La piață
Într-o zi, cand soțul s-a întors de la lucru, tânăra lui soție l-a rugat sa se ducă la piață și să cumpere ouă. Erau proaspăt căsătoriți și locuiau în orașul fetei. Era pentru prima dată când tânărul trebuia să meargă în acea zonă a orașului. Soția i-a explicat unde este piața, și i-a spus să vină cu cele mai mari și mai proaspete ouă.
Nici măcar n-a apucat să intre bine în piață când un om neglijent îmbrăcat s-a apropiat de el privindu-l insistent și a început sã se ia de el:
– Uh! Ești așa de urât! Ai o față ca un fund de cămilă! Ce parfum folosești că duhnești mai rău decat un câine!
– Ce-ai cu mine omule?! Nici măcar nu te cunosc! Lasă-mă în pace! a spus tânărul și a încercat să se îndepărteze.
Însã nu a scăpat așa ușor. Omul s-a luat după el continuând să-l facă în fel și chip în fața tuturor! Așa cã tânărul soț, chiar dacă era nevinovat, s-a simțit atât de rușinat încât a fugit acasã.
Când a ajuns, a trântit coșul și s-a așezat furios pe un scaun.
– Ai luat ouă? l-a întrebat soția curioasă.
– Nu! i-a tăiat-o el scurt. Și să nu mă mai trimiți niciodată la piață! Oamenii de aici sunt atât de răi și necivilizați, … și a continuat sã-și verse amarul, povestindu-i nevestei pățania din piață.
Tânăra soție i-a răspuns zâmbind:
– Dragule, acel om de care îmi vorbești este bolnav. Când era mic a suferit un accident la cap, și nu și-a mai revenit. Este nebun, îl știe toată lumea! Stă mereu prin piață vorbind singur, uneori cerșește, alteori fură, dar de cele mai multe ori se leagă de oameni!
Auzind acestea, tanârul soț s-a liniștit imediat, toată furia și resentimentele i s-au evaporat. De ce să te enervezi când un nebun se ia de tine?
Văzând că s-a liniștit, nevasta i-a spus:
– Dragule, am nevoie de ouă pentru cinã!
Luând coșul tânărul plecã din nou spre piață. S-a întâlnit iar cu nebunul care s-a repezit spre el împroșcându-l cu ocări. Dar de data asta și-a văzut de treabă, a cumpărat ouă și s-a îndreptat spre casă însoțit pană la marginea pieței de cuvintele obscene ale nebunului. Nu i-a mai rãspuns.
Întrebare:
Cum te afectează vorbele altora?
adaptare după o fabulă orientală
Comentarii (49)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Buna dimineata! Interesanta fabula…si demna de luat in seama.Da intr-adevar vorbele oamenilor ne pot afecta foarte mult..dar trebuie sa analizam din partea cui vin.Bine ar fi daca nu le-am lua in seama, cele spuse la nervi sau spuse cu rautate.
Vorbele altora nu ar trebui sa ne afecteze indiferent daca sunt buna sa rele. Cuvintele reprezinta ganduri si ele trebuie analizate cu Ratiunea, nu cu Inima.
Din pacate ne afecteaza chiar daca uneori doar pe moment. De aceea trebuie sa avem grija ce vorbe aruncam in jur…intr-o secunda dai drumul cuvintelor si nu-ti ajunge toata viata sa reusesti sa le stergi!
Adevarat este, traim inconjurati de oameni dragi. Nu trebuie sa-i ranim nici cu fapta, nici cu vorba, dar nici cu gandurile negative.
Daca am fi mereu centrati in inima♥,intr-o stare neutra si cu un nivel de vibratie mai inalt,de la inima in sus, nu ne-ar interesa nici laudele dar nici criticile…
Corect!
Da, ne afecteaza dar de cele mai multe ori ceea ce ni se spune si ne supara e in noi si daca ne- am analiza atent am vedea ca e asa si poate nu ne-am mai supara ci am incerca sa ne schimbam. Nu putem schimba lumea decit schimbindu-ne pe noi, toate sunt in noi asa ca aici trebuie sa lucram.
Cuvintele care dor cel mai tare sunt cele adevarate, indiferent ca vin din partea prietenilor sau ale celui mai aprig dusman.
