skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Partenerul ideal

 

Ședeam în prispa casei mele, cioplind un fluier, când l-am văzut la poartă pe Vasile, băiatul cel mic al Mariei.
– Bună ziua nea Ioane, strigă el, sprijinindu-se cu mâna de stâlpul porții.
– Bună să-ți fie inima copile.
– Pot intra la matale?
– Numai dacă vrei, dacă ai plăcere, sau dacă nu ai ce face, spun eu arătându-mă superior.
Colbul drumului i s-a depus pe acei pantaloni evazați, de le zice blugi. Cămașa plină de flori e tocmai bună să o iei la o vânătoare de fluturi. Ești deghizat complet. Unde se vând oare asemenea haine? Mi-ar trebui și mie. Iau câteva cămăși le pun în spatele casei și am făcut o grădină perfectă. Nici nu mai trebuie s-o ud, am deja toate florile. Mai greu e sa le pui în vază.
– Am o problemă! spune Vasile când ajunge lângă mine.
– He, he. Cine n-are? Până și Dumnezeu are probleme.
– Cum așa? Dumnezeu? Ce probleme poate să aibă Dumnezeu.
– Noi! Noi suntem problema Lui. Dacă n-am fi noi, ar putea să stea și El liniștit, dar noi nu-i dăm pace. Vreau aia, vreau ailaltă, și câte și mai câte.
– Așa este, spune tânărul Vasile.
Înalt și deșirat precum un gât de girafă dotat cu picioare, Vasile se tot apleacă spre mine când vorbește. Nici un minut nu a trecut și deja mă doare gâtul. La vârsta de 280 de anotimpuri mi-e frică să nu mă prindă o pareză, în poziția: capul sus, privirea la stele. Asta mi-ar lipsi, să mănânc merele direct din copac și supa lângă masă, în genunchi. Am exepriență, am mai rămas înțepenit, noroc că a venit vara, și la căldură e mai bine, sunt mai elastic. Pentru a preîntâmpina asemenea neplăceri potențiale, îl invit pe lungul și prea puțin latul meu consătean, să se așeze pe un scaun.
– No, unde-i buba? întreb eu ca să mai scurtez din timpii morți ai unei conversații ce începe a lâncezi.
– La picior, zice el, punând lopețile cu cinci degete, pe care le folosește pe post de mâini, pe cizma dreaptă. Cizma lui, nu a mea, că a mea e în dormitor, eu sunt în papuci. A treia pereche pe luna asta. Celelalte două s-au rupt când am dat de mâncare la găini. Ufff… marfă chinezească. Parcă ar fi papuci de mort, să te țină din casă până la groapă, cu condiția să nu calci le ei.
– De asta ai venit la mine? Ai o bubă? De ce nu te duci la dispensar?
Îl văd pe Vasile încurcat. Cizma e pe jumătate extrasă, 48, cel puțin. Măsura. Buba e încă pitită, nu a scos nasul să fie admirată. Nu că mi-aș dori acest lucru. Oricum, în poziția barză într-un picior, șezând, Vasile gândește. Oare cât o dura? Să stai în asemenea poziție incomodă nu-i ușor. Trebuie aptitudini de atlet. Tocmai când gândurile mele îi luau măsura șalelor, a chipului și posturii pentru o viitoare sculptură în lemn de cireș, cu Vasile ca model, el începe să miște.
– Nuuu. N-am venit pentru bubă.
– Și atunci ce stai cu cizma pe jumătate trasă? E o poziție comodă?
– Păi, nea Ioane, matale m-ai întrebat de bubă.
– Ufff, tinere ignorant. Întrebarea mea era doar altă formă de a afla motivul pentru care ai pășit pe drumul ce te-a adus la mine.
Dintr-o dată, fața lui Vasile se luminează și îmi spune în șoaptă:
– E secret!
– Apoi drum bun, băiatule!
– Nu vrei să știi?
– Nu!
– De ce?
– Nu e interesant.
– De ce n-ar fi?
– Pentru că e secret.
– Și?
– Dacă e secret, îl știe toată lumea… dar dacă ar fi o taină… atunci, într-adevăr ar fi ceva. Taina o știi doar tu.
– Nea Ioane, mă zăpăcești.
– Hai, lasă asta, nu mai gândi prea mult, că te doare capul, și mai faci și o bubă între sprâncene. Acolo nu o poți ascunde cu cizma.  Spune mai bine de ce ai venit la mine.
– Pentru un sfat, o poveste, o povață, ceva care să mă îndrume.
– Ia Biblia și citește dacă vrei îndrumări. Acolo găsești tot ce ai nevoie.
– Nea Ioane, nu mai râde de mine. La etatea matale nu e frumos să râzi de oameni.
– He, he. A râde e cel mai prețios lucru pe care-l avem, cu excepția Iubirii desigur.
– Asta e și problema mea.
– Care?
– Vreau să mă însor.
– Daaa… frumos! Să fie într-un ceas bun!
– Mă gândesc că s-ar putea să nu fie potrivită.
– Și ce vrei de la mine?
– De unde știu că e fata potrivită?
– Măi copile, tu n-ai minte? Știi că nu sunt însurat. Găsește pe unul care are familie, întreabă-l pe el.
– Pe matale vreau să te întreb, pentru că ești cel mai înțelept. Și mai vreau să știu de ce nu te-ai însurat niciodată.
– Am fost și eu tânăr și nărăvaș ca un tăuraș zglobiu, plin de energie. Mi-am zis că trebuie să-mi găsesc soția perfectă, așa că m-am uitat în jur. Am văzut-o pe Maria. Era frumoasă, plină de grație, dar cam înceată la minte, așa ca tine. Nu eram mulțumit. Am plecat în lume. Dincolo de munte, in satul celălalt era Veta. Frumoasă, focosă, plină de spirit. Dar avea o lene… dacă o puneai să se întreacă cu o broască țestoasă… dar nu are sens să continui. Mi-am dat seama că nu era potrivită. Eu eram chipeș, inteligent, harnic și aveam și ceva avere. Am bântuit din sat în sat vreme de doi ani în căutarea celei mai potrivite soții pe care o puteam avea.
– Și? N-ai găsit-o?
– Ba da, spun eu mângâindu-mi barba. Am găsit-o. O chema Luminița. Doamne, când te privea, simțeai cum se nasc stele noi pe cer. Frumoasă ca pictată de mâna unui înger, bogată ca o fată de chiabur nenaționalizat, deșteaptă de te luau fiorii de frică să nu spui ceva greșit, iar inima era de aur. Pe scurt, un înger întrupat. Da, era femeia perfectă.
– Deci ai găsit-o!
– Da! După ani de căutări am găsit-o. Alta ca ea nu mai există!
– Și de ce n-ai luat-o de nevastă?
– Pentru că și ea căuta bărbatul perfect, și n-am vrut să-i întrerup căutările!

