Moartea maestrului
E primavară, soarele prinde putere cu fiecare clipă, cu fiecare ceas, cu fiecare zi. Se culcă în fiecare seară pentru ca dimineața să fie mai puternic, iar căldura lui să dezveleasca munții, pădurile, câmpia, să spargă lanțurile gheții care țineau captive râurile și lacurile. Gâzele se trezesc din adormire, ghioceii îi spun zăpezii că e timpul să plece. Doar eu sunt trist în toată această bucurie.
Îmi văd maestrul, acest învățător și prieten drag cum se topește pe picioare.
Câteodată cred că mintea îmi joacă feste, îmi spun că de fapt acest om nici nu există, nu e real ci este doar o plăsmuire a imaginației mele. Totuși azi îl simt diferit, mai apropiat ca niciodată. Puterile lui legendare s-au topit precum neaua. Ufff… de ce a trebuit ca acea mamă să ne găsească? De ce soarta e atât de crudă? Copilul ei bolnav ce acea boală cumplită nu putea fi oare vindecat și altfel?
Când l-am auzit pe bătrânul meu maestru că o să ia asupra lui boala copilului și acesta va fi sănătos, am crezut că glumește. Așa ceva nu se poate. Mintea mea refuza această posibilitate, dar, iată că maestrul a avut ca de fiecare dată dreptate. Încă de atunci știa că trupul lui bătrân nu va putea învinge boala, știa că se sacrifică. Mama aceea și copilul ei nu au știut, și nu vor afla niciodată prețul pe care el l-a plătit pentru sănătatea copilului.
Acum e întins în pat, răsuflă greu.
– Mâine n-o să mai fiu aici, îmi spune el privindu-mă în ochi.
– Nu pleca maestre, nu mă abandona, ce mă fac eu fără tine?
– Sunt pe patul de moarte și tu mă faci să râd cu întrebările tale prostești.
– Nu mă pot abține, iertare maestre.
– Ești un om bun, ai fost un elev ascultător. E momentul să-ți predau ultima lecție. Vreau să reflectezi la cuvintele mele mult timp după ce eu nu voi mai fi.
Eu plâng la capul patului. Lacrimile îmi curg șiroaie și ascult, fără să-l întrerup, așa cum am făcut-o de atâtea ori.
– În mintea ta este o sămânță, un miez, o esență. În jurul acestui miez nu numai că se învârt toate și acesta este chiar materialul primordial din care este creeată mintea. Această sămânță nu este născută și nici nu are cum să moară. Nu îmbătrânește, și nu se alterează în niciun fel odată cu trecerea timpului, nu este de o anumită culoare sau formă, dar, totodată, nu este nici vidul care cere să fie umplut. Această esență nu cunoaște nici plăcerea nici suferința.
Astăzi, ești lângă mine ca elev, dar și ca prieten, și în final, ca martor al trecerii mele. Nu este cazul să suferi, nu ai de ce. De fapt, mă uit la tine și mă pufnește râsul, pentru că tu pari în aceste clipe mai bolnav decât mine, iar eu mai am doar câteva ceasuri de trăit. Eu râd, tu plângi. Oare cine suferă cu adevărat și pentru ce? Aceste întrebări au răspuns. Caută prin meditație, prin concentrare și vei afla tot ceea ce interesează. Totuși, acestea sunt niște întrebări mici, neimportante. Ceea ce vreau să te întrebi cu adevărat este: „Care este esența minții, din ce este alcătuit cu adevărat miezul ei?” Dacă te concentrezi la asta, nu ai nevoie de mai mult. Poftele îți vor dispărea, pacea minții te va cuprinde, vei vedea sfârșitul infinit și când te vei topi ca un fulg de zăpadă care se dizolvă în aerul pur al dimineții, vei înțelege totul.
Autor: Răzvan
Comentarii (8)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitari ! Foarte buna !
Da! Foarte frumos spus Totul!
Multumesc. Sa vaeti zile cu inspiratie divina!
Mariana
Multumim pentru aceste povestiri pline de intelepciune. In acest context al maestrilor care ne ghideaza viata spre o cale spirituala, as avea o intrebare pentru Razvan: ai citit „Viata si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient” de Baird T. Spalding ? Daca da, ce parere ai ?
Da, am citit o varianta aacestei carti…
Parerea mea este ca in ea e un amestec de realitate si fictiune. Discutia este lunga pe marginea unei asemenea carti. Abordeaza multe aspecte spirituale, si in mod sigur este o lectura interesanta.E greu de dat un verdict definitiv intrucat sunt multe de spus la fiecare capitol in parte.
O seara minunata!