De cele mai multe ori ,sa fiu sincera ma afecteaza ,fac eforturi sa nu ma mai supar ,\
doamne ajuta-ma .
O zi buna Razvan
Cuvintele trebuie sa le primim, sa le intelegem… si sa le lasam sa treaca. Supararea nu-si are rostul. Injuraturile spre exemplu au rolul lor, aduc victima intr-o stare sufleteasca negativa, unde devine vulnerabila.
O zi minunata Maria
Cum te afecteaza vorbele altora? In functie de personalitatea ta… de cat a fost de „lovita” sau de „periata” in timp…
Trebuie un nebun, sa se inteleaga cu nebunii, un prost sa recunoasca prostii si unul cu rabdare… sa-i accepte pe toti.
Salutari din Ardeal!
Asa este, dar personalitatea nu este totul, trebuie sa invatam si sa ne educam in aceasta viata.
adevar ai scris…cuvintele ne afecreaza, dar numai daca te identifici cu ele
caci cuvantul bun vindeca iar cel rau imbolnaveste…
Cuvintele bune ajuta, dar trebuie sa fim atenti, doar un singur pas ne desparte ca acestea sa trezeasca in noi sentimente de automultumire, ingamfare sau mandrie.
Eu vad problema cam asa:cuvintele , expresiile pline de energii de joasa frecventa pe care ni le transmite cineva nu trebuie sa ne afecteze ! De ce ?Pentru ca respectivul , de fapt se vede in tine chiar pe el .In concluzie cuvintele urite si le adreseaza lui !Este o parere !
Interesant punct de vedere, s-ar putea ca in multe cazuri sa fie adevarat.
Ganditi-va la poezia pe care o supneam cand eram copii atunci cand un alt copil ne arunca vorbe urate: CINE SPUNE-ACELA ESTE CA MAGARUL DIN POVESTE!
Reactia pe care o avem in timpul unei interactiuni (pozitive sau negative) cu o alta persoana nu arata altceva decat nivelul (fizic, energetic, psihic, spiritual) la care ne situam in momentul respectiv. O fiinta puternica care are incredere in sine si stie in detaliu de ce este capabila, nu se va lasa impresionata prea mult nici de valurile care tind sa il traga la fund nici de cele care il ridica in slavi. O astfel de fiinta avanseaza imperturbabil spre telul sau, trecand peste toate aceste suisuri si coborasuri. Cel slab va reactiona insa vehement cand e luat peste picior si va absorbi orice lauda, apreciere cu aviditate si nesat. Evident termenii de slab, puternic sunt relativi. O personalitate slaba si inhibata se poate tranforma gradat in timp (chestiune de vointa si perseverenta) in una puternica. De asemenea cel puternic trebuie sa fie mereu atent pentru ca mentinerea la varf cere eforturi continue. Delasarea, lenea si neatentia erodeaza insidios pozitiile cucerite. Cu alte cuvinte mediul inconjurator este o oglinda ideala pentru noi, un mijloc perfect de apreciere a starii noastre. Tot ce trebuie deci facut este sa observi, sa intelegi, sa gasesti solutii si sa actionezi.
Foarte corect punctul tau de vedere. Ai dreptate.
O zi minunata.
buna ziua! si ce s e intampla daca in loc de cuvinte si expresii erele,sunt fapte? daca ne afecteaza fizic,cum am reactiona?
Violența este ultimul refugiu al incompetenților. În cele mai multe cazuri dacă se ajunge la violență ni se datorează și nouă.
În esență, nu te poți certa cu un stâlp, și chiar dacă te cerți, nu vei ajunge la violențe.
Tot in interior e de privit si echilibrat.Cand omul e echilibrat si nu mai poarta conflictul cu el,nici nu va mai intalni conflictul:vorbe,fapte violente.Sinele lui Divin il va conduce pe carari pe care nu se va mai isca conflicte.Daca extrapolam zicala”Ban,la ban trage si paduche,la paduche”(asta mi-a venit acum si o spun metaforic !),vedem ca atunci cand purtam valoare,valoare intampinam si cand purtam „paduchi”,de ei avem parte(sau:”Dupa sac,si petec”)Asa e mereu si-i valabil pentru oricine si…in primul rand pentru mine.Important e sa constientizam,nu sa ne judecam.
