Astăzi e ziua ta!
Pășesc adânc și hotărât, prin zloata care mă înconjoară. Gânduri negre se abat mereu pe negura sufletului meu.
Acum țin în mine mii de probleme, mii de griji. Iar rezolvările sunt departe și nu este nicio lumină. Până și spenranța mi se pare acum un lux.
Mă uit în jurul meu și toată lumea mă ocolește, parcă aș fi ciumata. De fapt, acum până și oamenii de pe stradă îmi pare că mă ocolesc și sunt privită cu ură.
Nu știu de ce este așa, de ce toți sunt supărați pe mine. Am făcut toată viața mea numai bine. Acum sunt la necaz și stau doar în durere. Mi-a luat foc casa de curând și locuiesc la prieteni. Cu banii… ce pot spune… niciodată nu am câștigat suficient încât să pot să pun ceva la bancă. Sunt dansatoare la un teatru micuț, de cartier. Spectacolele sunt uimitoare dar numai prima, cea din față, cea mai bună, cea mai cea este răsfățată primește aplauzele publicului, ea are salariul cel mai mare și se bucură de atenția coregrafului. Noi, celelalte, suntem privite precum carnea de tun. Nimeni nici măcar nu realizează cât de mult muncim și cât de puțin câștigăm. În teatrul nostru mic, acestea sunt regulile. La fel este peste tot. În teatrele mari, vedeta câștigă un salariu uriaș și este adulată de toată țara, dar nimeni nu le bagă în seamă, pe cele din spatele ei.
Dar asta este viața, eu nu sunt supărată că nu am ajuns prima în top. Ca să ajungi acolo, îți trebuie un munte de talent și încă un munte de noroc, iar de muncit trebuie să muncești mai mult decât toate celelalte dansatoare. Nu sunt supărată că unul dintre acești munți, la mine e doar un deal. Pot spune că norocul nu prea mi-a surâs și apoi talentul… este atât de relativ, iar pentru mine nu contează.
Ceea ce contează este că-mi place să dansez, îmi place să trăiesc și să mă exprim prin mișcare. Atunci sufletul meu se înalță până la cer și mii de luminițe îmi pătrund în inimă. Sunt norocoasă pentru că fac ceea ce îmi place. Alții nu au avut norocul meu.
Acum, reprezentația s-a terminat și mă îndrept spre casa unde prietenii mei cei inimoși mă găzduiesc de milă. Sunt o pereche tare drăguță, au și un copil și au fost dispuși ca să stea cu toții într-o cameră astfel încât să mi-o cedeze mie pe cealaltă, până când voi reuși să găsesc ceva în altă parte.
Am ajuns. Urc scările grăbită și sun la ușă. Îmi deschide el și-mi spune că i-au venit părinții de departe și că mă roagă ca în noaptea asta să dorm în altă parte. Îmi spune că soția lui mă va conduce la prietena ei, unde pot să stau o vreme.
Nu am ce face și accept. Mă simt ca o frunză bătută de vânt și aruncată de colo-colo. Disperarea din sufletul meu e atât de mare. Nu mai am încredere în nimeni. Totul este pustiu.
De ce a trebuit să-mi ardă casa? De ce totul este trist? De ce am atâta ghinion? De ce Cel de Sus nu mă iubește și mă lasă să mă chinui atât?
Apare și soția la ușă…e zâmbitoare.
– Hai, draga mea, să mergem. Avem un drum lung de făcut. Mergem în partea cealaltă a orașului.
– Unde mă duci?
– Nu contează, e un loc frumos, o să-ți placă la prietena mea. Nici n-o să mai vrei să te întorci la noi, spune ea zâmbind.
– La ghinionul pe care îl am, sigur mă va da afară rapid, i-am replicat eu cu năduf.
– Stai liniștită, așa ceva nu se va întâmpla.
Am mers cu mașina un drum destul de lung și de întortocheat. Prietena mea vorbea mereu la telefon, cu viitoarea mea gazdă. Îi spunea mereu cât mai avem, că ajungem într-o jumătate de oră, apoi în zece minute… și tot așa. Eu mă gândeam că gazda dorește să se culce și vrea să știe când ajungem, ca să mă cazeze și să scape de grija mea.