Am citit si eu acum mai mult de 15 ani cartea lui Spalding si fiind una din primele carti despre spiritualitate pe care le-am citit, am cazut pe spate de incantare: Spalding povestea cum a intalnit maestri care le faceau demonstratii de teleportare, bilocatie, influentare a vremii, si multe altele si le prezenta ca le-a vazut cu ochii lui ! Toate magiile acestea ma fascinau si fiind prezentare de un autor cu o reputatie spirituala consolidata acum vreo 100 ani, caci citisem pe la alti autori respectati ce spuneau de carte, nu aveam nicio indoiala ca toate erau adevarate …
Acum, dupa aproape 15 ani v-as reaminti ce a spus maestrul Omraam Aivanhov, din care ale carui cursuri a redat si Razvan in ultimele postari, Aivanhov a vorbit exact despre aceasta carte despre care a fost intrebat de cativa discipoli care o citisera si ei si doreau sa cunoasca parerea maestrului lor. Citez din memorie ” Numai niste naivi isi pot inchipui ca un adevarat maestru spiritual se apuca sa faca giumbuslucuri in fata unui grup de gura-casca ca acestia sa-l aplaude!”. Subscriu 100% la ce a spus maestrul Aivanhov …
Deci Razvan si Claudiu credeti ca Spalding a scris o carte de fictiune in care a descris niste „giumbuslucuri” pe care le-ar fi facut niste maestri tibetani ? Oare de ce ar fi facut Spalding treaba asta? Care a fost scopul lui? Deci voi credeti de asemenea ca si Isus a facut tot „giumbuslucuri” ?
Voi ati citit despre „corpul de Lumina” sau Merkaba ? Ce rol are si ce proprietati are ? Eu sunt un „naiv” (dupa spusele lui Aivanhov) si intuitia mea imi spune ca Spalding a scris realitatea pe care a vazut-o si a trait-o. Iar Aivanhov nu este un maestru, din pacate, este un suflet mai evoluat, dar care nu a putut totusi sa depaseasca niste limite ale intelegerii naturii umane (daca e adevarat ce a cris Claudiu) si nu numai.
Incercati sa aflati si alte pareri de la oameni spirituali despre cartea lui Spalding si faptele descrise acolo. Daca acei maestri din cartile lui Spalding, erau niste clovni, sau nu erau decat in mintea lui Spalding, cum a reusit autorul sa prevada (in carte) aparitia cinematografului, sa descrie imagini din razboaiele mondiale care urmau si sa prevada perioada de transformare prin care trecem acum ? Apropo voi ce credeti ca se intampla in aceasta perioada cu noi, ca suflete si corpuri ? Si as vrea sa va intreb daca credeti in telepatie, telekinezie, bilocatie ?
Multumesc
Stimate domnule Viorel,
Sa fim seriosi, asta este o gluma. In toata cartea, apare „cristic”, „Crist”, „Iisus” ca un fir rosu ce uneste totul.
– Da, exista.
Dupa cum am spus si mai devreme, Spalding a scris despre lucruri pe care intr-adevar unii maestri le pot face, insa iti pot garanta ca nimeni nu le-a facut in fata lui.
Motivele pentru care spun aceste lucruri sunt multiple. in primul rand, intreaga carte este scrisa pe un ton fals. Cu siguranta maestrii din indepartata Asie nu dau lectii de crestinism unui crestin.
In mintea unui maerstru tibetan, „Iisus” este doar un om-maestru-invatator care a atins Nirvana, nimic mai mult, deci aceasta tendinta aproape hilara de a lega totul de „Iisus” devine un semn de intrebare prin ea insasi. Apoi, exista niste inconcordante geografice in carte cu toate ca ea este destul de vaga in acest sens. Spre exemplu, micuta localitate Potala – sa fim seriosi, Potala este palatul lui Dalai Lama din Lhasa.
Apoi, chiar si in descrierea diverselor puteri ale maestrilor… apar neconcordante intre modul in care acestia le executa/explica si fata de modul real in care se fac aceste lucruri.
Prin urmare, este o carte frumoasa care povesteste niste lucruri posibile, dar pe care autorul nu le-a vazut cu ochii lui, decat poate partial. Oricum, subiectul este vast, si fiecare portiune din carte merita analizata cu atentie.
Referitor la telepatie, telekinezie si bilocatie, nu trebuie sa-ti spun ceea ce cred, ci mai degraba ceea ce stiu.
Referitor la ceea ce se intampla cu noi in momentul actual ca sufelte si corpuri… eu am o parere care nu este neaparat conform cu cea a majoritatii oamenilor „spirituali”, dar e mult de discutat pe tema aceasta.
O seara minunata!
Draga Viorel, eu am vorbit numai de Spalding nu si de Iisus sau altcineva in postarea mea.
Convenabil, nu ?!
Comandantul a telefonat la primarul din satul lui si primarul i-a confirmat ca Arsenie a fost la inmormantare cu sute de alti sateni ca l-a vazut personal ! Deci vorbim de un caz cu zeci si sute de martori la ambele capete ale bilocatiei, in plus in plina zi si martori total independenti, dintre care unii chiar dusmanosi cum erau gardienii, care au trebuit insa sa consemneze in scris faptul din cauza regulamentelor militare sub care erau.
