skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Pământul ne este mamă

 

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seatle. Această scrisoare se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATLE şi-a primit numele după această căpetenie.

Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru – ne cere prea mult… Cum se poate vinde ceva. sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei…Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii.
Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui.
Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul… Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distroge pământul şi va lăsa în urmă pustiu.
Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii… În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei.
Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul…Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la duhoare. Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vîntul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.
Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi.
Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă.
Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui.
Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.

Unul dintre participanţii la lupta de la Little Bighorn 1656. în care trupele federale ale arogantului general Custer au fost distruse până la ultimul soldat – una dintre căpeteniile neamului Sioux. Ursul-Care-Stă-în-Picioare. vorbeşte despre pământ, în cartea Pământul vulturului colorat:

Indianul Lacota (ramură a Siouxşilor sau Dacota – în traducere „uniţi” n.t.) îşi iubea pământul şi toate vietăţile de pe Pământ şi, cu cât înainta în vârstă, dragostea lui creştea. Cei bătrâni iubeau pământul în adevăratul înţeles al cuvîntului şi se culcau pe el sau se rezemau de câte-o piatră, cu sentimentul că se află în îmbrăţişarea caldă şi protectoare a mamei. Acesta era un leac pentru corp şi cei bătrâni s-ar fi descălţat cu plăcere şi ar fi mers desculţi pe pământul pe care-l considerau sfânt. Wigwamurile (corturile) lor au fost ridicate pe pământ iar altarele clădite din pământ. Păsările se odihneau pe pământ, iar pământul a fost locul care găzduia tot ceea ce se năştea, trăia şi creştea pe el. Pământul dădea alinare şi putere, însemna vindecare şi puritate. Când bătrânii se aşează sau se întind pe pământ, pot cugeta mai bine şi simţi mai profund lucrurile; pot vedea mai clar tainele vieţii şi să se apropie de alte forme de viaţă, unificându-se cu ele…

Bătrânii Lacota au fost înţelepţi. Ei ştiau că dacă omul se desparte de natură, inima lui se pietrifică. Ştiau că nepăsarea faţă de tot ceea ce creşte şi trăieşte pe Pământ se transformă în nepăsarea generală faţă de oameni. De aceea îi ţineau pe tineri aproape de aceste influenţe care îmblânzesc esenţa omului.

După un document întocmit de Boiko Ilin

Comentarii (15)
  1. Multumesc. Acesta tema ar trebui reluata trimestrial pentru a readuce in constiinta legatua omului cu pamantul , cu natura, indiferent unde se afla si traieste in prezent.O dezbatere cu o parte din cei care au vizualizat acest mail, va pune in actualitate traditiile si obiceiurile romanesti care risca sa se piarda.Nu vreau sa retraim trecutul,doresc sa gasim elementele care ne definesc ca valoare spirituala,educationala. Traditiile noastre sunt foarte diferite, costumele populare si elementele de folclor, muzica si dansul – sunt dacice nu ortodoxe, nu catolice, nu evreiesti,nu hinduse,nu zen, nu……. si totusi principial au multe elemente comune desi s-au manifestat in zone diferiite ale pamantului.

     
    1. Reluata trimestrial…totul incepe cu ce invata fiecare de acasa,cat apreciaza traditiile si cat invata din tot ce-l inconjoara.Azi citesti maine uiti ce-ai citit,n-avem timp sa ne batem capul cu astfel de probleme mai importante is altele,totul tine de bun simt si educatie……sa educi un popor care a uitat de zeci de ani ce inseamna cultura,traditia etc,cam greu.

       
  2. Daca ne gandim numai ca cei care au ignorat toate aceste cuvinte si au macelarit toate triburile indiene, distrugandu-si astfel singura cultura pe care o aveau mostenire, au trasat si traseaza astazi regulile vietii pe pamant ne-am dat seama incotro ne indreptam urmandu-le regulile.Doamne, oare cand se vor trezii oamenii?!