Mergem acum pe o alee cu case mari, impunătoare. Sunt uimită cât de frumos e totul în jur. Este un cartier select. Probabil că până și patronul teatrului nostru stă într-o casă mai mică decât cele pe care le văd aici.
Nu sunt invidioasă, dar nu pot să nu admir frumusețea din jur. Totul este minunat. Parcă și plantele cresc în feluri dulci, mângâietoare, ce dezmiardă privirile… Brusc, mașina se oprește.
– Gata! Am ajuns spune prietena mea cu zâmbetul mare.
– Cum? Vrei să spui că tu cunoști pe cineva care stă AICI?
– Da. Aici stă o prietenă bună și dragă. Hai să intrăm, suntem așteptate.
Cam nesigură pe mine pășesc în acest ținut de basm. Deschidem ușa de la casă și… aud un strigăt pe zeci de voci:
– SURPRIZĂ!!!!
Luminile toate se aprind și toți prietenii mei, toți colegii de la muncă, patronul, directorul, regizorul, coregraful, scenograful, până și femeia de servici sunt aici. Toți mă întâmpină cu brațele deschise. Nu-mi dau seama ce se întâmplă, până nu o aud pe prietena mea care-mi șoptește la ureche:
– La mulți ani, prietena mea dragă!
Acum realizez că este ziua mea. Râd și plâng, totodată. Îmi dau seama acum, de ce toți se fereau de mine. Ei pregăteau petrecerea surpriză și nu doreau ca eu să aflu ceva. Acesta era motivul pentru care vorbeau șoptit și se întrerupeau atunci când soseam eu. Nu eram „ciumata”, eram sărbătorita. Uff… viața este minunată!
Toată lumea vine să mă felicite, să-mi ureze toate cele bune. Apare și directorul, care mă sărută pe amândoi obrajii și bate cu lingurița în paharul de șampanie, în semn că vrea să țină o cuvântare în cinstea mea.
Se face liniște și el începe să vorbească.
– Toată lumea o cunoaște pe sărbătorita noastră de astăzi. Eu am remarcat-o de mult. Are un talent uluitor. Plăcerea cu care dansează este absolut fără egal. Întotdeauna seara, când toată lumea pleacă, ea repetă. De multe ori am stat în spatele sălii să o urmăresc cum continuă să se pregătească, să devină mai bună în fiecare zi. Niciodată nu a fost prima noastră dansatoare, întrucât nu dorim să renunțăm la cea care a dat suflu acestui teatru și care mai are ani buni în care să ne bucure privirile.
Trebuie să vă mărturisesc că vine un moment când trebuie să il ajuți pe cel aflat în suferință și trebuie să faci acest lucru, cu inima deschisă. Am fost impresionat de greutățile prin care trece colega noastră. Ați auzit cu toții că nu mai are unde locui și că, pentru prima dată, a cerut ajutorul prietenilor ei. Prin urmare, am înregistrat un spectacol întreg și l-am trimis la scenograful celui mai mare și mai luxos teatru din țara noastră. Da, ați ghicit, este vorba despre teatrul X, chiar de aici, din acest cartier select. Știam că ei caută o stea a dansului, pe care să o facă regina lor.
Prin urmare, țin să vă anunț că această casă îi aparține sărbătoritei noastre, care a fost aleasă de ei. Casa reprezintă bonusul de bun venit în noua slujbă. Singurul lucru care a rămas de făcut, este ca sărbătorita noastră să semneze actele și să-și ia rămas bun de la noi, vechii ei colegi. Ce spui? Semnezi?
– DA! Bineînțeles că DA! Răspund eu, șocată.
Nu-mi venea să cred că este aievea. Cum puteam să am atât noroc? Doar i-am spus unui singur prieten despre necazul meu meu și l-am rugat să stau la el o perioadă.
Niciodată nu m-aș fi gândit că acel „te rog” să aibe un asemenea rezultat. Niciodată nu m-am gândit că o casă arsă este, de fapt, un lucru bun.
Acum, cu inima plină de bucurie și de dragoste, realizez că este ziua mea, ziua în care tot universul se rotește în jurul meu. Este ziua pe care o voi ține în mine tot anul.
