Telefonul
Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril, dialogăm
Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.
Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades… nimic,
Ne-apropie omniprezentul “clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.
Sunăm să cerem şi să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi
Şi-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.
Tatăl ceresc aşteaptă răbdător
Să-L mai chemăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credinţă, ajutor,
Să-I mulţumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.
E dialogul binecuvântat
Stând în genunchi, avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.
Mereu deschis, mereu având semnal
Şi peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogăţeşte în dumnezeire.
Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul
Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar stând în genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu Cerul.
Autor: necunoscut
Comentarii (24)
Dă-i un răspuns lui ella Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
EXCELENT !!!
Pare ca, autorul este in posesia cheii portilor Imparatiei. Asta da, abonament. Asta da, conexiune. Cu cata smerenie, cei care au primit Gratia Divina, isi declina identitatea.Cand esti Una cu Totul, nu mai simti nevoia sa demonstrezi nimanui, ca esti cineva.
Poetul anonim a reusit sa puna in versuri ceea ce toti cred ca gindim dar nu putem exprima atit de frumos !
Multumim ca din cind in cind ne puneti gindurile in ordinea fireasca !
Uneori ,munca ne acapareaza cu totul ,uitand inclusiv de iubire .Toata frumusetea ,adevarul si virtutea din interiorul nostru zac nefolosite .Sa nu uitam ,ca suntem AICI sa binecuvantam Pamantul …Sa nu uitam ca nu suntem doar fiinte umane ordinare ,ci suntem puterea Suprema a intregului Univers .Suferinta ,falsitatea si laturile nevirtuase ale acestei vieti nu sunt decat iluzii…Sa ne facem timp si sa regasim propria noastra maretie ! Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Multumesc ,Razvan ca mi-ai adus aminte ! Pace ,Armonie si Iubire sa avem in sufletele noastre !
Amuzanta poezioara, nimic de zis … dar parca-i scrisa de vreun calugar ca numai in genunchi se vede saracul in fata Tatalui ! Te tarasti in genunchi daca stii ca ai probleme cu egoul si faci tratamente de smerenie, altfel n-ai de ce.
Iar in fata lui Dzeu, care apropo nu este undeva departe nu se stie unde ca-n religie, credinta mea este ca nu vad de ce ar trebui sa i te adresezi capiat de umilinta, smerenie, sfanta inchinare si alte din-trastea religioase ca-n evul mediu si secolele intunecate. Ajunge sa vorbesti cu el/ea cu onestitate tutuindu-l/o, cu multa tandrete si intelegere, cu dragoste si acceptare…
Nu de alta, dar vorbesti cu TINE din inima ta, este atat de simplu.
…”sa vorbesti cu el/ea cu onestitate tutuindu-l/o, cu multa tandrete si intelegere, cu dragoste si acceptare”…..este atitudinea pe care inteleptii o numesc, ”smerenie”….ca sa nu foloseasca atatea cuvinte, le-au cuprins pe toate intr-unul.
Si alegoric, l-au numit ”ingenunchiere”. Faptul ca nu se vede dincolo de alegorie, a facut sa infloreasca industria alifiilor pentru bataturi la genunchi.
Litera ucide, zic ei….doar spiritul insufleteste. Insa si-aici sunt multe de povestit.
Asa ca, tot simplu ramane.
… draga Ella, nu stiu de unde ai invatat tu sensurile cuvintelor dar te asigur ca gresesti.
Conform DEX cuvantul smerenie inseamna „… Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.”
Ce am spus eu folosind termenii „… tandrete si intelegere, cu dragoste si acceptare” se refera la cu totul altceva si anume la o atitudine intre egali, si nu la una dintre inferior si cineva sus-pus asa cum implica termenul „smerenie”. Aici este de fapt schimbarea de 180 grade a intregii paradigme de a-L privi pe Dzeu vizavi de cea a religiei, care de fapt te mentine in dualitate.
Probabil ca, cuvintele:
atitudine umila; supusa; respectuoasa; comportare modesta; plina de buna cuviinta; evlavie; cucernicie; si piosenie, pe de o parte si;
Onestitate; multa tandrete si intelegere; dragoste; si acceptare, pe de alta parte,
sunt antagonice.
Nu ma incumet insa, sa dau un astfel de verdict.