Autor: Răzvan

A-aparut-File-de-Lumina

Comentarii (28)
  1. ……Salut voios si luminos dragii mei luminosi …. Multumim dle Razvan pentru povestioara minunata…
    …Cred ca partenerul sau partenera perfecta nu exista …. Vei cauta mult si bine …Cu toate astea oamenii
    se casatoresc , fac copii , au o viata …. Vine totusi un moment in viata ta in care vei vedea pe cineva
    si atunci vei simti ceva in inima ta … Vine un moment in care te vei indragosti … Iar in acel moment totul
    se schimba … In acel moment totul se transforma …. Simti asta … Iar cand tu esti patruns de fiorii dragostei
    o vei vedea pe acea persoana ca fiind perfecta …. Pentru tine e perfecta pentru ca tu vrei sa o vezi asa …
    Tu o vezi perfecta …. Cand iubesti pe cineva , cand esti indragostit , ei bine , acea persoana devine perfecta
    pentru tine …. Ce minuni poate face Iubirea …. Vedeti ? … Fiecare om este asa cum vrei tu sa il vezi …
    ….Cand iubesti oamenii vei vedea in ei tot ce e mai bun … Vei vedea calitati minunate , vei vedea tot ceea ce
    vrei tu sa vezi … Pe de alta parte , poti vedea si ce mai rau in ei … Depinde de tine unde vrei sa te uiti si ce
    vrei sa vezi … Prin Iubire totul , dar absolut totul se transforma … Este fantastic….Revenind la partenerul sau
    partenera perfecta pot spune ca nu trebuie neaparat sa fie cea mai frumoasa , cea mai inteligenta , cea mai cea…
    ….. Poti invata sa ai relatia perfecta … Poti invata sa ai o relatie minunata cu cel de langa tine … Iar o relatie
    minunata ca sot si sotie poate fi cea mai pretioasa avere a ta …. Sa poti vorbi orice , sa poti comunica pe toate
    planurile …. Sa te asculte , sa o asculti , sa te inteleaga , sa o intelegi , sa te respecte , sa o respecti …
    …. Comunicarea este esentiala … Sa poti pune in cuvinte tot ceea ce simti , trairile tale … Sa poti vorbi despre
    tot si toate cu partenerul sau partenera … Sa fie cel mai bun prieten pentru tine … Este minunat nu sa va priviti
    ochi in ochi …. Este important sa va uitati amandoi in aceeasi directie … Sa aveti aspiratii comune …
    …… Cam asta cred eu despre partenerul ideal … Desigur ca se poate vorbi la nesfarsit despre acest subiect …
    …. Daca pe cineva intereseaza va pot recomanda doua carti care pe mine m au ajutat foarte mult …. Prima se
    numeste ” Barbatii sunt de pe Marte , Femeile de pe Venus ” si cealalta ” Cele cinci limbaje ale iubirii „…. Pe
    mine m au ajutat enorm … De fapt , ne au ajutat pe amandoi sa avem relatia minunata pe care o avem ….
    …. Cand am citit aceste carti le am citit si le am discutat impreuna … Cred ca asta ajuta … Impreuna cu Mia am
    trecut prin multe … Si relatia noastra a devenit din ce in ce mai frumoasa … Nu exista zi in care sa nu ne spunem
    ” Te iubesc ” …. Pentru mine soarele rasare si apune cu ea … Va doresc relatii minunate in care sa va simtiti
    minunat … Iubiti oamenii … Gustati din Bucuria Vietii … Traiti Viata in fiecare Clipa … Va iubesc ! … Si va doresc
    numai bine ! ….

