Tinerii si batranii

 

A fost odata un fecior din cale-afara de iubitor si devotat tatalui sau.. In acele timpuri se spune ca ar fi existat o lege care obliga pe copii sa duca in munti pe batranii ce nu mai puteau munci.
Tatal feciorului cu pricina ajunsese atat de batran, incat nu mai putea munci. Sosise timpul abandonarii lui si feciorul il lua in carca si porni cu el spre inima muntilor. In timp ce-si ducea parintele in spinare, batranul tata, care-si iubea si el copilul din tot sufletul, rupea crengi de copaci si le arunca ba ici, ba colo, ca nu cumva dragul sau fiu sa rataceasca drumul la intoarcere.
Ajunsi in creierul muntelui, fiul stranse un maldar de frunze uscate si-si aseza tatal in varful lor, apoi spuse oftand:
– Si acum, dragul meu tata, trebuie sa ne despartim.
Batranul tata rupse o ramura dintr-un copac si, aratand-o fiului iubit, zise:
– Copile drag, ca sa nu te ratacesti, am presarat ramuri ca aceasta pe unde am trecut.Ele iti vor arata drumul pana acasa. Si acum, rimai cu bine, fiu iubit!
Emotionat pana la lacrimi de dragostea tatalui saa, fiul nu se indura sa-si abandoneze parintele. Il lua din nou in spinare si se intoarse cu el acasa.
Daca fapta aceasta ar fi ajuns la urechile imparatului, atat tatal, cat si fiul, ar fi fost aspru pedepsiti. Dar fiul sapa o groapa in fundul curtii si isi ascunse tatal acolo. In fiecare zi, el ii ducea de mancare in tainita, iar atunci cand facea rost de bucate mai alese, nu se atingea de ele pana nu-i ducea parintelui sau.
Intr-o zi, imparatul dadu porunca in tara sa i se faca o franghie de cenusa. Supusii sai se straduira zi si noapte sa faca franghia comandata, dar in zadar.
Cererea imparatului ajungand si la urechile batranului, acesta ii spuse fiului sau:
– Incolaceste o franghie pe un fund de lemn si da-i foc.
Fiul asculta de povata tatalui si obtinu, intr-adevar o funie de cenusa. Bucuros, se prezenta numaidecat cu ea in fata imparatului si fu rasplatit pentru iscusinta sa.
La scurt timp dupa aceea, imparatul il chema din nou pe tanar ti-i dadu un tarus din lemn, astfel taiat incat arata la fel la ambele capete si-i ceru sa-i arate unde e varful si unde e radacina. Baiatul lua tarusul acasa si ceru din nou parerea batranului sau tata.
– Pune sarusul in apa, il sfatui batranul. Capatul care va incerca sa iasa din apa, va fi varful, iar cel ce se va afunda in apa va fi radacina.
Tanarul facu intocmai cum il invata batranul sau tata si anunta rezultatul inaltului imparat. Impresionat de inteligenta lui, imparatul il rasplati si mai darnic pe tanar..
Dar imparatul veni in curand cu o a treia problema si mai dificila decat celelalte doua. El porunci tanarului sa construiasca o toba care sa scoata sunete fara a fi lovita.
Baiatul isi consulta din nou tatal.
– Nimic mai usor, fatul meu, zise batranul. Du-te si cumpara o piele potrivit de mare. Apoi mergi la munte si fa rost de un stup.
Si el proceda intocmai cum il invata tatal sau, iar batranul croi din piele o toba, iar inauntru instala roiul de albine.
– Iata toba, fiule,. Infatiseaza-te cu ea in fata inaltimii sale.
Feciorul lua imediat drumul spre palatul imparatului. Iar cand acesta atinse toba, albinele din interior, tulburate fara veste, incepura sa zumzaie de vibra membrana tobei ca lovita de sute de ciocane. Nu exista nici o indoiala: toba canta de la sine.
Laudandu-l pe baiat pentru solutiile intelepte date celor trei dificile intrebari ale lui, imparatul il intreba in cele din urma cum a reusit sa se descurce atat de bine.
– Fiind prea tanar si avand putina experienta, raspunse flacaul, n-am reusit sa rezolv niciuna dintre probleme. Solutiile le-am aflat de la tatal meu, om batran cu experienta bogata.
Si pentru ca spusese destule, tanarul se hotari sa fie cinstit pana la capat:
– Nu m-am incumetat sa-mi abandonez parintele in munti, luminatia-ta. L-am ascuns in fundul gradiniia€¦
Impresionat de povestea fiului iubitor, dar si de intelepciunea parintelui sau, imparatul zise:
-N-as fi banuit ca batranii sunt atat de intelepti si de folositori. De acun incolo, nimeni sa nu-si mai abandoneze parintii neputinciosi in munti.
De atunci se spune ca varstnicii au trait impreuna cu fiii lor pana la adanci batraneti.

Poveste orientala