TROVANȚII – lacrimile pământului

Spune legenda ca norii, dorind sa calatoreasca usor, si-au lepadat sub ei, in vant, povara de pamant. Au lasat in urma un munte de nisip deschis ca de o lovitura de secure si ars de un soare de plumb.

Muzeul trovanţilor se află la intrare în satul Costeşti, comuna Oteşani, judeţul Vâlcea. Muzeul se desfăşoară pe o suprafaţă de jumatate de hectar şi expune trovanţii ce s-au dezvelit în cei peste 100 de ani de exploatare a nisipului silicios din zonă.

În nisip se mai găsesc şi concreţiuni juvenile. Localnicii le-au numit “pietrele care cresc”, ornamentându-şi grădinile cu ele, deşi mărturisesc că în prejma lor nu se simt foarte bine. Trovanţii par să inducă stare de disconfort.

Despre trovanti s-au spus multe: ca sunt de origine extraterestra, ca e bine sa te porti frumos cu ei fiindca altfel se pot razbuna. Oamenii sunt sfatuiti sa ii ude, pentru ca acesti bolovani misteriosi sa creasca si sa evolueze. Unele teorii sustin ca trovantii s-au format in urma seismelor cu intensitati relativ mari. Cu cat socurile au fost mai puternice si numeroase, cu atat s-ar fi obtinut o sfera mai bine conturata. La Costesti insa, s-a remarcat o particularitate ce poate reprezenta un unicat la nivel mondial. Este vorba de prezenta unor trovanti foarte mici pe suprafata altora mai mari. Alti specialisti considera ca trovantii ar face trecerea de la regnul mineral la cel vegetal.

Geologii afirma ca rocile ar fi rezultatul unor cimentari care au avut loc cu milioane de ani in urma, insa procesul nu e bine cunoscut. Cercetatorii sunt depasiti de misterul pietrelor adunate ca intr-un muzeu si ridica neputinciosi din umeri atunci cand trebuie sa explice aparitia, cresterea si inmultirea trovantilor. Trovantii au niste prelungiri ce pot fi considerate radacini. Daca sunt taiate, sectiunea arata precum cea a unui trunchi de copac cu inele colorate.

In urma cu peste sase milioane de ani, zona pe care cresc trovantii arata cu totul diferit fata de azi. Spatiul respectiv era ocupat de o delta, iar actuala cariera s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de pe continent. Conditiile esentiale de formare a trovantilor ar fi urmatoarele: existenta unor sedimente nisipoase ori prezenta unor fluide carbonatice în nisipuri- sustin geologii.

Bolovanii ciudati sunt aproape identici, iar dimensiunile lor variaza de la cativa milimetri la zece metri. Stranietatea acestor pietre este determinata de formele aproape identice, pentru ca, in natura este aproape imposibil sa gasesti doua pietre la fel. Trovantii au doua forme de baza: sferica si elipsoidala. Forma se poate complica, iar atunci, pietrele arata precum cifra opt.

Trovantii au inceput sa rasara de peste tot, nu numai in zona muzeului. Ii gasesti pe marginea drumului, la temeliile caselor si chiar prin Bucuresti, ca ornamente in casele turistilor. Formele deosebite ale trovantilor, denumiti popular balatruci sau dorobanti au impresionat oamenii de ani buni. Pe vremuri, in Transilvania, existau cimitire vechi, unde trovantii erau asezati la capataiul mortilor. [/one_half][one_half_last] Zamisliri de nisip, formate prin compactarea acestuia in urma unor puternice seisme, trovantii de Costesti (li se mai spune si balatruci) sunt considerati a fi cele mai mari formatiuni geologice de acest tip din lume.

In jurul lor s-a construit o adevarata mitologie: se spune ca aceste pietre ar fi vii si ca ar avea puterea de a influenta viata oamenilor. In zona, aproape ca nu este casa in ograda careia sa nu existe cel putin un trovant. Oamenii locului se impart in doua categorii: cei care personalizeaza pietrele bizare si cei care prefera sa nu stie de existenta lor. Povestile se transmit insa din generatie in generatie. Din pacate, multi localnici nu-si dau seama de comoara de langa ei. Au distrus multi trovanti pentru constructii.

Minunati de straniile formatiuni, unii sateni au luat trovantii din muzeu si si-au populat gradinile, pentru a le aduce noroc. Cu toate astea, pietrele aduc stari ciudate. Unii sateni spun ca nu se simt bine in preajma lor, ca acestea sunt lasate de extrateresti. De aceea, e bine sa le vorbesti frumos, prieteneste, altfel se razbuna si-ti fac rau. Nenorocirea, pentru muzeul cu pietre stranii de la Costesti, este ca multi turisti pleaca acasa cu trovanti ca amintire sau distrug, din neglijenta, minunatele exponate ale naturii.

Autoritatile locale din Costesti au decis sa ia masuri pentru conservarea Muzeului Trovantilor.

Batranii spun ca langa colosii de stanca sunt ingropate sute de comori blestemate, pazite de naluci si spirite protectoare. Se spune ca in preajma Sanzienelor sau a altor sarbatori cu origine pagana, in apropierea stancilor ciudate se pot vedea lumini stranii care arata cum ‘joaca aurul blestemat’.

Constantin Brancoveanu, ctitorul Manastirii Hurezi, a dat porunca ca dupa moartea sa trupul sa-i fie inhumat in acest loc sfant, dar dorinta nu i-a fost respectata. Se spune ca, tot in acea perioada, domnitorul si-a ingropat aurul in spatele manastirii si pe dealurile din apropiere, ca turcii sa nu il ia.

Batranii zic ca acesta a legat un blestem de comori ca bogatia sa nu se prinda de necredinciosi. Cu zeci de ani in urma, veneau oameni de peste tot. Au facut sute de gropi in cautarea comorilor, dar nu au gasit nimic. Se spune ca toti care au sapat la bolovani si au gasit aur, ori s-au imbolnavit si au murit, ori au ajuns saraci lipiti. Multi astfel de cautatori au fost goniti de naluci ale unor femei care pazeau comoara ingropata.

Oamenii de prin partea locului spun ca au vazut noaptea, in locurile stiute, silueta stravezie a unei femei care i-a urmarit si i-a alungat din apropierea stancilor cu forme ciudate. Cei care au zarit spiritul comorilor nu s-au mai intors niciodata sa mai caute aurul.

Natura a creat un model nou, la Husnicioara, adevărate opere de artă, din mâna sa ieşind colecţii de scoici împletite, hornuri vulcanice şi diferite modele sferice. Trovanţii de la Husnicioara pot fi văzuţi şi la Drobeta Turnu Severin, la Muzeul regiunii Porţile Fier, unde sunt expuşi în curtea muzeului alături de vestigii romane.

În timp, mulţi trovanţi au fost ridicaţi de pe câmp, râpe sau văi, fiind puşi la loc de cinste pe lângă case. Forme sferice şi elipsoidale, de diferite dimensiuni, simboluri falice, formaţiuni- mamă cu “puii” strâns lipiţi de ele, dând impresia că sunt opera unui sculptor de geniu. Diversitatea de forme si marimi a trovantilor, gingasia si naturaletea pietrelor tacute care cresc dupa ploaie (la patruzeci de minute dupa ce ploua, nisipul se transforma in piatra), ne duc cu gandul nu la opere de arta create de oameni, ci la cele sase zile de munca prestate de Dumnezeu in folosul omenirii …