atunci cand privesti un tablou – nu experimentez pictura – experimentez emotia. care mi mi-o trezeste – despre asta pot vorbi. Si nu ma mint – de cate ori am facut-o m-am pacalit singura – ma bazez pe intuitie si cunostiinte de orice tip personale si imi asum consecintele. Asa ca nu avem de ce polemiza in contradictoriu. Si nu trebuie nici sa iti placa, nici sa fi de acord cu ce scriu ei. Traieste-ti viata si universul asa cum simti tu , fiecare oricum le experimentam unicat. Daca unele coincid e ok, daca sunt diferite e firesc, suntem diferiti. Fiecare este el/ea insusi/ insasi suma tuturor experientelor indiferent cum au fost dobandite. Noi suntem totul pentru noi dar pentru ceilalti …….. si uneori e bine sa fi nimeni. Cu respect.
Cand fiecare isi are ca „obiect” al schimbarii,propria constiinta,abia atunci are cum contribui cu efect la schimbarea generala.
Cel de Sus a facut lumea perfecta – nu putea face altfel, intrucat este Dumnezeu. Prin urmare, cine si cu ce sa contribuie la schimbarea generala? Si de ce s-ar schimba ceva care este perfect?
Constiinta de masa ,bazata pe legi ale mintii umana,restrictive,punitive, ce genereaza suferinta de toate felurile e absolut necesar sa fie depasita ptintr-o schimbare catre bucuria de a trai.Frica instituita si institutionalizata prin care s-a reusit robotizarea umanitatii ,facand din ea ,atatea milenii,o masa de manevra in goana dupa o fericire iluzorie este eradicata numai prin schimbarea constiintei personale.Luarea stapanirii personale asupra vietii proprii care sa fie traita implinit,liber,simplu si natural este responsabilitatea fiecaruia.Prin schimbarea constiintei individuale,prin respectul fata de ceilalti (intelegand ca fiecare este o manifestare a Divinului,ii dai libertatea sa-si regleze circumstantele vietii dupa cum simte el ca-l implineste,fara a interveni abuziv,restrictiv,punitiv…) schimbarea se produce.Numai prin exemplul personal,cand in manifestarea ta dovedesti echilibru,incredere,compasiune (care nu e mila sau compatimire-ca atunci e dezonorare-) poti fi un motor al transformarii,al schimbarii.Numai incepand cu el insusi,observandu-si manifestarile din viata personala dezechilibrate si reglandu-le,creeaza un „patern”,o geometrie energetica ce se multiplica in modul natural de miscare a energiilor subtile,”molipsind” omenirea de schimbarea catre bucuria de a trai (in locul chinului de a supravietui).Pentru Dumnezeu-Creatorul din tot si toate,sigur ca totul e perfect,dar e si pentru manifestarea Sa,omul?Manifestare sufera;ea si-a creat suferinta si numai ea si-o poate schimba in bucurie.Dumnezeu ii da voie.”Dumnezeu da,dar in traista nu pune.”
Credeti ca e perfect ca mai mult de 95% din omenire sa traiasca cu sentimentul ca viata e un chin,cand,de fapt viata e Dumnezeu?(Eu Sunt Viata).
In rezumat,Marea Schimbare,Marele Salt Cuantic este ca Manifestarea ,Creatia (partea umana din noi despre care vorbim aici) constientizeaza ca e Dumnezeu manifestat si incepe sa-si schimbe felul in care se traieste pe ea,privindu-se ca fiind acelasi Dumnezeu.Asa cum Dumnezeu Este Tot Ce Este,acceptandu-se asa cum este,adica perfect,prin schimbarea constiintei si omul ajunge la acceptarea , in forul interior ,a toata manifestare (Creatia).Imaginati-va o lume in care, rand pe rand, oamenii ajung prin convingere proprie sa se respecte reciproc ca fiind egali,manifestari ale aceluiasi Dumnezeu intre care erarhiile sunt conventii ale separarii ,hilare in cele din urma! E O SCHIMBARE FORMIDABILA si nu e simpla pana nu „se prinde” omul,dar deja se produce.ACEASTA INNOIESTE CU TOTUL FATA LUMII ACESTEIA.