     
    1. Buna dimineata, D-le Dan……
      Frumoasa continuare a povestirii lui Razvan. Chiar asa……cand iubesti, acea persoana devine perfecta pentru tine.
      Fiecare om, este asa cum vrei tu sa il vezi.
      Prin intermediul iubirii sau al urii.
      Ura si iubirea, au puteri transformatoare. Transformam oamenii, prin intermediul acestor doua emotii.
      Va felicit pentru felul in care v-ati pregatiti sa priviti viata. Mi-a facut mare placere sa va citez , cateva idei.
      Toate cele bune, va doresc. Tuturor.

       
      1. ……. OK …. Stiti ce imi place cel mai mult la dvs ? …. Faptul ca stiti sa apreciati …
        ….Faptul ca atunci cand cineva a facut ceva bun care va placut puteti spune :
        „… Felicitari … Ai facut o treaba buna… ” …. E minunat cand cineva are o astfel
        de atitudine … E minunat cand cineva stie sa vada lucrurile bune , lucrurile frumoase…
        …. Cand stie sa remarce si sa aprecieze … Cand stie sa se bucure pentru altii…
        Cand stie sa se bucure ca cineva a facut ceva bun … Asta inseamna enorm …
        … Cu totii avem nevoie de apreciere , de recunoastere … Doar ca unii din cauza
        orgoliului nu recunosc ca au nevoie de asta iar altii din cauza orgoliului nu o acorda …
        ….. Va multumesc pentru cuvintele dvs. frumoase … Oameni ca dvs. aduc lumina in
        jurul lor … O zi minunata va doresc … Dan

         
  2. Buna dimineata.
    Spun si eu ca partenerul ideal nu exista,dar este parerea mea personala.La modul general nu contest ca s-ar putea ca cineva sa-si gaseasca partenerul ideal.Asa cum povesteste Dan;dar viata poate sa-ti ofere nenumarate surprize.Cand esti tanar nici macar nu gandesti sa-ti cauti partenerul ideal.In cazul meu s-a intamplat,pur si simplu.Stiti cum?Dusa de val,adica asta se intampla cu majoritatea tinerilor.Peste ani,traind alaturi de acel partener ai ocazie sa-ti dai seama daca ai gasit partenerul ideal si poti sa te bucuri sau sa regreti.Dan spune ca importanta este comunicarea.Intr-un fel are dreptate,dar apar asa multe aspecte care impiedica comunicarea dintre doi oameni.Daca esti tanar si ai capacitatea de a judeca corect situatiile in asa fel incat sa-ti cauti ,nu neaparat partenerul ideal ci partenerul potrivit,atunci cred ca esti destul de inteligent sa stii ca o faci pentru o viata si nu doar pentru placerea de a avea pe moment un partener.Revin la situatia mea….dusa de val in anii cand ti se pare ca faci ceea ce se face,aparand si un copil s-a terminat cu judecata corecta a situatiilor. Hmmm ! Viata continua si constati peste ani ca exista posibilitatea sa-ti fi cautat si un partener potrivit,mai putin ideal,doar potrivit.Zic eu ca majoritatea tinerilor nu pornesc in viata de familist cu gasirea partenerului perfect.Pe parcursul desfasurarii casniciei gandesti la partenerul potrivit.Pentru unii este prea tarziu.Poate in toate vremurile aspectul social a impiedicat gasirea unui partener potrivit.Gandesc ca aceste vremuri pe care le traim noi acum au tendinta sa permita tinerilor , inainte de a-si forma o familie , sa gandeasca serios sa-si caute partenerul potrivit.Doar au tendinta…nu spun ca se si intampla.Imi permit sa spun ca gasirea unui partener potrivit este un aspect intamplator.Si pentru ca scriem pe un blog cu inclinatii spirituale,adaug ca se intampla sa gasesti partenerul potrivit datorita pregatirii din alte vieti.Stiu eu?Fiecare poate avea o parere personala la acest subiect.Si cine se considera norocos sa-si fi gasit partenerul potrivit,ferice de acea persoana.Cine nu,asta-i viata lui sau al ei.Ramane o dorinta,o dorinta nespusa,neimplinita…Scriu unii ca poti sa-ti cauti partenerul potrivit vieti nenumarate. Hi hi hi !Nu-i chiar asa de placut sa cauti in Infinit o pereche potrivita.Cred ca mai simplu este sa te autocultivi in asa fel incat sa te formezi potrivit fiecarei fiinte.Este mai la indemana.
    Va doresc noroc!