Fie ca pentru tine ziua aceasta să o consideri ziua ta. Poartă-te astăzi ca și cum azi ar fi această zi minunată, o zi în care toată lumea îți zâmbește, o zi în care poți dărui bucurie și zâmbete tuturor.
Ziua de astăzi este minunată! Este ziua ta!
Fă în așa fel încât și mâine să fie din nou ziua ta, iar în fiecare zi din an trăiește ca și cum ai trăi o sărbătoare!
Atâta vreme cât ești cald și bun și ai dragoste în inima ta, o mie de mâini vin să te ajute.
Atâta vreme cât ești cald și bun și ai dragoste în inima ta, vei avea o mie de mâini ca să-i ajuți pe alții.
Iată un dans în cinstea lui Guan Shi Yin, cel care reprezintă compasiunea în cultura chineză, iar în religia budistă este zeul milei. Numele lui se poate traduce în felul următor: Guan – observă, urmărește; Shi – lumea; Yin – sunetele, în special vaietele celor care suferă. Deci, Guan Shi Yin este cel care are compasiune și îi ajută pe cei care plâng și pe cei care cer ajutor.
Multumesc! Ce zi frumoasa am…film , muzica, dans, incredere ca si maine va fi bine…
Eu va multumesc pentru cuvintele frumoase. Trebuie sa avem incredere ca totul va fi bine.
MI-A PLACUT F.MULT ISTORIOAREA ASTA CARE NE AMINTESTE CACI ATUNCI CIND SUNTEM APARENT LIPSITI DE SPERANTA ESTE CINEVA IN SPATELE NOSTRU CARE NU NE LASA PRADA DEZNADEJDII SI NE TRIMITE AJUTOR ORI PRIN OAMENI APROPIATI SAU PRIN CEI PE CARE NU-I CUNOASTEM…MI-AS DORI SI PT.MINE SA FIE O ZI A MEA DAR POT SPUNE CACI CU AJUTORUL DVS..POT TRECE MAI USOR PESTE GREUTATI SI VA MULTUMESC PT.ASTA
Noi va multumim si speram sa aveti cat mai putine greutati peste care sa fie nevoie sa treceti.
O zi minunata!
Buna dimineata Razvan! Mi-a placut enorm aceasta povestioara,care ne arata cat de mult ne iubeste CEL DE SUS,nu ne lasa niciodata la nevoie,trebuie doar sa crezi ca o usa inchisa iti va deschide alta,mai frumoasa,mai luminoasa.Intotdeauna exista oameni langa noi care au nevoie de ajutorul nostru si tot ce trebuie sa facem,este sa le fim alaturi.Iti multumesc,Razvan si fii binecuvantat!
Daca avem incredere si ii lasam pe altii sa ne ajute atunci cand suntem la necaz, Dumnezeu se bucura si ne da puterea de a-i ajuta la randul nostru pe altii.
Daca tu esti suparat, necajit si plin de griji nu mai poti face lucrarea Lui. Nu-i mai poti ajuta, ingriji si salva pe ceilalti, gandurile tale sunt doar la problemele tale.
Asa functioneaza Cercul Iubirii.
O zi minunata!
Frumos text. Extraordinar acest dans. Absolut Superb. Iti multumesc ca prin intermediul acestora, mi-ai adus acum mai multa bucurie in suflet. Binecuvantari si O zi buna Tuturor.
Multumesc pentru aprecieri.
O zi minunata!
Mila,cel de pe urma pacat…cam asa a reflectat Zarathustra cu cateva clipe inaintea Inaltarii.Intre compasiune si mila este mare diferenta ,din punct de vedere al simtirii.Mila este o emotie ce contine injosirea celui care-i demn de ea,chiar daca se petrece pe neobservate din partea …miluitorului.Compasiunea este intelegerea alegerilor personale,ale sufletului (oricat de innaltatoare,sau de dure ar fi) si onorarea lor ,in echilibru,fara a te lasa macinat de emotii.Spuneam asta unui preot si el incerca sa-mi explice ca „Domnul” ne cere asta.Nici vorba ! L-am intrebat ce sentimente ar avea daca sotia i-ar gati din mila,copiii i-ar mangaia barba din mila,cineva l-ar ajuta din mila….?Evident,a facut ochii mari… Dand ceva cu mila,energia milei va fi impregnata in acel ceva si primitorul va avea nevoie de mai multa mila,mereu si mereu,in loc sa-si gaseasca propria rezolvare.