Lumea in care traim este perfecta. Este buna asa cum este. Marea Shimbare, Marele Salt Cuantic sunt termeni despre care nu doresc sa discut. Totusi, imaginati-va ca aceasta lume, asa cum este ea, cu bune si cu rele reprezinta o scoala pentru noi. Cu cat pleci mai de jos, cu cat treci prin mai multe experiente placute si neplacute, cu atat vei invata mai multe.
Prin urmare, grija noastra in scoala vietii nu este sa schimbam mediul, respectiv legile ce guverneaza scoala sau materiile pe care le studiem. Grija noastra trebuie sa fie sa invatam cat mai mult, pentru ca sa absolvim si sa nu ramanem repetenti.
Presupunand ca Marele Salt Cuantic va avea loc multiplicat cu 1.000 si vom ajunge in Paradis, cine va mai experimenta suferinta? Cine va cunoaste bucuria, pentru ca cel care nu cunoaste suferinta, acela nu va putea aprecia niciodata nimic, iar fericirea nu va ajunge la el.
Daca niciodata nu ai fost flamand nu poti sa fii fericit, si recunoscator, atunci cand mananci.
Pana cand sa mai invatam?Pana cand sa mai suferim?Am facut-o milioane de ani pamantesti.Gata!E timpul absolvirii !Ne-am jucat mereu in acelasi nisip din aceeasi cutie.Ajunge!Celor care mai vor sa repete acelasi joc,nu am a-i impiedeca.In ce ma priveste,aleg altceva !Am gustat din acest „altceva” si am vazut ca are gust DUMNEZEIESC.Nu ma mai pot intoarca la acelasi nisip; e uzat,jocul cu el in continuare nu mai inseamna decat suferinta neconstietizata.
Lumea in care traiesc e INFINITATEA.
Daca nu ne plac materiile, daca nu ne place sa invatam ce facem? Inchidem scoala?
Ce n-ai inteles este ca fiecare om evolueaza si trece prin aceasta scoala, absolvi anul si treci intr-o clasa mai mare, pana cand temini scoala. Budistii ii spun Nirvana, crestinii ii spun Raiul.
Deci tu, daca absolvi ai trecut intr-un nou plan. Nu este cazul sa inchidem scoala pentru ca sunt multi in clasele mai mici care au ce invata.
Prin urmare, „Pana cand sa mai suferim?” nu are sens, intrucat e vorba de fiecare in parte.
Nu vreau sa te dezamagesc, dar Marele Salt Cuantic, schimbarile ce se anunta, anul mayas etc. nu vor exista – sunt doar inventii de marketing – intrucat asta ar insemna sa se schimbe fundamental structura scolii si sensul ei.
Cand vom invata sa iubim din tot sufletul fiecare fir de praf, fiecare suflet, cand vom reusi sa ne unim spiritual cu toate fiintele si cu divinitatea, cand compasiunea si bunatatea vor izvari din noi ca dintr-o fantana nesecata, atunci vom absolvi noi aceasta scoala si nu ne vom mai intoarce. Scoala va exista in continuare pentru ce care inca mai au multe de invatat.
Ceea ce exprim e din trairea proprie si nici nu ma preocupa felul in care isi traiesc altii viata:din punctul meu de vedere toti sunt liberi sa procedeze cum vor(eu nu am cum sa le inchid scoala;numai ei o pot face pentru ei).Salturi cuantice se petrec pe rand cu fiecare persoana ce se trezeste.Faptul ca te pasioneaza astfel de activitati (despre spirit) si nu cele despre can-canuri,contradictii,infruntari,bineanteles ca ai facut un salt (sau niste)cuantic.Nu stiu ce intelegi tu prin aceasta notiune,dar deja o exprimi in viata ta.Marele Salt Cuantic este Iluminarea,care acum se petrece aici pe Pamant la mai multi oameni decat au fost vreadata in aceasta postura.Acest „fenomen” schimba total,dar total,viata celui ce il experimenteaza.E timpul!Pentru aceasta a venit omul pe Pamant:sa traiasca in inconstienta,avand impresia ca este separat de Spirit (alegerea a fost constienta) si din aceasta sa revina la constienta cu care a facut alegerea pentru aceasta experienta.Orice om va termina cu experienta Pamant ,numai odata cu Iluminarea,Inaltarea si o va face negresit,indiferent daca mai are de venit la alte incarnari.SUNT DEJA OAMENI PE PAMANT CARE O FAC.Acestia nu au mai venit sa invete ceva (ar fi o repetare inutila),ci sa faca Inaltarea.Au invatat totul despre fizicalitate in miile de vieti petrecute aici.Mai mult decat inaintasii care s-au inaltat din aceasta dimensiune,acum este o experienta inedita,noua: OMUL SE INALTA SI RAMANE IN CONTINUARE IN CORP,IAR PLECAREA DIN ACEST PLAN O FACE PRINTR- O ALEGERE CONSTIENTA .Si ni s-a spus doar:”veti face toti ce fac EU,BA MAI MULT DECAT ATAT”.si…”un nou cer si un nou Pamant va apare”(aprox.),deci „structura scolii si sensul ei” va fi cu totul nou ,va suferi o schimbare intr-un sens incredibil.Nu ezit sa spun ca insusi sufletul Pamantului,Gaia, si-a inceput examenul de absolvire,insa scoli vor mai exista pentru cei care nu le-au terminat,dar,…in alte locuri din Univers.