     
    1. He, he, partenerul potrivit, partenerul ideal… povestea mea doar atinge suprafata aceste probleme. Ea doar arata cu degetul si o scoate la lumina, dar totul este mult mai complex. Exact a;a cum ati aratat si dvs.
      Iar inteleptul Ion sin poveste se pare ca nu era chiar atat de intelept. :) Exact ca in viata. Nimeni nu este perfect.
      O zi minunata!

       
    1. Buna dimineata Dane,
      am apasat si eu pe link,considerandu-ma si eu printre cei luminosi,hi hi hi ….Si l-am descoperit pe Vitas.Astfel am ocazia sa-ti multumesc pentru o seara placuta.Toata seara trecuta l-am ascultat pe Vitas.Imi place la el tot,vocea,figura,miscarile…ce mai,pot sa ma indragostesc de el.Asta imi aminteste mie de vremea cand eram eleva de liceu si ma indragostisem de un actor ce jucase in filmul „Zboara cocorii”,Alexei Batalov.Pe atunci era la moda sa dormi cu fotografia actorului iubit sub perna.Poate de aceea nu ne era capul a gasi partenerul ideal.Il gaseam prin filme.Acum s-a mai desteptat lumea si mai stie cum e cu filmele.
      Da,l-am ascultat pe Vitas si am facut constatarea ca multe ciudatenii si minuni exista printre noi.Doar sa avem prilejul sa le descoperim.O zi minunata sa ai,Sefora

       
      1. …… Ma bucur din suflet ca va placut … Muzica ruseasca are un soi de romantism aparte…
        …. Trecand peste toate prejudecatile care tin de sistemele politice cred ca mesajul care
        razbate din cuvintele melodiilor rusesti este unul grozav , foarte profund … Vitas m a impresionat
        atat prin voce cat si prin cuvintele melodiilor sale … Mesajul este unul minunat care iti patrunde
        pana in cele mai tainice cotloane ale sufletului… Fiind o fire mai romantica pe mine m a incantat
        de la bun inceput …. Sa aveti o zi cat mai frumoasa … Dan

         
  3. Partenerul ideal ?
    Cautam , cautam si intr-un tarziu realizam ca viata a trecut pe langa noi .
    Poate unii au norocul sa-l gaseasca …
    Iar atunci cand il gasim , de multe ori ne pierdem pe noi insine …
    In aceasta situatie nu ar exista decat doua alternative :
    Fie ramai in relatie sau , te desparti …
    Prima alegere , este cea gresita …devii martorul , propriei decaderi …
    Pe cand , la cea de a doua , ar mai fi alte doua sanse :
    Sa te impaci cu ideia de a ramane singur …
    Oare de ce ne este frica de singuratate ?
    Ati trai viata singur …ar fi alegerea cea mai buna …
    Daca ? …De ce ?…Cum ? ..Cand ?…
    Intrebari dupa intrebari …raspunsuri dupa raspunsuri …
    Si…uitam sa mai traim …Cand ne aducem aminte
    E mult prea tarziu !
    Cautam ..cautam continuu…
    Si uitam cu desavarsire
    Ca , ceea ce cautam , este Linistea !
    Cand ti-ai gasit Linistea , nu conteaza
    Daca esti singur sau cu cineva ..
    Opreste-te si Traieste-ti viata !
    Razvan , mi-a placut mult povestea …este plina de invataminte … Am trait cu adevarat in pielea fiecarui personaj …Am apreciat comparatiile facute …De exemplu …pentru a arata varsta lui Ion , ai impletit cele 280 de anotimpuri ..Cred ca ti-a placut mult matematica ..Mereu ai grija sa ne pui sa mai exersam :) Deasemeni , observ …ca iti place sa punctezi , anumite cifre ..trei perechi papuci …lopata cu cinci degete ..( am cautat si pe net …dar nu am gasit cum arata .. . Si ..as putea continua ..Important e ca mi-a placut mult !
    Multumesc ca iti dai interesul ca in fiecare zi sa ne faci o surpriza !
    Recunostinta si Apreciere pentru intreaga echipa de la File de Lumina …
    Lumina si Iubire ! :)

     
    1. Ma bucur ca povestea tesuta de mine ti-a ajund la suflet si mai ales ca a adus acea picatura de bucurie si de buna dispozitie pe care m-am straduit sa o pun in ea.
      Un sfarsit de saptamana minunat!