Cu siguranta in acest caz, ar fi vorba de o schimbare de 180 grade a intregii paradigme de a-L privi pe D-zeu. Iar eu, nu numai ca gresesc….ba, mai mult….nici nu-mi dau seama, ca gresesc.
In eroarea mea grosolana, cred ca mult mai multe cuvinte decat am insirat noi aici, pot INCERCA sa descrie starea de comuniune cu D-zeu….fara sa reuseasca cu-adevarat s-o descrie. Asta inseamna, Imuabil si Indescriptibil.
Sunt de-o smerenie iremediabila, asa-i?
Citeam undeva… „Prima usa care trebuie deschisa, atunci cand apelati la Divinitate, este tacerea”. Atitudine de egalitate… nu vi se pare totusi cam mult pentru un om?
Nu-i vreme de ingenunchiat
Ca am facut-o de milenii si ne-am saturat
Sa tot speram noi in zadar
Ca prin tarat capeti si har
Si n-am avut habar
Ca chiar
Fiind ,din contra,vertical
Divinul iti intinde un pocal
Asa,de la egal,la egal,
Dar stand chircit
Si umilit,
Tarandu-te ca viermele
Primesti numai blestemele
De care zice taica popa ca esti apt
Cand T U,de fapt
Esti chiar cea mai iubita plasmuire
In care Domnul isi gaseste multumire
Caci astfel poate EL prin ochii tai
Sa isi admire munti si vai
Si sa tresalte prin batai
De inima-mbatata de splendori
De jos de pe Pamant si pana-n nori
Sa rada si sa planga impreuna
Cu omul impodobit cu cununa
Dumnezeiasca.
Tu lasa-i pe bocitori sa boceasca
Dar da-i indemn TU lumii sa traiasca
Si fara sa jeleasca,
Sa se acuze si sa se tarasca
Fiindca din popesc indemn
Nu vei trai nicand mai demn
Decat postura de ingenunchiat,
Afurisit,plin de pacat,
Si neiertat
In vecii vecilor uitat
Pe post de-ntemnitat.
Ridica-te,fii demn!
Acum te-ndemn
Si n-astepta vreun semn
Din parte nimanui
Nici aprobarea cui
Nu ti-o va da …ca nu-i mai faci satui
Ca daca parasesti ingenuncherea
Fara vreo lupta ,ci pastrand tacerea
Ce te-a tinut incatusat de veacuri
Vei constata ca n-au fost decat fleacuri.
Ridica-te,
Inalta-te
Fii vertical
Si ai sa vezi tu in ce hal
Din ‘neguratele lacasuri faci…sali de bal.
Minunat…..mesajul este intr-adevar inaltator. Multumesc.
Recunostinta si Apreciere .
Draga Ella comentariul tau este valabil pentru tine si cativa mai rasariti, pentru marea majoritate se intampla cum scrie Claudiu , convinsi fiind ca asa sunt mai bine vazuti si intelesi de un Dumnezeu pe care in faptele lor zilnice oricum nu il respecta – dar indeplinesc conditiile de forma. Dreptate are si Claudiu dar ar fi prea simplu si la indemana fiecaruia fara cheltuieli si teatralitate. Ar fi Dumnezeiesc de uman si adevarat. Cum s-ar mai justifica guru atoatestiutor sau ……am trai frumos toti in armonie cu sine si natura cu semenii nostri, facand doar ceea ce este cu adevarat bine pentru toti, impreuna recunoscandu-ne valoarea si utilitatea ? Prea frumos si simplu sa fie si adevarat. Asa ca zicem una si facem alta si apoi doua matanii ca sa echilibram. Cand vom trai unitar dupa vorba – asa fapta cine stie poate chiar vom vedea Fata lu Dumnezeu si vom stii sa il recunoastem si in noi. Mai ales ca este oricum ominprezent si ominipotent , atoatestiutor de tot si toate. Deci care este timpul si pentru cine de a intelege ?
Comentariul meu si-ale voastre, sunt valabile zic eu, pentru toti cei care ne-nvartim pe-aici.Mai rar, mai des….mai mult sau mai putin inspirati… In ceea ce priveste asa zisa majoritate, mai mare sau mai mica, respectand libertatea ce deriva din liberul arbitru daruit de catre D-zeu fiecaruia dintre noi….nu pot decat sa apelez la folclorul anonim si sa conchid ca,
”Nu-i treaba magarului, de unde beau oile apa”.