Aceasta fosta scoala nu va mai putea sa aiba drept obiect de studiu SUFERINTA,dar pentru cei care o mai aleg,Spiritul ,in imensa lui iubire,le creaza altele,altundeva.
„Orice om va termina cu experienta Pamant ,numai odata cu Iluminarea,Inaltarea si o va face negresit,indiferent daca mai are de venit la alte incarnari.SUNT DEJA OAMENI PE PAMANT CARE O FAC.Acestia nu au mai venit sa invete ceva (ar fi o repetare inutila),ci sa faca Inaltarea.Au invatat totul despre fizicalitate in miile de vieti petrecute aici.”
Evident ca acesti oameni despre care vorbesti au venit sa invete ceva, au venit sa invete cum se ajunge la Inaltare. Da, sunt oameni care o fac, mereu au fost, nu e nimic nou sub soare.
„acum este o experienta inedita,noua: OMUL SE INALTA SI RAMANE IN CONTINUARE IN CORP,IAR PLECAREA DIN ACEST PLAN O FACE PRINTR- O ALEGERE CONSTIENTA” – de data asta iar tin sa te dezamagesc, nu este nicio experienta inedita sau noua, asa a fost mereu, plecarea din acest plan se face intotdeauna printr-o alegere constienta, iar omul se inalta intotdeauna la sfarsitul vietii, nici nu ar avea sens sa fie altfel. In momentul in care te-ai Inaltat nu mai ai nevoie de corp, e un balast inutil.
„Si ni s-a spus doar:”veti face toti ce fac EU,BA MAI MULT DECAT ATAT”.si…”un nou cer si un nou Pamant va apare”(aprox.)” – cine a spus?
Astazi nu sunt mai multi oameni care ajung la Iluminare. Raportul este acelasi, nu s-a schimbat cu nimic. Declaratiile si mediatizarea in schimb au indus in ochii publicului aceasta perceptie. Intrebati-va sincer, in inima dumneavoastra cati oameni ati vazut asemenea lui Isus, Budha, asemenea Maicii Tereza, ai sfintilor crestini sau ai unor calugari de pe muntele Athos sau Tibet? Cei pe care ii numim sfinti sunt cei care au ajuns la capatul drumului, ei sunt aproape de Iluminare, restul… inca nu, chiar daca unii dintre ei pot sa ia legatura cu Dumnezeu sau cu entitati superioare.
Cand voi fi inconjurat de sfinti, de oameni precum Arsenie Boca sau Dalai Lama, cand ii voi intalni la fiecare colt de strada, atunci iti voi da dreptate.
Pe Pamant nu venim sa invatam ce inseamna SUFERINTA. Aceasta este greseala pe care o fac de obicei oamenii. Nu au inteles ca am venit aici ca sa invatam IUBIREA, iar suferinta este doar o unealta care ne ciopleste sufletul pentru a ajunge la perfectiune.
Ca o concluzie pot spune ca fiecare om trebuie sa se ingrijeasca de el insusi, de spiritul sau pentru a ajunge cat mai aproape de Iluminare si apoi sa poata face pasul. Cand nu vei mai simti niciodata ura, suparare, invidie, cand nu te vei mai everva niciodata, atunci esti pe drumul cel bun.
Totul este atat de simplu!