       
  4. Citind si incercand sa gasesc talcurile povestirii lui Razvan mi-am reamintit o povestire a lui Osho ,pe o care consider , mai in gluma …. mai in serios , ca o posibila continuare a povestirii din aceasta Fila de Lumina in cazul in care Ion s-ar fi casatorit cu Luminita :
    ” Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin : De ce esti atat de trist ?
    Mulla a raspuns : Sotia mea a insistat sa nu mai joc jocuri de carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau .
    Am renuntat la toate aceste lucruri .
    Omul a spus :Sotia ta ar trebui sa fie foarte fericita acum .
    Nasrudin : Tocmai asta e problema . Acum nu mai are de ce sa se planga , asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca
    dar nu mai are de ce sa se planga .Acum nu ma mai poate face Responsabil pe mine ,pentru Nefericirea ei .
    Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri, o voi vedea mai fericita ,dar a devenit mai nefericita ca oricand ” .
    Fiti Voi Insiva !

     
  5. Eu am fost o fetita nazdravana care arata ca o fata dar se comporta ca un baiat. Asa ca in preajma bunicii mele ma purtam ca o fata bine educata iar cand nu eram in raza ei vizuala deveneam baiat autentic catarandu-ma in copaci sau jucand fotbal cu baietii. Am invatat un truc de la bunica si intodeauna aveam o gentuta ca un saculet pe care il purtam pe gat pe dedesubtul hainelor si in el aveam intr-o fosta sticluta de plastic de parfum, tinctura de propolis, cateva pansamente si cativa plasturi. Bunica stia ca aveam obiceiul sa dispar si sa apar cu julituri asa ca preventiv am invatat sa ajung doar cu vanatai si julituri deja reparate. E drept ca din acest motiv imi faceam si baietii prieteni, pentru ca stiam sa ii oblojesc. Asadar adolescenta mea a fost in timpul liber pe bicicleta strabatand tot Bucurestiul si toate parcurile impreuna cu gasca de baieti din cartier, la munte in drumetii montane impreuna cu bunicii sau cu prietenii de-ai lor, care daca stau acum sa ma gandesc erau foarte „verzi” si capabili de drumetii cu cortul cateva zile. Zilele acelea sunt de neuitat pentru ca ma invatau cum sa ma descurc pe munte, numele si cand se culeg plantele medicinale, povestile sau legendele locurilor. Se canta la chitara, bunicul canta la muzicuta, mancam mancare facuta la ceaun fiarta cu apa de izvor si pregatita la foc de lemne de brad cu parfum de rasina si visam ca sunt regina muntilor pentru ca bunica imi impletea coronite din flori salbatice. Cand am ajuns la liceu mi-am dorit sa organizez excursii la munte impreuna cu cei de la BTT si am reusit sa organizez multe excursii deosebit de frumoase. M-am indragostit de un coleg din clasa a XI a de la alt liceu. Si el era cel ce organiza excursii pentru liceul lui. Eram complementari – eu saten roscata cu ochi caprui verzi, el blond cu ochii albastrii. Eu cu grupul meu insotita bineinteles de cadre didactice, dar era grupul din liceul meu si eu ma ocupam de inscrieri cat si de trasee si chiar de tot ceea ce se intampla pe traseu cu fiecare. El cu grupul lui mai mic de majoritatea baieti si cateva fete mai indraznete. Ne-am intalnit de cateva ori si radea de mine ca merg cu fluierul de gat si cu trusa medicala in permanenta intr-un rucsac pe langa rucsacul de haine de rezerva si mancare. Asta pana cand ei au abordat un traseu gresit si unii s-au accidentat. Fluierul meu i-a orientat sa se apropie de grupul nostru. Eu fluieram din cand in cand pentru ca se lasase brusc ceata si avem grup mare pe munte care trebuia sa ramana unit. A venit el si m-a rugat sa ii ajut colegii – imi spunea fluierici salvamont -.Desi am vazu ca domnisoarele au plecat pe munte cu tinuta de oras si nu m-a mirat ca s-au accidentat le-am ajutat si le-am curatat si bandajat ranile. Asa ne-am imprietenit. Aveam o multime de vise in comun si credeam atunci ca va fii pentru totdeauna dar a durat doar un an. Un an in care visam si pluteam pe 10 norisori cand veneam la liceu. Venea sa ma ia cand terminam programul si ma astepta cu cate o floare ascunsa in haina de elev. Mergeam in parcul din apropiere unde ca toti adolescentii aveam banca noastra, copacul nostru care ne stia toate imbratisarile si pupaturile. Apoi brusc ne-am certat pentru ca lui ii zburau hormonii iar mie nu cum isi dorea el – asa ca l-am vazut cu alta fata de-o seama cu el.
    Am avut discutii lungii cu bunica pentru ca ea mi-a fost cea mai buna prietena si ea m-a invatat multe si despre mine si despre viata. Era prima data cand simteam ca pierd pe cineva drag si nu intelegeam cu ce am gresit.