Am o intrebare. Un parinte care are 10 copii complet diferiti intre ei din punct de vedere fizic si al capacitatilor intelectuale – ocupand pozitii in lumea reala de la sef de stat , patriarih pana la puscarias de drept comun, cine este mai in masura se se adreseze parintelui sau si prin cine pentru a fi inteles si ajutat de acesta ? Cine intermediaza relatia parinte copil si invers ?Atunci de unde stiu eu ce e mai bine pentru tine ca eu am o diploma luata de la o cunostinta ? Sau ca am absolvit o facultate ? In relatia parinte copil nu conteaza distanta, limitele, studiile si ego-urile. Ea exista pur si simplu direct in orice moment libera. Asa ca magarii pot face ce vor, oile ce vor si ciobanii sa se descurce cu toti. Pana la urma rezultatele conteaza. Si intr-un fel tot se vor intelege fiecare fiind convins de propriul adevar si propria dreptate ajungand la o concesie voluntar sau involuntar. Viata se dezvolta si se manifesta in timp si este o continua scoala a regasirii de sine si a utilitatii pe aceasta planeta fie ca vrem fie ca nu. De aceea cine are dreptate si fata de ce ? Daca e bine toata lumea e multumita, daca nu e bine toata lumea contesta dar in realitate cand cuiva e rau , cuiva e bine si nu se respecta proportiile. Si in fiecare din noi exista acest dualism chiar daca vrem sa facem si sa vedem numai binele.De la asta plecam si asta vrem, dar………invatam sa construim punti sau nu. Credinta este liantul comun ca lucrurile sa mearga in aceeasi directie. Am credinta ca vom reusi . Sub un concept – oamenii se aduna si gasesc solutii.
Cand mai puneti intrebari, incercati sa nu dati tot dvs. raspunsul. Altfel, se poate interpreta ca intrebarea a fost tendentioasa, necautand de fapt un raspuns la o intrebare.
Pana una-alta , aveti incredere in proverbele din folclor, chiar daca acesta din urma, este anonim. Ele sunt axiome de viata. perle de intelepciune. Stiti asta.
Am sa va scriu si scurta poveste desi ea se numeste „Povestea fara sfarsit”. Este o poveste japoneza care spune asa. Traia candva odata intr-un satuc din Japona un batran care avea un fecior. Abia se descurca de pe o zi pe alta asa ca satul il vaita : – Vai saracul de tine , ce nenorocire pe capul tau. Dupa ce ca esti sarac lipit mai ai si de crescut un copil, ce rau, ce nenorocire !. Batranul auzind ce spune satul a ridicat din umeri si a spus: – Asa a fost sa fie, ce e rau si ce e bine ? Mai tarziu crescand baiatul si ajutandu-l in gospodarie satul a venit iar. -O ce noroc pe tine, ai un fiu care te ajuta si iti merge bine ! Batranul a ridicat iar din umeri si a zis. – Asa a fost sa fie, ce rau si ce bine ? Peste un timp fiul a adus acasa un cal superb salbatic pe care l-a domesticit si isi facea cu el treburile gospodariei. Intr-o zi a cazut de pe cal si si-a rupt un picior. Satul atunci a venit iar: -O ce nenorocire fiul tau si-a pierdut piciorul din cauza calului, ce-o sa faca acum , cum o sa mai traiasca asa schilod, vai ce rau ? Batranul a ridicat din umeri si a spus. – Ce e rau si ce e bine, asa a fost sa fie. A inceput razboiul si toti tinerii din sat au fost recrutati obligatoriu in armata mai putin fiul mosului fiind schilod si atunci satul iar s-a adunat si a zis: – O ce noroc pe tine , fiul tau schilod a ramas langa tine si e viu si te ajuta in gospodarie, o ce bine ? Batranul a ridicat din umeri si a zis : – Ce e rau si ce e bine, asa a fost sa fie. Povestea continua la nesfarsit de aceea asa se si numeste Povestea fara sfarsit. Ce e rau si ce e bine, asa a fost sa fie .In orice eveniment e si un Dumnezeu si in orice situatie e cel putin o solutie daca e sa fie daca nu, nu o cauta, unele lucruri se rezolva de la sine – spune un proverb. Timpul este cel mai bun maestru, profesor, doctor,invatat si atoate ajutator in ale vietii.