Răzvan, mi-ai atins o coardă și voi spune: m-am întrebat de ce a fost nevoie de Pământ cu legile lui sau școala lui? Este o școală de îndreptare a felului în care alegem conștient, de a alege IUBIREA pentru că suferința mă învață că doar iubirea există cu adevarat. S-a dezvoltat o industrie a inițierilor rapide, a salturilor peste clasele din Școala Vieții, însă aceasta aduce alte lecții dureroase, mai ales când pleci dincolo și aflii adevărul… ce suferință!!! Nu ne-a spus nimeni, până acum, că doar viața este adevărata inițiere în saltul pe trimestre ale aceleiași clase. Dacă oamenii ar ști că doar învățarea iubirii este cea care înalță cu o treaptă, atunci nu ar mai crede despre alții că sunt mai puțin evoluați și că le trebuie un deștept care să le arate calea sau că numai aceștia, din urmă menționați, vor ajunge în Paradis. Dacă aș ști cât de vastă este Creația aș înțelege că fiecare vietate ajunge pe palierul corespunzător dezvoltării din această viață… o șansă ce mi s-a dat spre a mai face niște pași spre liniște, pace, armonie care vin din iubirea de tot și de toate.De la căderea lui Adam și Eva, privind ad ltiteram sau cu înțelesuri ale spiritului, suferința a intrat în scenă… de ce? Pentru ca să simt cu toți porii sufletului că Raiul e aici atunci când iubesc, orice altă alegere având consecințele care le vedem cu ochii noștri în mai toată lumea. Să mai înțeleg că a fi eu, cea adevărată, înseamnă doar Chipul și Asemănarea Celui care îmi susține Viața.Trăim vremuri care s-au preconizat de cel puțin 2000 de ani. Vremuri ale alegerilor conștiente la nivel individual, căci Lumea nu mi-a fost dată mie în grijă. Este adevărat că mă rog lui Dumnezeu ca toată făpturile Lui să ajungă să-L cunoască, nu doar să creadă în El… suntem împreună să ne sprijinim unul pe celălalt și să trecem mai ușor de o treaptă înspre Cer
Cu multă dragoste, Daniela
Oricat ai incerca,nimic nu ma dezamageste,nimic nu ma deranjeaza.Cat despre celelalte consideratii ale tale,din punctul meu de vedere,esti liberi sa le ai.Ce pot spune despre ele,eu care n-am avut nici un guru,nu am urmat seminarii asa-zis spirituale,meditatii,sau biserici este :?!?!?!?!?!?!?!
Cel ce se exprima aici e povestitorul,dar tu nu esti acesta,ci cel din spatele lui,dinauntrul lui …de o infinita cunoastere.
cata dreptate ai Razvan ! viata este atat de frumoasa ! multumesc !
Asa e, Dumnezeu a facut lumea perfecta. Universul este perfect, lumea (oranduirea, organizatia actuala) si actiunile oamenilor nu sunt deloc perfecte. A lasat liberul arbitru fiecaruia dintre noi – i-a trimis pe Adam si Eva in lume, sa cunoasca binele si raul. Intentia liberului arbitru trebuie schimbata, ori noi schimbam tot ce putem mai putin pe noi. Exploatam tot ce putem in jur, dar nu ne exploatam capacitatea de a amprenta pozitiv lumea asta. Asta trebuie schimbat, ce facem noi fiecare in parte. Atentia noastra spre copilul care vrea sa cumpere un miracol, spre batranul care a adunat atatea ganduri si griji incat… s-au suprapus atat de tare ca nu mai poate extrage din ele nici macar esentialul traiului de zi cu zi. Cand vom invata sa traim in asa fel incat sa ne schimbam doar pe noi, fara nici o actiune asupra celorlalti, cand vom putea auzi greierii din parcurile din orase, cand vom putea, prin exemplul nostru personal sa schimbam perceptia celor de langa noi, cand nu vom permite exploatarea omului de catre om (sa nu-mi spuneti ca si asta e perfect, pe seama explicatiei cu karma) cand vom da mai mult decat vrem sa primim ne vom apropia de perfectiune.
Chiar si acestea sunt perfecte.