    Mi-au facut curte multi colegi pentru ca eram o fata „haioasa” si simpatica. In clasa a X a, in iarna l-am cunoscut pe cel ce avea sa imi devina sot pe patinoarul Floreasca. In fiecare iarna mergeam pe patinoar si imi placea sa imi gasesc cate un partener de dansat pe gheata. Aveam o gascuta si aici dar cand a intrat el pe gheata era altfel decat toti ceilalti – avea alt stil de la linistit pana la patinat in viteza in rim de dans cu multe figuri. Era aparte si liber iar eu o rebela ghetii , o tornada care improsca cu zapada si care isi schimba partenerii la fiecare melodie sa nu ma plictisesc. M-am oprit brusc in fata lui si i-am spus ca vreau sa patinam impreuna. M-a privit de sus dar mi-a intins mana. Mi-am dat seama ca el ma cunostea mai bine decat il vazusem eu pe el patinand. Stia ce vreau , ce imi place si asa m-a cucerit pentru ca stiam sa ne punem unul pe altul in valoare si nu numai pe patinoar. Dupa o prietenie de patru ani ne-am casatorit si a urmat o poveste de douazeci de ani cu multe realizari dar si cu multe probleme. Schimbarea de regim a insemnat pentru multe cupluri si bune si mai putin bune dar si o societate care destrama familiile prin fel de fel evenimente sau comportamente. Prietenii si anturajele diferite pe care le aveam profesionale el in domeniu militar eu in domeniul afacerilor a facut sa ne indepartam din ce in ce mai mult. Apoi crizele de tot felul, personale, profesionale, de familie, de ambitii, de lipsa de intelegere si comunicare a facut din noi doi straini. Am divortat considerand ca asa ne va fi mai bine fiecaruia si am luat fetele cu mine.
    Din afara si chiar dinauntru putini stiau ca noi avem probleme – eram considerati o famile model de intelegere si de cresterea copiilor si chiar in relatia cu familiile si prietenii dar…. Ultimii trei ani au fost groaznici pentru amandoi si desi am cautat sa reparam ceva, parca mai rau era. Divortul a fost o usurare si credeam ca gata, imi vad doar de fete in ultimul an la liceu si de munca … dar….. m-am indragostit de un partener care mi-a fost recomandat de un prieten de familie. Era exact ceea ce doream – un om cald, intelegator, inteligent care intelegea mediul de afaceri, raspunderile, exigentele, concurenta, politicile fiscale, vanzarile si care avea grija sa imi sune fetele sa le ajute la vre-o tema la matematica daca eu nu eram la birou. Aveam incasari cu numerar zilnice foarte mari si depuneam a doua zi banii in banca. Niciodata nu a lipsit un leu. In cateva luni mi-a castigat increderea si inima. Am crezut ca in sfarsit traiesc si eu linistit cu cineva care chiar ma intelege si imi iubeste fetele si care parea a avea aceleasi pasiuni ca si mine – drumetiile montane, saloanele de pictura, concertele de muzica , spectacolele de teatru, iesirile seara la o sueta intr-o gradina de vara, dansul, cursurile de dezvoltare personala, studiul individual. Fetele si familia mea cat si prietenele il adorau asa incat casatoria noastra a venit ca ceva firesc. Dar ……….. ceea ce a urmat ………pentru ca o fata avea in societate si alta acasa……. cred ca am tot povestit. Salvarea vietii mele a venit de la dorinta de fi intr-o zi bunica si de ce nu, pana atunci mamica – cel putin asa am fost pentru Cris micuta chinezoaica. Dar in drumurile mele am cunoscut un om care si el isi dorea o „oama”. Fiecare relatie e altfel si fiecare om e unic. Si mi-am dat seama ca si viata si experientele profesionale si umane isi pun amprenta pe fiecare. Sa distrugi o relatie e usor sa o construiesti impreuna e o provocare. Fiecare vine din alta familie , cu alta experienta de viata, cu un anumit caracter, cu o anumita educatie. Oamenii reactioneaza asemanator la bucurii dar diferit in fata greutatilor si aici se vad toate. Greutatile unesc sau despart dar iti calesc caracterul. Dar viata in doi e o experienta care merita traita. Fericirea si intelegerea depinde de amandoi si de modul cum stiu ca si-o faca fiecare in parte. Suntem oameni care gandim diferit calea spre acelasi lucru si ne este bine daca ne respectam exact acest lucru, viziunea proprie – asa suntem complementari. Fiecare simte ca in relatie este interdependent si asta iti confera stabilitate si satisfactie pentru ca de fapt fiecare isi aduce contributia sa la binele comun, in felul sau propriu. Orice alte repere ca tineretea, frumusetea, bogatia sunt temporare si supuse timpului. Conteaza cat de bine te cunosti pe tine si ce simti ca esti capabil sa daruiesti si sa iti asumi. Intr-o relatie se maturizeaza amandoi fie ca vor fie ca nu – timpul nu iarta pe nimeni. Bunicii mei s-au iubit, respectat si inteles pana au plecat – dar ca ei sunt putini norocosi.
    Viata oricum merge mai departe. Si fiecare din noi are propriile povesti de dragoste.