Din dansul superb vizionat,eu am observat ca miile de maini(!) sunt ale fiintei fiecaruia in parte,maini cu care-si creaza propria realitate interioara,sau exterioara.
Intr-o alta ordine de idei,sintagma „CEL DE SUS” este perimata,rodul neantelegerilor si neamplinirilor de veacuri.A considera ca Divinul este undeva Sus si inabordabil nu mai este o intelegere a prezentului.Orice om este o manifestare a Divinului,deci Dumnezeu manifestat in forma fizica.Contrariul a fost mentinut pentru manipulare.Din acelasi motiv, din textul original al Bibliei s-au scos cuvintele :”CERUL MEU E IN SI INTRE OAMENI,IN SI INTRE LUCRURI”(nicicum nu se referea la atmosfera terestra catre care ne-au fost dirijate mintile).E spatiul,linistea dintre „atomii CreatieiLe-a fost frica de eventuale intrebari,dar ACUM intrebarile ni le punem singuri .Nu mai merg povestile de 2000 de ani inainte.Ele se adresau atunci unei constiinte care ara ogorul cu plugul de lemn;astazi se ara cu…internetul.
Draga lucica, s-ar putea sa ai dreptate, nu contest. Dar citatul tau „scos” din Biblie, cam de unde a fost „scos”? Stii, Biblia e mare, ai putea sa localizezi cam unde trebuia sa fie locul acestui citat? Nu de alta, dar sa stim si noi „de unde exact a fost scos”.
Cel de Sus este o expresie pe care o folosesc adesea cu mare bucurie indiferent de parerea bisericii sau a celorlalti.
Imi pare rau daca va deranjeaza pe dvs. Eu scriu cum simt, nu cum este bine, sau cum ar trebui.
O zi minunata!
De multe ori cuvintele sau expresiile-stereotip ne folosesc ele pe noi .Omului i s-a spus deseori:”Dumnezeu din Ceruri” si e vazand ca cerul cunoscut de el e sus,a extrapolat ,folosind si expresia „Cel de Sus”.Dar intre mine si tine (oricare ai fi),nu e tot cer?Dar intre celulele corpului meu,sau al altcuiva,sau a altceva,nu-i tot cer?Intr-adevar,constientizand acest fapt,poti spune „Dumnezeu din Ceruri’,CERURILE DIN TOT SI TOATE.
Un Maestru ce-si redobandise darul dedublarii,al teleportarii (toti oamenii il au, dar l-au uitat) si-a anuntat discipolii aflati la mare departare de el ca sosete in cateva clipe in mijlocul lor.Ei stiau de „mijloacele” folosite de Maestru si au iesit cu totii in aer liber,scrutand cerul ,cu gurile cascate pentru a fi martori la „coborarea” lui .Maestrul cunostea „intelegerea” discipolilor in aceasta privinta si ,la un moment dat ,langa ei fiind (si nevenind de sus) le-a spus batandu-i pe umar:”Inchideti gurile ca un roi de muste tocmai se pregateste sa coboare in zona”.El se „deplasase” prin cer,dar nu e vorba de cerul inteles de oameni in mod uzual,ci de cel DIN TOT SI DIN TOATE,care n-are nici sus,nici jos :doar ESTE !
Nu m-ati inteles. Eu nu ma refer la locatia Celui de Sus. Evident ca este peste tot. Dar… sus si inainte au si alte semnificatii si sunt simboluri prin ele insele. Sunt contrare simbolurilor jos si inapoi.
Sunt convins ca intelegeti ce doresc sa spun si nu este nevoie de explicatii amanuntite.
„Ai toata viata inainte” „Urca spre telul tau” etc. au sens intrucat se bazeaza pe simboluri. Daca nu tinem cont de ele ajungem sa nu ne intelegem intre noi.