Varianta romaneasca a acestei povesti, se numeste ”Povestea prostulu” Are fiecare popor, stilul lui, de a ironiza credinta in fatalitate.
Draga Lucica din partea mea 100 de „imi place”.
Multumesc…am vrut sa fie mai jucaus si doar atat.
Consider ca in primele strofe autorul ne prezinta sugestiv „Starea natiunii ” in prezent.Personal referitor la urmatoarele versuri consider ca Divinitatea nu asteapta Ceva sau pe Cineva Fiind in Tot si Toate. Consider ca Important este sa ne Regasim acea Scanteie Divina din noi . Iar aceasta consider ca nu trebuie s-o facem tarandu-ne in genunchi . De altfel in DEX la verbul -a ingenunchea scrie : a se aseza in genunchi ,a supune ,a aservi , a inchina (unui dusman) ,a inrobi , a robi ,a infeuda , a subjuga sa .Fara alte comentarii .
Ieri pe postul de radio tare drag mie care transmite numai muzica romaneasca , am ascultat o melodie a formatiei VH2 intitulata ” Schimba ceva ” , care mi-a mers la Inima. V-o recomand spre ascultare (e pe You Tube)
Eh…si cum calatorului ii sade bine cu drumul, pe drum o sa ma asez si eu. Caci calatori suntem prin viata, nu?
Multumesc, D-le Razvan pentru tot ce am invatat aici. Stiti sa provocati oamenii, cu subiecte alese. Multumesc tuturor celor cu care am putut schimba ganduri. Imi cer iertare daca am jignit pe cineva. Imi cer iertare D-lui Razvan, pentru debutul comentariilor mele, pe-aceste File de Lumina. Sper sa nu existe resentimente. Chiar daca nu am gasit cuvintele cele mai potrivite vad ca schimbarea pe care ne-am ciondanit putin, s-a produs. In bine desigur. Se vede treaba ca, o puseseti la cale cu mult inainte. Iar eu neavand de lucru, am dat cu bata-n balta. Chiar daca eram cumva, gand la gand.
Mult succes in continuare, in activitatea de scriitor si multa inspiratie, va doresc s-aveti. Bucurati inimile oamenilor si asta este una din cele mai frumoase daruri de viata. Mult succes, in tot ce faceti, intregii echipe.
Am auzit ca veti edita o noua carte. ma intereseaza. Poate candva, undeva….vom reusi si sa schimbam cateva cuvinte.
Who knows?…..
Stima doamna Ella,
Ma bucura si ma intristeaza mesajul dumneavoastra.
Mi-ar parea rau sa va pierd dintre cititorii-comentatori ai acestui site.
Ca sa va dati seama ca nu spun acest lucru ca pe simpla formula de politete va voi doar doua dintre motive:
1-sunteti o persoana deschisa, care spune franc ce gandeste
2. sunteti o persoana inteligenta, care reuseste sa faca conexiuni minunate si sa scoata la lumina aspecte ignorate de altii.
Cu multe dintre comentariile dvs. am fost de acord, in sensul ca aveam aceeasi parere, la altele a trebuit sa intervin pentru a lamuri situatia sau a opri o ceva ce nu era de dorit.
Pe de alta parte, bucuria mea vine din faptul ca va cereti iertare, chiar daca eu nu v-o pot oferi. Dvs. sunteti una dintre putinele persoane care admit ca nu au dreptate atunci cand gresesc – e o calitate rara.
Revenind acum la iertare va spun ca nu v-o dau intrucat, nu am ce ierta. A fost doar un schimb de replici pe care l-am acceptat si din care am tras invatamintele pe care mintea mea a reusit sa le extraga.
Totodata, va multumesc pentru toate cuvintele frumoase, iar daca doriti, putem schimba oricand cateva cuvinte. Puteti sa ne faceti o vizita la sediu.
Mai am putin si voi termina de scris urmatoarea mea carte, care, sper sa vada lumina tiparului cat mai curand.
Sa aveti parte de zile minunate!
Absolut minunate și adevărate versuri, mulțumesc.♥