     
    1. Multumesc mult pentru acest comentariu minunat.
      Apreciez deosebit de mult cuvintele tale, dar mai ales ceea ce este dincolo de cuvinte.
      Un sfarsit de saptamana minunat!

       
    2. Buna dimineata draga Luiza.
      Frumos comentariu.As mai vrea sa adaug ceva,dar nu am cuvinte acum.Mi-a placut si felul cum povestesti si,la fel ca si Razvan,spun si eu ca apreciez si inteleg si ceea ce se poate citi in spatele cuvintelor.Fiecare pastreaza in suflet ceea ce-l afecteaza cel mai mult.Eu pastrez o tristete despre care spun ca exista din cauza …”a ceea ce ar fi putut sa fie si nu este.”Iti doresc zile bune,Sefora

       
  6. *Un ascultator întreaba la Radio Erevan: Daca dragostea este vinul vietii, atunci ce este casatoria?
    Radio Erevan raspunde:
    – Mahmureala de a doua zi dimineata.
    *Un barbat nu stie cum s-ar traduce exact expresia “femei fidele”.
    Radio Erevan :
    – Femei care, în loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc,se concentreaza asupra unuia pâna îl extermina.

    Pentru ultimul banc , va rog sa citit urmatorul:

    *Posta Redactiei la Radio Erevan: Un ascultator sovetic din raionul Cimislia ne întreaba daca stim cum s-a sinucis poetul Maiakovski.
    – Noi raspundem ca nu stim, însa ultimile sale cuvinte au fost: “Nu trageti, tovarasi!”

    Si ultimul banc:
    *Un ascultator vrea sa stie deosebirea dintre bikini frantuzesti si cei rusesti.
    Radio Erevan diferentiaza:
    – Cei frantuzesti îti intra în fund, cei rusesti în cizma.

     
    1. Buna,
      ai dreptate „nimeni de nicaieri”.Cred ca am intrat in perioada de echilibru pentru ca tristetea ce o simteam in anii cand ma consideram tanara s-a diminuat mult.Acum observ mai degraba multe momente de liniste,si , privind mai atent,nu as mai avea motive de tristete pentru ca intelegerile cumva superioare altor vremuri,ma ajuta sa-mi dau seama ca tristetea ar fi pentru lucruri fara importanta.Poate ma mai intristez privind la vietile copiilor mei carora le-am oferit ce-am crezut eu ca-i mai bun din ce mi-am putut permite sa le ofer.Dar asa cum spui, exista un echilibru pentru fiecare si orice.
      Cu multa dragoste si admiratie pentru buna dispozitie de care dai dovada,Sefora

       
      1. Sa nu crezi ca ca eu nu am „tristetea” mea ,dar incerc pe cat posibil sa nu o arat, sa o minimalizez,sa o ignor….pentru ca mai bine as muri decat sa cersesc compasiune…. „mila” altora nu ar face decat sa-mi adanceasca „ranile”….
        Viata este atat de frumoasa ca nu trebuie sa ramanem ancorati in trecut… iar viitorul este atat de departe….
        Si tot ce conteaza este sa traiesti ACUM, aceasta clipa…. :) Este minunata!

         
  7. Parintii mei au o casnicie de aproape 60 de ani. Daca o intrebi pe mama , iti va spune ca nu exista partener ideal, dar tremura de ingrijorare si cand tata stranuta, Daca il intrebi pe tata, iti va spune ca mama a ramas aceeasi fata de care s-a indragostit in tinerete, si ca nu ar fi conceput viata fara ea… Oricum, sunt suflete pereche si cand se cearta…Si viata nu i-a crutat de incercari grele si de rascruci. Dar au inteles ca peste toate trebuie sa treaca impreuna.Eu…, ei bine, eu cred ca EXISTA partenerul ideal, si acesta este cel care ti se potriveste . Cred in iubiri care tin o viata, dar care trebuiesc intretinute in egala masura de ambii parteneri. Poate sunt naiva, sau poate am citit prea multe povesti in copilarie…