N-ar fi hilar ca cineva in loc de „privesc cu incredere in sus si ma duc pe culmile gloriei și biruinței” sa spuna
„privesc cu incredere in jos si ma duc in groapă către glorie și biruință„.
:Smile:
Nu intentionez si nu am intentionat niciodata ,pe acest forum,sa port vreo discutie contradictorie.Pur si simplu,ceva dintr-un text imi „vorbeste” despre tema mesajului pe care eu il emit,nefiind indreptat catre autorul textului in care se afla acel ceva (prezentator,sau comentator).E chiar la modul general,impersonal,dar care,dupa parerea mea,dar fara pretentii,cere ,in timpurile actuale,clarificari suplimentare.Multumesc.
Lucica, imi place mult cum ai prezentat diferenta dintre mila si compasiune: Asa o percep si eu! O inteleg si incerc sa o aplic in viata de zi cu zi, cred ca asta conteaza, sa faci ce crezi!
Nu sunt o mare cunoscatoare a Bibliei si nu pot indica cu exactitate,dar (cine stie poate localiza) de acolo unde spune cam asa:”Eu sunt in tot si-n toate;daca ridici o piatra,ma vei afla…” (am pus impropriu intre ghilimele ,ca nu asa suna exact).Nu m-a preocupat niciodata localizarea in text;m-a interesat mesajul,mai ales ascuns.In prima versiune tradusa in engleza apar aceste cuvinte,reluate relativ in mesajele (aparitiile)de dupa crucificare.
Si nu aparea neaparat DE SUS,pur si simplu,aparea.
Citatul se gaseste in „Evanghelia dupa Toma”, carte apocrifa si deci neinclusa in Biblie. Sper sa nu interpretezi ca aceste carti apocrife au fost intentionat lasate deoparte. Intrucat la un moment dat circulau foarte multe documente pretins sfinte, a inceput „selectia” lor in cadrul mai multor concilii (363-397 d.H.) pe baza autenticitatii lor. Normal, erau multi escroci (ca si in zilele noastre) care scriau vreo carte si o atribuiau „inspiratiei divine”. Asta este varianta oficiala si eu n-am cum sa o contest intrucat nu am trait in acele vremuri. Sa continuam. Toate documentele a caror autenticitate nu a putut fi justificata, normal, au fost lasate deoparte, chiar daca ele pareau „corecte”. Repet, asta este istoria oficiala si eu n-am cum sa stiu alta, bineinteles pot sa speculez (pana aberez). Normal ca multi au sarit ca arsi (si inca mai sar si in zilele noastre). Apoi, prin 1946 parca, au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moarta. Si lumea se intreaba de ce n-au fost incluse in Biblie, intrucat ele au fost scrise cu mult inaintea acelor concilii (aprox. 150 d.H.) si ascunse. Deci existau la acea data. Doar ca ERAU ASCUNSE !!!
Nu stiu daca acestea mai sunt luate acum in considerare si daca ar putea vreodata sa fie re-introduse in Biblie. Pentru asta e nevoie de un mare efort, si multe religii trebuie sa se pronunte asupra lor si asa mai departe (intre timp a fost schisma si au aparut alte si alte ramificatii). Deocamdata sunt doar o senzatie si cam atat! Le-am citit si eu si mi se par chiar foarte interesante, dar asta nu inseamna ca Biblia noastra nu mai e buna. Doamne fereste! Doar ca Biserica nu ia in calcul asemenea posibilitate, deocamdata. Dar ele sunt publice si oricine le poate citi. Deci bafta si… multa cafea.
Dar azi chiar e ziua mea..ce coincidenta…
La multi ani!
Autenticitatea lucrarilor selectate este absolut aceeasi ca la scrierea istoriei;depinde de interese,de cine comanda scrierea.Documentele care nu sustineau interesul au fost lasate deoparte.S-a creat o POVESTE mai mult,sau mai putin credibila, chiar in jurul personajului principal(pe numele lui Yeshua ben Iosef).Multe intamplari”autentice” sunt copiate din Tablitele din Sumer,altele „tricotate” pentru a impresiona auditoriul si a mari suspansul si,mai ales pentru a „gadila’ emotionalul colectiv.De exemplu,legenda nasterii intr-o iesle se intalneste in viata altor vreo 4-5 intelepti ce au trait cu sute,chiar mii de ani inainte de Yashua.
