Inventatorul focului

 

După mulţi ani de muncă, un inventator a descoperit arta de a face foc. El şi-a luat uneltele şi a plecat în regiunile nordice, acoperite cu zăpezi veşnice, unde a iniţiat un trib în arta de a face foc şi în avantajele ei. Oamenii au fost atât de absorbiţi de această noutate încât au uitat să-i mai mulţumească inventatorului, care într-o bună zi s-a făcut nevăzut. Fiind unul din acei oameni puţini la număr înzestraţi cu harul modestiei, el nu dorea să rămână în amintirea acelui popor sau să fie respectat de el. Singurul lucru pe care îl dorea era satisfacţia de a şti că cineva a beneficiat de descoperirea sa.
Următorul trib la care s-a dus era la fel de dornic să înveţe ca şi primul, dar preoţii locali, văzând influenţa pe care străinul o avea asupra oamenilor, au dispus asasinarea lui. Pentru a nu fi bănuiţi de crimă, ei au instalat un portret al Marelui Inventator chiar în altarul templului şi au conceput o liturghie specială pentru el, pentru ca toată lumea să se închine lui şi pentru ca numele său să nu fie uitat niciodată. Au decretat că noua liturghie se va ţine întotdeauna şi că ea nu va fi modificată niciodată. Uneltele pentru obţinerea focului au fost instalate într-o cutie, iar preoţii au afirmat că toţi cei care îşi vor pune mâinile deasupra lor cu o mare credinţă se vor vindeca.
Marele Preot însuşi şi-a asumat sarcina de a scrie o carte despre Viaţa Inventatorului. Aceasta a devenit Cartea Sacră a tribului, în care se vorbea de bunătatea şi de iubirea lui ca de un exemplu care ar trebui urmat de toată lumea, în care viaţa îi era elogiată, iar natura lui era decretată supraumană. Preoţii au avut grijă ca noua Biblie să treacă din mâinile unei generaţii către generaţiile următoare, interpretând cu autoritate semnificaţia cuvintelor scrise în ea, respectiva vieţii sfinte a Marelui Inventator şi a morţii sale. Cei care deviau de la această doctrină erau pedepsiţi cu moartea sau excomunicaţi. Prinşi în capcana acestor sarcini religioase, oamenii au uitat cu desăvârşire cum trebuie făcut focul.

de Anthony de Mello