Buna! Imi face placere sa citesc fabulele si comentarile voastre,am si eu o intrebare De ce ne afecteaza vorbe urate spuse de cineva care candva era jumatatea ta, vorbe urate spuse de acea persoana ,te doare , te deranjaza stind ca ce spune nu este adevarat? Si totusi te doare! De CE? Se spune ca adevarul doare! Dar minciunile spuse despre tine? MULTUMESC !
I-ai oferit tot, inima, mintea si sufletul. El a facut probabil la fel pentru o vreme. Acum voi doi nu mai sunteti unul. Asta doare. Cuvintele lui daca te dor atunci probabil in tine este o parte care considera ca exista in acele vorbe o samanta de adevar. Spre exemplu, daca ar spunce despre tine ca esti o cămilă cu un picior ai râde de absurditatea afirmației. Dacă afirmația nu este exclusă din start, înseamnă că aceasta este posibil a fi adevarata.
Se spune că odată trăia un rege. In hanurile regatului cine spunea că regele era un idiot facea o gluma de care se amuzau cu totii. El a murit, fiul lui a urcat pe tron. La cativa ani dupa aceea in aceleasi carciumi daca spunea vreun calator ca noul rege este un idiot nu mai aducea nici macar un zambet pe fetele celorlalti. Devenise un lucru atat de banal si de evident incat el nu facea decat sa enunte un adevar.
Multumesc ! O seara minunata!
daca este sa ne luam dupa Ecleziast, la inceput a fost cuvantul…. asha ca tre’ sa aibe ceva importantza daca pana shi noi am urmat Lui….. daca avetzi alta parere ash fi curios sa o aflu, nu de alta insa diversitatea aspectelor logosului este fascinanta shi ascunde, ca shi marmura, nenumarate statui
Cuvantul… este un mesager al gandurilor noastre. Cuvantul dezvaluie si tot el ascunde, cuvantul lumineaza dar si intuneca. Cuvantul in esenta nu este nici bun nici rau, este doar un mesager. Poate fi un mesager mai chipes si mai elevat sau poate fi mai slab si mai gângurit. Depinde de noi ce importanta dam cuvintelor. Referitor la celebra sintagmă „la inceput a fost Cuvantul” imi imaginez ca aceasta a fost prima manifestare a gandurilor Creatorului. Oare de ce nu se spune „la inceput a fost Dumnezeu”?
INTERESANT. OARE DE CE NU SE SPUNE CA LA INCEPUT A FOST D-ZEU?
D-zeu nu are un inceput,EL a fost si este dintotdeauna si pentru totdeauna;cuvantul este o energie si energia (lumina) este PRIMA creatie,are un inceput.Avand un inceput,are si un sfarsit,D-zeu,nu.
Evanghelia dupa Ioan incepe cu: ”La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.”Deci…
rasul si gluma sint cele mai puternice antidoturi impotriva tuturor durerilor,relelor,nebuniei altora….haaaaaaaaha
Intr-adevar, asa este. Iti doresc sa razi si sa te bucuri cat mai mult.
Si mai ales sa-nveti sa razi de tine si sa inveti maretia injosirii.(sunt strasnici invatatori !)
Am invatat sa ma detasez si sa nu pun la suflet ce alti oameni vorbesc sau cred despre mine, este doar parerea lor.Eu in sufletul meu stiu adevarul ,atata timp timp cat acolo e liniste si armonie sunt ok.Inca invat sa lucrez cu situatiile create in familie sau de oameni pe care ii iubesti!!!! Voi cum reusiti???!!:)
Va iubesc!!!!
Primim, gandim, intelegem si le lasam sa treaca. Precum apa mangaie piatra in scurgerea ei asa lasam sa treaca cuvintele involburate pe langa noi. Nu ne opunem lor, nu le lasam sa ne afecteze pentru ca stim ca daca am face asta, ne-ar lua cu ele in adanc.
Hmmm ,imi place nespus raspunsul tau!!!Fooarte frumos spus!!!Multumesc!
Un mesaj foarte util!
Ma sa aud aceasta. Speram ca toate mesajele sa va fie utile.
Astazi te superi,maine ai toate sansele sa uiti.