Pe aceasta tema se poate vorbi la nesfarsit.Nu neg profunzimea multor invataturi din Biblie,dar felul in care au fost „predate” este vadit tendentios,mai ales in timpurile din urma,cand unica preocupare majora a bisericii este profitul.Nu-i nevoie de o noua Biblie;chiar din acest motiv (de retusare),multe pasaje au fost scoase,desi chiar propovaduitorii sustin ca nu are voie nimeni sa omita,sau modifice.Sunt convinsa ca intre Dumnezeu si Om nu-i nevoie de intermediari pentru ca „Voi sunteti Dumnezeu”(cuvinte adresate de Yeshua -Iisus- drumetilor din Damasc),si le-au „scapat”chiar si in Biblie.Pentru mine,nici n-are cum sa fie altfel,atata timp cat DUMNEZEU ESTE TOT CE ESTE si OMUL,bineanteles,ESTE (dupa chip si asemanare si as adauga…nu cea vazuta de ochiul fizic !).Intre mine si continutul inimii mele („Eu sunt in inima voastra”) nu am nevoie de intermediari care sa foloseasca propriile cuvinte.Dumnezeu poate fi simtit si nu definit,povestit,de aceea i s-a mai spus si INDEFINIBILUL.
Cum nimic nu este intamplator ,in urma cu vreo doua saptamani , m-am preocupat de acest „subiect ” : COMPASIUNE si MILA . Am constatat ca MILA si COMPASIUNEA sunt confundate chiar si de Dictionarul Explicativ al Limbi Romane unde „‘sare in ochi ” ca MILA = COMPASIUNE si COMPASIUNE = MILA . Consider dupa cele CITITE , SIMTITE si VAZUTE IN JURUL NOSTRU ca „nu prea e asa ” . Personal SUNT DE ACORD CU TINE DRAGA Lucica . Poate …..intr-o zi , „rasfoind ” O FILA DE LUMINA pe aceasta tema , ne vom spune mai multi parerile, SPRIJININDU-NE UNII PE ALTII sa MERGEM MAI DEPARTE PE CALEA LUMINII……..Poate pana atunci , VOR REVENI , MULTI DIN TRE CEI CE SI-AU SPUS ,PARERILE IN COMENTARII, dar s-au oprit la un moment dat ,poate CAPATA CURAJ si alti cititori. Personal consider ca aceste EXERCITII ZILNICE DE SPIRITUALITATE …….nu dauneaza deloc SANATATII SPIRITULUI, MINTII si bineinteles TRUPULUI. RECUNOSTINTA si APRECIERE lui Razvan si tuturor CELOR CE AU GANDURI CURATE PENTRU FILE DE LUMINA. NAMASTE !
E o buna tema pentru o poveste viitoare Mila si Compasiunea – o idee minunata. Multumesc!