Ca Spalding nu a fost in 1894 in expeditie in India cum spune in carte au stabilit deja de mult jurnalisti si alti critici, care au cautat de exemplu la Min. Britanic de Interne dar si la cel de Externe copii dupa vizele sale de trecere a frontierei in acea perioada si nu au gasit nimic, in schimb au gasit o viza a sa abia in 1936 cand s-a dus cu un grup de englezi care erau foarte doritori sa-i intalneasca pe marii maestri descrisi de el in carte si cand au ajuns in Calcutta parca, dupa cateva saptamani acolo si vazand ca nu se intampla nimic, au inceput sa-l preseze sa-i duca la „maestrii” din carte iar el pur si simplu a sters-o din hotel intorcandu-se in Anglia si lasandu-i plantati acolo sa se descurce singuri … .
Mai este si un arheolog recunoscut numit Chadwich parca, care l-a intalnit tot atunci in Calcutta la Clubul Englez de acolo si de inca vreo 2-3 ori si care a spus apoi ca Spalding era un tip care se autoiluziona si era „un pic” nebun … Ca sa nu mai zic ca in 1894 cand zice el ca a fost prima data in India avea vreo 22 ani deci era un pusti cu cas la gura si nu prea vad cum ar fi putut prezenta incredere unui mare maestru indian ca sa-i faca acesta demonstratii de puteri magice! Mai trebuie sa ne amintim ca englezii erau atunci in India niste opresori care jefuiau, ucideau si violau bastinasii pe scara larga in acea perioada, asa incat numai un englez din Londra citind cartea si neintelegand situatia adevarata de la 5000 mile de casa putea crede ca niste bastinasi indieni, si pe deasupra si maestrii spirituali (!), ar fi venit la niste reprezentanti ai agresorilor cum erau englezii ca sa-i „ilumineze” …
In plus, daca cineva traieste asemenea „minuni” intr-o expeditie, mai ales cand este asa tanar si dintr-o tara atat de 3D cum este Anglia victoriana, cand se intoarce acasa atunci povesteste si scrie imediat ce a trait ca sa se bucure de faima, nu dupa 30 (!!) de ani de la calatorie cand mai si uiti multe. Coincidenta insa, cand a aparut primul volum in 1924 si jurnalistii au vrut sa vorbeasca cu ceilalti 11 colegi din expeditia de care vorbeste Spalding in carte, hopa, ca dupa 30 ani nu mai era nimeni de gasit
Mai sunt si destule alte asemenea „neconcordante” asa cum le-a enumerat si Razvan, si care practic atesta faptul ca alde Spalding, vazand avantul luat de spiritualitate in lumea vestica, sub impulsul mai ales al lucrarilor H. Blavatsky si al societatii teozofice, s-a gandit ca este o nisa buna si lucrativa de exploatat si avand ceva talent la scris si-a pus fundul in fotoliu undeva prin Londra si compiland din folclorul indian si tibetan a scris mai multe carti in care s-a dat el eroul principal care a asistat la toate aventurile acelea spirituale … este foarte simplu in fond.
Acum despre celalte intrebari ale tale:
1. Da, Merkaba exista la fiecare persoana, dar nu este complet format decat pentru pentru persoane ce ating anumite vibratii minime pe suflet dar, mult mai dificil, si pe trup. Abia dupa atingerea acestor vibratii minime Merkaba „decoleaza”, altfel pur si simplu, fizic vorbind, nu poate fi utilizata. Ca atare, cursurile despre merkaba ale lui Drunvalo de exemplu pot fi luate cu titlu informativ eventual, caci fara indeplinirea conditilor minime de vibratie suflet-trup merkaba este inutilizabila.
2. Pentru mine Aivanhov este un maestru, un suflet de 6D, cu o capacitate de comunicare deosebita, si pe drept cuvant merita tot respectul.
3. Da, cred ca in telepatie caci am practicat-o in grup si cu rezultatele evaluate de terti independenti, dar am cunoscut persoane innascute cu capacitati senzationale in aceasta directie … Am vazut in direct telekinezie reala nu iluzionism, dar ca sa o inveti iti trebuie mult exercitiu daca nu esti nascut cu aceasta abilitate, am incercat si eu si m-am lasat repede vazand cat timp imi ia instruirea. Teleportare am vazut in direct in conditii controlate. Bilocatie n-am vazut direct dar stiu ca exista, si apropo, tot romanul stie de Arsenie Boca care in inchisoare fiind si afland de moartea mamei lui la 700km distanta in diagonala tarii a cerut comandantului inchisorii sa-i dea voie sa se duca la inmormantare, iar acesta l-a refuzat. Ca atare, in ziua inmormantarii Arsenie a disparut din celula, gardienii au observat dupa ceva timp si au dat alarma, l-au cautat si l-au gasit intins pe jos langa gardul inchisorii si cand l-au intrebat cum de a iesit din celula incuiata el le-a spus ca a fost la inormantarea mamei sale