Cititi va rog articolul urmator: http://filedelumina.ro/2013/01/02/micul-suflet-si-sufletul-prietenos/
Multumesc pentru trimiterea la articol. Fiecare dintre noi, in aceasta „vale a plangerii” – cum ii spunea bunica lumii, am facut rau sau l-am primit pe acesta, ca o lectie. Ce ar fi fost fiecare dintre noi fara viata noastra, asa cum e. Eu totusi sunt de parere ca liberul arbitru e cel ce ne determina sa facem bine sau rau. Este alegerea fiecaruia dintre noi, alegere de moment sau premeditata, raspuns la amprenta noastra sau a celor din jur si ca nu suntem aici pe pamant ca intr-o piesa de teatru. Nu am venit sa ne jucam, nu pot sa cred ca Divinitatea are asemenea regii. In viata atragem sau respingem evenimente in functie de ce suntem, nu cu o dedicatie anticipata. Nu cunosc teoriile actuale ale lumii referitoare la spiritualitate, asa cum sunt ele exprimate de multi maestrii (nu stiu nici termenii bine si poate spun ceva aiurea), tot ce fac e sa ma ghidez dupa cateva reguli: „pana nu umblii in pantofii cuiva nu-l judeca – nu stii ce e in sufletul lui”, „inspirati – expirati – zambiti”, „nu-i lua unui om ce nu poti sa-i oferi” si… alte variatiuni pe aceeasi tema. Stiu doar ca intunericul e doar absenta luminii, asadar exista doar cand nu e lumina si mai stiu ca daca nu ne curatam fiecare sufletul si actiunile… nu vom mai avea maine ce privi.
povestea asta ma impresioneaza de fiecare data cand o citesc si ma bucur sa o tot citesc, ea este reala sub mii de fatete; multumesc Razvan pentru aceasta bucurie; ca de fiecare data, nimic nu e intimplator si este exact ceea ce vroiam sa simt astazi si acum
eu cred in miracole pentru ca am fost si sunt binecuvantata sa le traiesc, sa le vad in viata celor din jur si stiu ca toate incercarile au menirea lor; intr-adevar, ca in mesajul de mai sus ” suntem suma tuturor experientelor indiferent cum au fost dobandite”; miracolele sa intimpla ca sa iti reaminteasca ca Universul are legile lui implacabile si ca tot ce pleaca vine si inapoi, spre binele nostru cel mai inalt, exact cand si unde sufletul nostru are nevoie; trebuie doar sa nu uitam „sa fim nimeni” (nimeni ai iubirii neconditionate, ai credintei, ai sperantei, ai bucuriei de a fi buni si de a face bine) si sa impartim din lumina si darurile noastre si cu altii, asa cum si altii au fost „nimeni”, si-au deschis inima si au facut posibil ca prin ei Universul sa implineasca pentru noi miracolele; doar asa „Lumea pe care o dorim va veni cu o palma mai aproape”
1-„Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: unul este să crezi că nimic nu este miracol; celălalt este să crezi că totul este un miracol.”- Albert Einstein
2-,,Viaţa? Viaţa e Miracol. Punct. Nu vi se pare miraculos că vedem, auzim, simţim, pipăim, că există verde, şi dulce, şi miros? Că mergem cu ceea ce numim arbitrar, picioare? Că iubim, plângem, râdem, ne mirăm. Bucurăm, întristăm, judecăm. Dacă ăsta nu e miracol, ce e?
Sens? Ce sens poate avea un Miracol? Un Miracol e pur şi simplu. E o stare de fapt. Pentru el nu poţi decât mulţumi.,, -Oana Pellea
Buna ziua.
Oameni buni,intreb din nou: „de ce aveti tendinta sa criticati sau sa aratati neplacere cand cineva vede realitatea de fapt si o si exprima?”
De ce nu va place cand cineva exprima direct ceia ce observa in jurul lui?De ce ?
Va provoc sa-mi raspundeti….
O zi buna,Sefora
Oare trebuie sa ne minunam cand Vibratia Sufletului unui Copil intra in Rezonata cu Vibratia Sufletului unui Om Frumos ? (cum bine zice Dan Puric).Consider ca nu. Chiar Viata si chiar si Trupul nostru precum si Functionarea lui pot fi considerate miracole . Consider ca Important este Sa Ne Facem Timp sa Constientizam Fiecare …..Cine Suntem cu Adevarat ( nu ce sccrie pe CI ,sau pe Diplome , sau pe usa de la Birou …..
Scuze pentru amplasarea comentariului , nu era raspuns la intrebare.
