Despre puritate
De ce, atunci când aud vorbindu-se despre puritate, mulţi oameni îşi astupă urechile? Pentru a se justifica, ei argumentează că puritatea înseamnă îngustime, limitare, fanatism şi chiar exclusivism… că în numele purităţii au existat persecuţii, masacre, arderi pe rug. Toate acestea sunt adevărate, dar şi în numele iubirii au fost comise crime îngrozitoare: acest lucru împiedică oare pe cineva să mai pronunţe cuvântul iubire şi să continue să iubească?… Priviţi puţin: oare acest raţionament este corect? Sub pretextul că noţiunea de puritate a fost adesea prost înţeleasă, ei găsesc toate justificările pentru a continua să bâjbâie în mizererie. Ei sunt liberi să o facă… dar, într-o zi, vor simţi efectele acestei maniere greşite de a gândi.
Bineînţeles, trebuie să avem acum o idee clară despre ceea ce este puritatea şi cum să ne purificăm. A ne purifica înseamnă a fi capabili să discernem natura mişcărilor vieţii noastre interioare, să ne analizăm gândurile, sentimentele, dorinţele, proiectele. Iar cum aceste gânduri, aceste sentimente, aceste proiecte sunt adesea răuvoitoare, egoiste, trebuie apoi să lucrăm pentru a le face mai dezinteresate, mai generoase, mai fraterne. Cine se poate opune acestei definiții a purității?
autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov
Comentarii (3)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Da, intr-adevar , fiecare putem da o definitie a puritatii asa cum o vedem , asa cum o intelegem.
De ce ar fi definitia mea mai buna decat definitia ta, atata timp cat fiecare credem in ceea ce spunem?
Definitiile sunt create de oameni .Asa ca fiecare definitie exprimata este a aceluia care o exprima , nu trebuie sa fie si a celorlalti, pentru ca poate pentru ei nu este corecta.
Ceea ce ne uneste insa , este sentimentul care se naste in fata puritatii .
Simtim duiosie, admiratie si fara sa vrem , ne plecam in fata ei cu veneratie.
Pentru ca puritatea aduce in lumea noastra , a formelor , ceva din lumea fara de forma.
Si atat cat ramane cu noi, ne simtim binecuvantati.Prin ea, reusim cumva sa privim dincolo si sa recunoastem , sa simtim, mangaierea divinului, a ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte.
Cand o intalniti pe drumurile vietii priviti-o in fata , pe deplin constienti si nu lasati nici un gand sa va ia, trairea sentimentului puritatii.
”De ce ar fi definitia mea mai buna decat definitia ta, atata timp cat fiecare credem in ceea ce spunem?”
Deoarece in unele lucruri/situatii,etc s-ar putea ca o persoana sa aiba o cunoastere mult superioara alteia.
Iar credintele noastre sunt in directa legatura cu nivelul nostru de cunoastere.
Fireste, daca dorim sa contribuim constructiv in lumea din jurul nostru ar trebui sa fim atat de atenti la cuvintele/definitiile noastre.
Altfel,putem doar sa umplem universul cu vorbe,de dragul vorbelor,fie ele si frumoase.
Asta cred ca nu ar fi o problema doar daca ne referim la creatia artistica.
Altfel………….
”Nu poţi deveni pur atât timp cât nu înţelegi corect puritatea, adică dacă nu o studiezi în toate regiunile.”
O.M.AIIVANHOV
Avand in vedere ca ati introdus propozitia mea in comentariul dvs imi permit sa va raspund.
Nu costest ceea ce afirmati despre diferitele niveluri de cunoastere pe care le putem avea..
Punctul meu de vedere este acela , ca nu trebuie sa impunem nimanui credintele noastre. Dar, cu siguranta trebuie sa le exprimam, asa cum au facut atatia oameni de-a lungul vremii.
Daca ceea ce este scris intr-un fel sau altul rezoneaza cu noi , cu ceea ce credem ,cu ceea ce suntem in acel moment , atunci inseamna ca este si adevarul nostru si ar trebui pastrat. Daca in schimb nu ne regasim deloc in ceea ce citim , ar fi mai bine sa-i dam drumul si sa nu ne mai gandim la asta . Nu se supara nimeni.
Eu asa fac.
O seara minunata va doresc!