Inca o POVESTIRE CU MULTE TALCURI pe care incerc sa le „descifrez” . MULTUMESC DIN SUFLET Razvan pentru aceasta MINUNATA „CAZNA” la care „ma supui” . Consider ca pe parcursul unei singure zile , ne sunt prezente foarte sugestiv STARILE prin care trece un OM (stari traite de multi dintre noi) . In prima parte consider ca intalnim starile de NEMULTUMIRE , de INDIGNARE , de „UITAT LA „CAPRA VECINULUI „, DE NEGATIVISM, DE LIPSA DE SPERANTA si de NOROC , de FRUSTRARE , de LIPSA DE APRECIERE DIN PARTEA CUIVA , de ASTEPTARI NEIMPLINITE …si altele , toate DICTATE de MINTE si care REUSESC sa PRODUCA DIZARMONIE INTRE MINTE , TRUP si SUFLET. …..Apoi INIMA SE DESCHIDE ……..,si EXPRIMA ACCEPTAREA vietii asa cum este ,APRECIEREA faptului ca face ceea ce-i place sa faca , ENTUZIASMUL emanat in dans si BUCURIA SUFLETULUI atunci cand danseaza si nu in ultimul rand AUTOAPRECIEREA PERSONALA, toate acestea RESTABILIND ARMONIA . Consider ca toate acestea AU ATRAS NOROCUL , CARE BATEA LA USA . Apoi USA pentru NOROC A FOST DESCHISA cu AJUTORUL INGERILOR CU CHIP DE OM ,(carora li s-a exprimat RECUNOSTINTA de catre tanara dansatoare ): prietena , colegii ,seful prin care DIVINITATEA S-A MANIFESTAT ……O vorba din batrani spune :NOROCUL si-l mai face si OMUL „…..Despre dansul din videoclip pot spune ca M-A FASCINAT. In anul 2011 in ziua mea de nastere , am primit vestea ca UN OM TARE DRAG MIE …A PLECAT IN CERURI . In acea zi am hotarat sa consider FIECARE ZI ziua mea de nastere (nu e gluma ,daca imi aduc bine aminte am si scris intr-un comentariu anterior) . Multi carora le-am pus aceasta , au cazut un pic pe ganduri. VA ASIGUR CA ESTE MINUNAT SA PROCEDATI ASA . Pace ,armonie si bucurie
Multumesc pentru analiza excelenta a textului. Da, exact aceste sentimente, trairi si experiente am vrut sa le subliniez.
Norocul i-a sosit la usa atunci cand a dorit sa vada viata intr-un mod pozitiv.
Referitor la discutia despre Mila si Compasiune pot spune ca in text nu este gresit nici locul nici momentul nici sentimentul, acolo unde se refera la „Mila”. Exact asta a simtit persoana in acel moment.
Referirea mea la MILA si COMPASIUNE a fost stricta doar in a scoate in evidenta , spusele Lucicai referitoare la acestea si mai ales la faptul ca se confunda de catre multi oameni una cu cealalta. Consider ca SIMTAMINTELE INIMII nu pot fi transpuse complet vreodata in cuvinte deoarece pe „TRASEUL ” INIMA -MINTE -TRUP (vorbire ,scriere) ….INTERVIN MULTI FACTORI ,mai mult sau mai putin perturbatori. Ma bucur pentru faptul ca o sa avem o FILA DE LUMINA despre MILA si COMPASIUNE . NAMASTE !
Un exemplu edificator pentru compasiune este parabola postata de Razvan pe o FILA in care un tanar patruns de veneratie fata de Iisus de pe cruce, ii cere Acestuia sa-i permita un schimb de „locuri”.Iisus este de acord,dar ii cere sa indeplineasca o singura conditie,fiind in locul Lui:”PRIVESTI,ASCULTI SI NU SPUI NIMIC” Tanarul nu a rezistat cand a vazut ca unui om i se face o nedreptate,dupa judecata omenesca (era invinuit si maltratat pentru o fapta pe care n-o comisese) si a intervenit sa puna lucrurile la punct,din MILA.Imediat a revenit la pozitia anterioara urcarii pe cruce,auzind cuvintele:”inca nu esti pregatit sa-l manifesti pe Dumnezeu”,explicandu-i-se ca ceea ce se petrecuse ,fusese exact in ordine divina (bogatul care si-a uitat punga-era pregatita sa cumpere fecioare-,saracul care a gasit-o-chiar avea nevoie reala de ea- si tanarul pedepsit care a pierdut vaporul-vaporul s-a scufundat-).Omul judeca limitat,condus deseori de emotii;Domnul ( din fiecare) vede multidimensional si nu judeca,doar intelege si accepta felul in care fiecare isi creaza realitatea.
PRIVESTE,ASCULTA SI NU SPUNE NUMIC !
Recomandarea mea , este : ” SA AVEM PITINTICA RABDARE !” vorba lui conu” Caragiale. NAMASTE !
Toate Filele de lumina sunt excelente dar comentariile sunt foarte interesante si imi plac le fel de mult. Namaste!
Superb ! Multumesc ! O zi minunata
Multumesc! M-a incantat si textul si dansul…Dar eu stiam ca Guan Yin este o EA, nu un El – zeita compasiunii…..
nu reusesc sa postez un comentariu!
De ce nu reusiti?