     
    1. O vorba spune ca este usor sa traiesti cu partenerul „ideal” si oricine ar putea face asta, dar e cel mai greu sa traiesti cu un partener „real”.
      Te inhami la un drum mult mai greu, dar si cu mult mai multe satisfactii si in final ajungi mult mai departe.
      Oricine poate „face casa” cu un partener ideal, insa cu unul real iti intinzi limitele la maxim, suferi, inveti sa te ridici, sa iubesti cu adevarat… si astfel, acest drum mult mai greu te innobileaza.
      Cred ca parintii tai au inteles acest lucru mai bine ca oricine. Felicitari din inima! :)

       
  8. Doamna Sefora ma bucur si stiam ca dumneavostra veti intelege dincolo de cuvinte si sunt placut surprinsa ca si Razvan a remarcat acest lucru. Si eu as fi vrut sa fie altfel dar….. nici eu nu am inteles de ce nu…. eu traiesc sincer doar in mintea si sufletul meu, ce este in a celui de langa mine nu stie nici el de cele mai multe ori si nici de ce. Asa incat fac ce stiu si imi asum chiar daca si eu am momente de tristete si inca ma intreb de ce. Asa incat momentele de fericire, frumusete si creativitate mi le generez singura si le aduc aport la relatia in care sunt. Nu am asteptari si nu mai surprinde nimic. Am invatat sa comunic si sa nu cer ceva, ce chiar daca pare simplu, celalalt si-l va asuma sau nu. Bunica m-a invat sa imi dezvolt universul interior si sa ma manifest creativ in activitati care imi fac placere – si aici nu ma atinge nimic care sa nu imi convina . Sunt libera si sanatoasa fizic, mental, emotional si aparent de neatins. Asta ma ajuta sa imi pastrez luciditatea, calmul si sa iau decizii corecte fata de mine. Acest lucru mi-am invat si fetele si pe micuta Cris. Bunica spunea „nu lasa frumusetea sufletului tau sa fie distrus de mizeriile gratuite ale oamenilor chiar daca iti spun ca te iubesc”. Mi-ar fi placut sa fiu chiar de neatins, dar ma ating toate si unele chiar au lasat semne. Dar viata merge mai departe zambind si gandind creativ la ce lucruri frumoase voi face azi si in fiecare zi. Prezenta constanta in realitatea mea sunt eu, si eu decid cum vreau sa fie realitatea din jurul meu. Uneori ma surprinde placut, alteori inghet, dar merg mai departe, constienta. Cu drag si cu respect

     
  9. Doamna Craiasa Zapezii bunica mea spunea ca puterea si fericirea unei casnicii tine de puterea si fericirea fiecaruia in parte si a modului in care fiecare se respecta pe sine si isi aduce contributia prin ceea ce poate si stie la binele comun. Nu este o conditionare – este un mod de a trai constient in realitate. Fericirea exista daca si-o doresc si si-o produc amandoi prin lucruri si fapte uneori complet diferite. Puterea este cum depasesc greutatile, cum se sprijina reciproc, cum actioneaza in comun dar si individual constient ca de unul sau de celalalt depind de fapt amandoi. Aici te ajuta modelul de familie din care provi sau autoeducatia sau pur si simplu ceea ce vrei cu adevarat. Participi sau nu la relatia numita casatorie cu toate implicatiile sale. Strabunicii si le-au asumat, bunicii si le-au asumat, parintii si le-au asumat dar eu am decis altfel. Si am avut motive serioase dupa ce m-am zbatut sa tin o casnicie 20 de ani. Relatiile, daca nu se bazeaza pe sincera iubire si respect reciproc prin asumarea libera si constienta a rolului fiecaruia intr-o relatie, mai bine lipsa. Pentru ca devine un cosmar in doi cu victime colaterale copiii, acolo unde sunt. Bunica spunea „Cat timp iti canta inima langa cel de langa tine – esti capabila sa il infrunti si pe Dumnezeu” Deci arta si stiinta de crea o relatie, tine de amandoi si se traieste zilnic cu toate faptele si atitudinile si visele si realizarile zilnice. Fiecare familie si fiecare relatie este unica si se traieste doar la timpul prezent. Nu exista retete sau sfaturi universal valabile. Cu drag si cu respect.

     
  10. Unii oameni trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza in definitiv.
    Uneori pierdem,alteori castigam.
    Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi,nu astepta sa ti se recunoasca efortul,geniul sau iubirea.
    Incheie niste etape.
    Nu din orgoliu sau mandrie,ci pur si simplu ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta.
    Asa ca inchide usa,schimba discul,fa curat prin casa,bea o bere.
    Inceteaza sa mai fii ce erai si transforma-te in ceea ce esti. :)

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top