Daca ne facem griji din orice si stam sa cantarim opiniile tuturor celor cu care avem de-a face ne va fi foarte greu sa le schimbam oricat ne-am stradui.
Daca bagi un cozonac in cuptor nu poti scoate paine neagra,daca esti nascut si crescut cu buna credinta,asa si mori…este greu sa te modelezi dupa lumea din jur,mai cu seama sa multumesti pe toata lumea.Pana a avea nevoie de validarea celorlalti,in primul rand ai nevoie de validarea ta.
Important este sa constientizezi tu,OMULE,cine esti…cu plusuri si minusuri.
Seara buna!
Foarte corect. Pana la ceilalti este vorba despre tine.
O seara minunata.
Buna seara!
Ma impresioneaza numarul de comentarii.
Eu sunt o persoana cu o varsta mai inaintata si incercand in viata sa ma cunosc am observat cat de rau ma supara,cum spun eu,nedreptatile ce mi le fac unii….persoane chiar intim apropiate.Consideram intotdeauna ca mi se aduceau anumite invinuiri fara suport si supararea ma ducea la niste stari neplacute.
Ei bine,a trebuit sa trec prin ani multi sa ajung a considera ca poate exista ceva in mine care determina pe celalalt sa-mi spuna ce-mi spunea.Si asa am inceput sa capat ceva liniste si sa nu ma mai supere vorbele altuia.
Sa aveti o seara buna,Sefora
Ne-ati servit o mostra de intelepciune. Va multumim.
O seara minunata!
e foarte greu sa te controlezi sa te stapanesti in astfel de situatii chiar daca incerci tot se declanseaza ceva in tine si ajungi sa te enervezi
SEFORA MULTUMESC !!!
Comentariul tau mi-a mers la suflet ! Ai pus punctul pe i .
Razvan FELICITARI !
O lectie de viata! Multumesc!! E greu uneori sa nu bagi in seama cuvintele si rautatile unora! Acela era bonav si poti sa-l intelegi, dar cu ceilalti cum ramane?
Ieri dupa amiaza am intrat intr-o biserica….goala la ora aceea…nici tipenie …sfintii,ingerii ,un cor grecesc in surdina de la un cv …si eu.Pe cand eram in extazul meditatiei , o doamna varstnica vine si-mi spune sa aducem din pridvor o masa…fara te rog,fara binete,nimic !!!! Ii spun ca sant operata pe coloana si nu pot ridica,se infurie,bodoganeste,tranteste niste scaune….pleaca si revine cu doua gorile care carau o masa masiva.Incerc sa o ajut sa intinda fata de masa si ma bruscheaza.Mi-am spus sotto voce „capra raioasa cu coada pe sus „.Am fost tentata sa o spun cu glas tare,dar mi-a soptit ingerasul ca nu are rost….S-a ispravit aici meditatia si starea mea de comuniune cu divinul.Mi-am regasit-o in camera mea.Ce frumos spunea Pr.Cleopa „casa ta sa fie chilia ta ” .O seara buna !!!!!!
Daca cineva te supara, te jigneste, te critica, te injoseste, asta inseamna, ca acel om isi varsa naduful pe tine pentru ca el are o problema, el are o suferinta si, nicidecum nu este o problema cu tine sau la tine, nu este problema ta. Daca il lasam in pace sa-si spuna monologul, fara sa ne afecteze in vreun fel, la un moment dat el se va opri. Ar fi bine ca noi, sa-l privim prin intermediul IUBIRII, sa-i transmitem, conectandu-ne cu el, sa-i transmitem IUBIRE din INIMA noastra. Sa-l mangaiem cu IUBIREA noastra, astfel noi am reusi sa-l vindecam prin IUBIRE. Namaste!
Pe mine nu ma mai afecteaza vorbele altora. Incerc sa interactionez fara patos cu semenii mei. Mi se pare ca traiesc in lumea mea, care este o lume a iubirii si a armoniei intre oameni; la ea ma duce gandul mai tot timpul, iar sentimentul ca sunt din ce in ce mai multi pamanteni care gandesc asa imi da o stare permanenta de bucurie si de pace. Namaste!
am reusit sa fac in asa fel incit sa nu ma mai afecteze,dar ma doare sufletul……..