„realitatea de fapt” pe care o vede cineva e …ceea ce vede el din realitate,insa nu ii este permis s-o impuna altcuiva,pentru ca si acest altcineva are dreptul (si nici nu se poate altfel) sa vada prin „ochii” lui.Asa cum zice reclama”suntem cu totii diferiti,din fericire”.Aspectul critic denota nemultumire,orgoliu,control,judecata,condamnare…Daca ne uitam cu atentie observam ca toate acestea „rod” in cel ce le arunca spre un altul.Criticul traieste de fapt toate aceste tare in el insusi,dovedindu-se propriul sau dusman (destinatarul poate sa nici nu ia in seama,sa nu-i pese,sau sa nu ia contact cu cele scrise…) .Cine poate vedea energetic,observa cum fiecare cuvant „taios” crezut a fi trimis catre altcineva,produce,de fapt,un recul in emitator,cateodata fiind chiar bubuituri care-l clatina.De ce?,intrebi tu.Pentru ca omul a fost educat de veacuri sa-si fie sac de box,prin hipnoza indusa de sisteme de autotortura:religii,stat,politica,finante,invatamant,stiinta,medicina etc…,facand din aceasta hipnoza sistem de valori (sic) si nici nu-si mai da seama ca e in zadar sa cunoasca teoretic ce e adevarata valoare,daca in realitatea lui …se bombardeaza cu nonvalori.Astfe se inscrie voluntar pe calea autodistrugerii valorice,ceea ce ingreuneaza trezirea constiintei.Trezirea constiintei este singura sperietoare a propovaduitorilor de nonvalori si unica ELIBERARE.
Nu e vorba de vreo vina;e setare.
Ai dreptate Batrane Dan,nu mi se paruse raspuns la intrebarile mele.
BRAVO LUCICA ,BRAVO ,CA BINE ZICI.
Revin si eu cu comentarii pe file de lumina. O fac, desi nu stiu ce am de zis. Articolul si mesajul este demn de apreciat si respectat. Am citit comm-urile de mai sus si constat cu usurinta ca evoluam, fiecare in felul sau unic. Exista si puncte comune in evolutia noastra. In ultima saptamana am intrat multi dintre noi in o vibratie mai joasa in scopul de a renunta la lucrurile ce ne defineau realitatea cu care eram obisnuiti, acum infloreste o alta realitate mult mai plina de constiinta, atat personala cat si mai mult decat preferam acum sa credem ca o putem sa o avem. Suferinta si starea de conflict sunt doar sintomele de debarasare.. nu suntem noi cu adevarat. Multi s-au impacat cu aproape totul si deja am mers sa-si culeaga meritele in frumoasa experienta a vietii. Fiecare cu drumul sau unic. Sa nu uitam ce am invatat aici, in experienta personala..totul o sa devina limpede si o sa realizam ca de fapt totul a avut, are si o sa aiba un scop…si asta face totul perfect! Hai sa incepem sa iubim tot ce exista..de care suntem sau nu constienti, sa iubim faptul ca nu intelegem totul si suntem asa cum suntem. Sa ne oferim mai mult respect si rabdare situatiilor chiar daca uneori vedem ca totul nu pare perfect si credem ca putem sa schimbam ceva in mai bine. E alegerea noastra in definirea realitatii..e personala si tine de liberul arbitru. Dumnezeu si sinele nostru superior are grija ca noi sa ne indeplinim sarcina aici(daca le permitem)..asta e o minune. E o minune ca suntem toti aici si incepem sa invatam sa ne ajutam spre a atinge un scop cumun, impreuna! Un inceput de saptamana plin de iubire, seninatate si pace! Haideti sa asteptam in liniste momentul in care devenim constienti ca toti facem parte dintr-un intreg si trebuie sa lucram impreuna in scopuri comune in armonie deplina, asa cum totul functioneaza in corpul fiecaruia din noi atunci cand permitem asta. Astea zise, sa permitem sa existe totul, sa ne permitem sa existam si sa mergem pe drumul spre binele nostru si al tuturor cel mai inalt! NU avem cum sa-l ratam, e exact in fata noastra..trebuie sa devenim constienti de el..incet, fara graba, fara urme, doar cu iubire!
Hi Radu
Mi-a placut tare mult ce ai scris ,la fel simt si eu.Sa credem,sa simtim ca acest miracol de …1dolar si 11 centi il apreciem in fiecare dintre noi ca suflete minunate ce sintem, care, am iscalit pentru aceasta mareata experienta de a ajuta pe Lady Gaia si pe noi insine,de a ne constriu o viata noua plina de Iubire.
Cu lumina iubirii,Petra-Amba