     
  3. Scrisoare ce iti misca inima si ce te indeamna sa fii mai bun si mai atent cu tot ce te inconjoara.Multumesc domnule Razvan pentru tot-pentru trezire.

     
  4. ne aduce aminte ca fara dragoste nimic nu e,mereu uitam sa iubim ,sa ne iubim pe noi,sa iubi natura care ne suporta ,sa iubim pe ceilalti ,in loc de asta…………….ne transformam in pietre.

     
  5. Înțelepciunea acestor oameni este impresionantă îndeosebi prin actualitatea ei. Puțini sînt semenii (chiar creștini!) care gîndesc așa armonios și, cu toate protestele celor ce se cred superiori și resping mentalitatea băștinașilor din America (astăzi decimați – fapt istoric care atîrnă în balanță cît genocidul hitlerist european) cred că avem cu toții prin aceste texte niște modele de corectă cugetare, de îndemnuri la respectarea naturii și a tuturor oamenilor care au fost lăsați de Ziditor să trăiască pe pămînt în legea lor.

     
  6. Totul incepe cu educatia-scrisoarea asta ar trebui predata in scoli..,si mai sunt s.a. ..,..si atunci Lumea ar fi alta…,desigur si oamenii

     
  7. Totul începe… cu începutul. Dacă nu ai ştiut acestea, acum le şti. Începe din acest moment să fi conştient. Pământul e viu. Tratează-l ca atare.

     
  8. Aceasta scrisoare ,ar trebui trimisa parlamentarilor europani,care se gandesc la globalizare;
    sa stie ca fiecare isi iubeste pamantul in care s-a nascut si mai ales traditiile lui!

     
  9. Cand era mic am copilarit intr-o zona inconjurata de natura. F des imi petreceam timpul prin padure cu prieteni sau tranzitand acea padure de la marginea orasului spre alte locuri de joaca – mai indepartate de urbe. Dupa cativa ani aveam impresia ca simt galsul padurii sau mai degraba mesajul ei. Oarecum am ajuns la un nivel de integrare prin care ii simteam suflul si vibratia, o intelegeam – iar spre seara avea mereu ceva de spus, altfel decat dimineata. Apoi ne-am mutat cu familia intr-o zona mult mai urbanizata, iar in drum spre scoala percurgeam zilnic trotuarul lung al unei sosele poluate, incarcata de masini. Am suferit foarte mult la propriu, iar cu vremea legatura cu padurea (conexiunea) a disparut. Desi am mers din nou in acele locuri – rememorez doar mental sinergia care se crease. Cand eram copil, o simteam, insa imi era greu sa o explic. Mesajul de mai sus este f profund si adevarat, avem datoria sa reinnodam legatura noastra sacra cu Mama Pamant si sa ii multumim pentru dragostea ei. Avem mai intai o datorie fata de noi insine.

     
    1. Te inteleg perfect. Eu m-am nascut si am trait „pe pamant” intr-o casuta cu gradina cu flori , cu pomi , cu animalute si pasari si CU RESPECT fata de NATURA si OAMENI. In urma „demolarii din epoca de aur” am fost „stramutat” la „bloc”. Nici o clipa de sedere intre „betoane ” nu mi-a priit. Am reusit de cativa ani sa revin „intr-o casuta pe paman ‘. MI-AM REGASIT COLTUL MEU DE RAI PE ACEST PAMANT SI MULTUMESC DIVINITATII .Pace si bucurie

       
  10. Mi-e dor de Natura – natural, mi-e dor de mine….Mi-as dori ca toata lumea sa-si dea seama ca tot ceea ce ni se intampla acum e din cauza noastra, ca suntem una cu tot ceea ce ne inconjoara.
    Am „fost” o data un copac si cineva mi-a „rupt” o craca…Nu va dati seama cat e de dureros, frustrant ca oamenii nu dau importanta cuvenita actelor lor si cate alte sentimente de compasiune amestecate cu regrete am avut pentru oameni…
    Iubiti-va Planeta Mama
    Lumina sa va insoteasca si sa va lumineze Calea.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top