Obstacolele in calea fericirii

Exista fiinte umane care au dobandit fericirea perpetua – ceea ce eu numesc calitatea de om. Nu starea aceea absurda de marioneta, care se zbate incolo si incoace, lasand evenimentele sau pe ceilalti oamerii sa-ti spuna ce sa simti. Prin urmare, voi continuati sa va simtiti asa, si definiti aceasta stare drept vulnerabilitate. Ha! Eu spun ca inseamna ca esti o marioneta.
De ce, iti doresti sa fii o marioneta? Apesi pe un buton si, gata, ai cazut; iti place?
Dar daca refuzi sa te identifici cu oricare dintre aceste etichete, cele mai multe dintre grijile tale dispar.
De obicei, ceea ce va ingrijoreaza este ce se va intampla cu cariera voastra.
Un om de afaceri marunt, de vreo cincizeci si cinci de ani, soarbe bere intr-un bar si spune:
– Ia uita-te la colegii mei. Chiar au reusit.
Prostul! Ce inseamna, „Au reusit?” Si-au vazut numele publicat in ziar. Asta numesti tu reusita? Unul este presedinte de corporatie; altul a devenit presedinte de tribunal; al treilea a devenit si el ceva.
Maimute, cu totii! Cine stabileste ce inseamna sa ai succes? Aceasta societate stupida ! Principala preocupare a societatii este sa mentina societatea bolnava! Si cu cat iti dai seama mai repede de asta, cu atat mai bine.
Bolnavi, fiecare dintre ei. Sunt tacaniti, sunt nebuni. Tu devii presedintele azilului de nebuni si esti mandru de aceasta, chiar daca nu inseamna nimic. A fi presedintele unei corporatii n-are nici o legatura cu faptul ca ai succes in viata.
Daca ai multi bani, nu inseamna deloc ca ai si succes in viata. Ai succes in viata, atunci cand te trezesti ! Atunci nu trebuie sa-ti ceri scuze nimanui, nu trebuie sa dai explicatii nimanui, nu dai doi bani pe ceea ce cred sau spun ceilalti despre tine.
Nu ai griji; esti fericit. Asta numesc eu sa ai succes. Sa ai o slujba buna, sau sa fii renumit, sau sa ai o reputatie stralucita – nimic din toate astea nu are absolut nici o legatura cu fericirea sau succesul. Nici una! Este total irelevant. Singurul lucru de care-i pasa unui astfel de om este ce vor crede copiii lui despre el, ce vor crede vecinii despre el, ce va crede sotia lui despre el. Ar fi trebuit sa devina faimos. Societatea si cultura noastra ne inoculeaza asta in cap zi si noapte.
Oameni care au reusit ? Ce au reusit? Au reusit sa faca din ei insisi niste prostanaci. Asta, deoarece si-au epuizat toata energia sa obtina ceva lipsit de valoare. Ei sunt speriati si confuzi, sunt niste marionete ca toti ceilalti.
Uite-te la ei cum se preumbla tantosi pe scena. Uite ce agitati devin, daca au o pata pe camasa. Asta numesti tu succes? Priveste cat ii sperie perspectiva ca s-ar putea sa nu fie realesi. Asta zici tu ca este succesul? Se lasa controlati, manipulati. Sunt niste oameni nefericiti. Sunt demni de compatimire. Nu se bucura de viata. Sunt permanent incordati si nelinistiti. Asta numesti tu existenta omeneasca?
Si stii de de se intampla asta? Dintr-un singur motiv: s-au identificat cu niste etichete. L-au identificat pe „eu” cu banii lor, cu slujba sau cu profesia. Aceasta a fost greseala lor.
Ati auzit de avocatul care s-a prezentat cu o reclamatie impotriva unui instalator?
El i-a spus instalatorului: „Hei, m-ai taxat cu doua sute de dolari pe ora. Eu nu fac atatia bani ca avocat.” „Nici eu nu faceam atatia bani cand eram avocat!”
Poti fi instalator sau avocat, om de afaceri sau preot, dar aceasta nu influenteaza nicidecum „eu-ul’ esential. Nu te afecteaza pe tine. Daca mi-as schimba profesia maine, ar fi exact ca si cum mi-as fi schimbat hainele. Eu am ramas neatins.
Tu esti hainele tale? Tu esti numele tau? Tu esti profesia ta? Inceteaza sa te mai identifici eu ele. Pentru ca sunt trecatoare.
Cand intelegi asta cu adevarat, nici o critica nu te poate afecta. Nici o magulire sau lauda nu te pot afecta. Cand cineva spune: „Esti un tip minunat”, despre ce vorbeste? EI vorbeste despre ,mine’, el nu vorbeste despre ,eu’. ,Eul’ nu este nici mare, nici mic. „Eul” nu se confunda nici cu succesul, nici cu esecul. Nu este nici una dintre aceste etichete.
Acestea sunt lucruri trecatoare, care depind de criteriile pe care le stabileste societatea, care depind de conditionarea ta. Aceste lucruri depind de dispozitia persoanei cu care se intampla sa vorbesti chiar acum.
Nu au nimic de a face cu ,eu’. ,Eu’ nu este nici una dintre aceste etichete. „Mine” este in general egoist, prostesc, copilaresc – un prost cat toate zilele. Asadar, daca imi spui: „Esti un prost”, asta e un lucru pe care il stiu de ani de zile! Sinele conditionat -la ce te asteptai? Il cunosc de ani de zile. De ce te identifici cu el? Acela nu este „eu” – acela este „mine”.
Vrei sa fii fericit?
Fericirea continua nu are nici o motivatie, Adevarata fericire vine fara cauza. Tu nu ma poti face fericit. Tu nu esti fericirea mea.
Tu ii spui unei persoane trezite: „De ce esti fericit?”, iar persoana care s-a trezit spune: „De ce n-as fi?” Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a copiilor mici, carora le apartine imparatia cerurilor – pana ce ajung sa fie intoxicati si contaminati cu prostia societatii si a culturii.
Pentru a dobandi fericirea, nu trebuie sa faci nimic, deoarece fericirea nu poate fi dobandita.
Stie cineva de ce? Pentru ca o avem deja. Cum poti dobandi ceva ce ai deja?
Atunci, de ce nu traiesti experienta fericirii?
Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renunti la iluzii. Pentru a fi fericit, nu trebuie sa acumulezi ceva; trebuie sa renunti la ceva.
Viata este usoara, viata este incantatoare. Ea este dificila doar pentru iluziile tale, pentru ambitiile tale, pentru lacomia si poftele tale. Stii de unde vin toate astea? Din faptul ca te-ai identificat cu tot felul de etichete!

text: Anthony de Mello